Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 13 februarie 2013

Eu am fost comunist.



Comunistule!    Auzim expresia asta destul de des.
Cine au fost comunistii?
Comunistii au fost de doua feluri : 1) cu carnet de partid
                                                   2) fara carnet de partid
1) Am sa vorbesc despre perioada în care m-am ridicat copăcel la casa părinţilor şi am înţeles ce se întâmplă în ţară. In  ani ’60 daca voiai sa devi membru de partid  trebuia sa stai 1 an candidat, pana ce erau verificate neamurile pana la al 10-lea grad, apoi ti se dadea OK-ul. Un membru de partid era in general (mai ales in acea perioada) un om care credea in ideologia comunista. Si chiar avea motive sa creada. Sa ne gandim la taranii nostrii, care erau analfabeti           si stiau numai lucratul pamantului si cresterea  animalelor. Traiau intr-o casa, construita din lati cu pamant batut intre ei; casa ce avea 2 camere, cu o prispa in fata, pe jos   in camera avea pamant, care era lipit  de sarbatori,  cu pamant amestecat cu balega de cal si impreuna cu varuitul peretilor  primenea mirosul din camera; casa era acoperita cu sindrila, la cei ce aveau ceva bani, ori cu paie la cei mai nevoiasi. Intr-o camera dormea toata familia, vorbesc de perioada iernii, vara dormeau pe prispa ori in fanul din fanarie.
Acesti oameni dupa ’60 au inceput sa plece la munca la oras, incepusera marile santiere. O parte din ei, au primt apartamente la oras, unde aveau incalzire centrala, ori sobe de teracota pe gaze, baie, curent electric, televizor, altii erau navetisti si veneau cu banii in sat. Au inceput sa se imbrace mai ingrijit, elegant fata de cei ramasi in sat, puteau face cumparaturi in rate cu dobanda mica, ori fara dobanda. Industria avea nevoie de muncitori calificati, dar ptr. asta trebuiau  scolarizati, ori cea mai mare parte erau semianalfabeti, ori chiar analfabeti. Au fost infiintate  cursuri serale  ptr a fi invatati sa scrie si sa citeasca, ca mai apoi să le elibereze certificate de absolvire a 7 clase elementare, necesare ptr. a face cursuri de calificare (cursurile ptr.7 clase erau intensive unde se puteau trece cateva clase intr-un singur an).
O paranteză, aceea care proveneau din familii bogate şi aveau bunăstare în casă, nu vor fi de acord cu mine, aceştia altfel au văzut lucrurile. Poate părinţii lor au fost arestaţi, schinjuiţi, condamnaţi la ani grei de închisoare de către regimul comunist, sigur că aceştia nu vor bate din palme citind ceea ce eu am scris aici. Comunismul ca orice altă etapă socială a omenirii a făcut şi lucruri bune, dar şi lucruri reprobabile.Întotdeauna vom analiza istoria şi etapele ei de pe partea care ne aflăm poziţionaţi faţă de un anumit eveniment sau anumite evenimente istorice. De aceea fac menţiunea că eu privesc lucrurile din postura copilului sărac care privea cu jind la copiii oamenilor bogaţi. Aşa se scrie istoria. Cât timp vor exista clase sociale, vor exista şi diferende între clase mai mult sau mai puţin sângeroase.
Toate aceste schimbari  nu  dadeau suficienta incredere in noua oranduire?
Era o adevarata mandrie sa fi comunist, de ce ne este teama sa recunoastem? Ma uit la oamenii de varsta mea si la altii mai in varsta care condamna cu manie proletara acea perioada. Sa nu-i credeti, nu sunt cinstiti. Teoretic un membru de partid trebuia sa-si facă serviciul conştiincios, sa fie disciplinat , un bun familist, sa-si plateasca cotizatia si sa participe la sedintele si dezbaterile de partid. NU ERAU OBLIGATI SA FACA TURNATORII  ORI POLITIE POLITICA.  Cine spune altfel, minte.
Securitatea racola dintre cetatenii usor santajabili, dintre carieristi, arivisti si din multe alte locuri unde ei (securistii) puteau oferi ceva, iar turnatorul isi vindea sufletul.
Dupa ani ’80 au fost facuti membrii de partid mai mult cu forta.
2) Cei fara de partid erau tot atat de comunisti, ori poate mai comunisti decat cei cu carnet. Ptr. ca atunci cand mergeai să te  angajezi sau să procuri un bilet de statiune, era foarte important daca erai membru de partid. Cei fara de partid ar fi facut orice ptr. a fi membru de partid, de multe ori faceau si lucruri mai putin placute ptr. a intra in gratiile unui secretar de partid.
Aud des expresia :”nu am fost membru de partid”, adica nu ai platit cotizatia, nu ca ai fost dizident si te-ai opus  regimului, daca vreunul a facut asa ceva imi cer scuze.
Sa ne intelegem au fost cateva dizidente, cea mai cunoscuta a fost a lui Paul Goma, mai tarziu spre sfarsitul deceniului 8 au mai fost cateva exemple: Doina Cornea, Dinescu si alti cativa.
Un mare pictor a fost intrebat:”d-le de ce l-ai pictat pe Ceausescu?”, “—simplu, platea bine si eu trebuia sa traiesc”, despre asta e vorba.
Cei mai multi comunisti erau oameni simpli care isi aminteau de calitatea lor de membri de partid, atunci cand plateau cotizatia ori mergeau  la sedintele de partid.
Ptr. mine gen. Pacepa nu este dizident, este un tradator de tara care tradandu-l pe Ceausescu, de fapt a turnat serviciile secrete  romanesti, a pus pe butuci spionajul si contra spionajul românesc. Fuga lui Pacepa  a produs mai multe pagube tarii, decat cutremurul din ’77. Apropo de cutremur sa ne fereasca D-zeu  de un nou cutremur ca cel din ’77, nu cred ca ne-am mai putea reveni, abia suntem in stare sa ne mentinem pe linia de plutire in conditii normale, dar in urma unui cutremur. D-zeu sa ne apere!
O notă aparte pentru perioada '82-'89 când a fost strânsă cureaua la maxim. Atunci alimentele se procurau greu, curentul, gazele, televiziunea erau raţionalizate. Motivaţia: s-a plătit datoria externă, că a fost bine sau rău este de discutat. Cert este că în '89 România era un creditor pe piaţa internaţională, fără a avea debite la nicio bancă. Aveam o industrie şi agricultură care funcţionau. Acum după 28 de ani,numai avem,industrie,agricutură,bănci comerciale,comerţ intern, totul este străin, avem totuşi ceva, avem datorii de multe zeci de miliarde de euro la băncile străine, fără ca din ei să fii fost construită vreo dudă. Avem libertatea de a călătorii peste graniţă pentru a ne procura bucata de pâine, care în ţară se câştigă greu. Halal câştig!
Astept sugestii despre ce ati vrea sa aflati, sigur in masura in care stiu raspunsul, tot ce am scris este din ce am vazut, nu din ce am citit.

3 comentarii:

  1. Vreau sa va pun o intrebare si va rog sa-mi raspundeti sincer la ea , cand ati intrat in pcr nu ati auzit nimic de cei care nu au vrut sa se inscrie in CAP si din aceasta cauza au ajuns la canal ??

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveti dreptate,eu vorbesc de oamenii saraci, nu de cei cu ceva stransura si pamant

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine m-au facut membru pcr in 1989....taman cand sa se termine si nu am mai apucat sa-mi iau carnetul...si asta pt ca se terminasera toti studentii cu origine sanatoasa care trebuiau sa fie membrii in pcr, dar mai aveau plan la recrutari. Cand m-a intrebat sefuletul de partid venit la sedinta mea de "racolare", m-a intrebat de ce "vreau" sa fiu membru de partid...de parca vroiam....si i-am raspuns pe sleau ca cu carnet mergi mai usor in viata...au cazut profii mei, indrumatorul de partid...personal, cica...pe sub masa de rusine...m-a durut in .....alt motiv nu aveam, ce sa le zic?.....ca "pedeapsa", sefuletul le-a trasat celor din sedinta sa-mi dea o functie, sa vad ce inseamna sa fii membru pcr....dar am scapat fara, ca a venot revolutia....
    Aveam un coleg fff activ in pcr si l-am intrebat odata..."ce te faci cand se termina toate astea?"...era prin 88 vara....dupa revolutie m-a intrebat..."stiai ceva de revolutie atunci?"....nu stiam, dar nu putea sa mai dureze mult, era prea din cale afara.....toate chestiile ilogice se termina ....Mioara Paralescu

    RăspundețiȘtergere