Totalul afișărilor de pagină

marți, 12 februarie 2013

Incercati sa intelegeti...



       Sunt din aceiasi generatie cu Nastase, Basescu, Oprescu, Dinescu ptr. a enumera numai cativa.M-am nascut la inceputul dec.5 cand Stalin inca mai era stapan in estul Europei. Pe teritoriul Romaniei erau trupe sovietice care ne supravegheau indeaproape. Pacea incheiata dupa al II-lea razboi mondial hotarase sa platim despagubiri de razboi URSS. .Despagubirile constau in petrol si in ramanerea pe o perioada de 20 de ani a Basarabiei in administrarea URSS.(cei 20 de ani au trecut, iar Basarabia nu a mai revenit Romaniei).In tara functionau societati mixte sovieto-romane(SOVROM), care dirijau de fapt economia. In anul 1957 la insistentele lui Dej trupele sovietice parasesc Romania. In acelasi an am mers la scoala, imi cumparase mama un ghiozdan de carton ce se lega cu 2 sireturi pe dupa umeri. Eram tare mandru de ghiozdanul meu, putini copii aveau asa ceva cei mai multi aveau traiste tesute in casa. In ghiozdan aveam carti si caiete cumparate de parinti, pe atunci nu erau gratuite.(cred ca din 1960 invatamantul a devenit obligatoriu 7 clase si gratuit).
Mergeam spre scoala , pe ulita prafuita, cu importanta copilului de 6 ani(la scoala se mergea la 7 ani, dar nu au fost suficienti copii atunci si multi am mers de 6 ani),ce merge prima zi la scoala. Vedeam cu alti ochi casele in paianta, ori in lati cu pamant batut intre ei, invelite cu sindrila la cei cu ceva bani, ori cu paie la cei saraci. Pe drum intalneam cate o caruta, de masina nu se discuta, imi amintesc ca a trecut odata o "Pobeda", tot satul a iesit sa o vada.
Ajunsi la scoala, dupa o introducere sumara facuta de directorul scoli, am fost repartizati la clase. Ca scolar in clasa 1 eram imbracat in uniforma, care consta dintr-o rochie pipita cu buzunare, in care tineam calimara si eventual batista, in picioare aveam tenesi, pe care dealtfel , aveam sa-i incalt numai atunci, in prima zi de scoala, apoi aveam sa merg descult. Dusumeaua din clasa fusese spalata cu motorina si raspandea un miros puternic. Cel mai mult ma impresionat portretele frumos aliniate, ale unor barbati, ce tronau pe unul din pereti. Mai tarziu aveam sa aflu ca erau: Karl Marx, Frederich Engels, V.I.Lenin, Gh.Gh.-Dej si Petru Groza(Din '60 ii va lua locul Chivu Stoica).
Invatatoarea s-a straduit sa ne invete tot ce se cerea la acea vreme(nu mersesem la gradinita),ca materie scolara, nu facea rabat de la nimic, cand era vorba de invatatura. Era renumita ptr. modul in care manuia nuiaua de corn, ori sanger, ptr. a ajuta pe cate un elev sa-si aminteasca sa scrie, ori sa invete lectia. Recunosc ca de multe ori am fost printre cei pedepsiti, ca pedeapsa suplimentara atunci cand nu iti faceai temele date spre rezolvare acasa, erai oprit dupa terminarea orelor de curs, pana ce reuseai sa scri,ori sa inveti tema data. In sat nu aveam curent electric, cei care invatam dupa amiaza, mai ales in serile de iarna la scoala invatam la lumina unor lampi cu petrol(gaz lampant).
Eram pregatiti sa devenim pionieri, ca o incununare a rezultatelor la invatatura si disciplina(ptr.a deveni pionier trebuia sa ai 9 ani si rezultate bune la invatatura).  Munca de indoctriare a noastra pe linia Partidului Muncitoresc Roman(PMR)(dupa congresul al 9-lea va deveni Partidul Comunist Roman, PCR) era asidua, ni se explica de ce noi pionierii trebuia sa-i convingem pe parinti nostri sa se inscrie in Gospodaria Agricola Colectiva (GAC)(mai tarziu se va transforma in Cooperativa Agricola de Productie, CAP), cu tot pamantul, animalele de povara, uneltele agricole si forta de munca.
            Presiunile erau mari ptr. inscriierea in GAC, se mergea pana acolo incat cei care aveau serviciu, erau amenintati cu desfacerea contractului de munca. In final in toamna lui'61 ne-am inscris in GAC, mai ales ca noi nu aveam mult pamant si ar fi fost pacat ca tata sa-si piarda locul de munca. Inscrierea in GAC a facut cumplite victime, multi dintre ei au murit in clipa in care s-au vazut fara nimic in ograda si si pe camp, altii au fost arestati, batuti, pana au fost determinati sa se inscrie. In targ(obor),daca vroiai sa cumperi un cal il puteai cumpara ptr. numai 5 lei, dar nu ajungeai cu el acasa, pe drum ti-l lua militia. Doamne, cati cai au fost omorati pe prundul Ialomitei, sub motiv ca se va face agricultura mecanizata, se intampla in 1962. In fiecare comuna era un instructor de partid, din partea comitetului raional de partid, care indruma si supraveghea impreuna cu activul local de partid si indeplineau directivele venite de la Comitetul Central al PMR.
Masinile negre ale securitatii isi faceau aparitia noaptea la adrese precis indicate de catre indrumatori de partid. "Discutiile" cu cei ce se impotriveau erau foarte brutale cu amenintari directe la adresa familiei.
In scoala ni se preda despre prosperitatea si multumirea celor din URSS care lucrau in colhozuri si solhozuri. Exemplul lor trebuia urmat de cei din Romania, iar noi elevii, ca viitori beneficiari al bunastarii tarii, trebuia sa ne convingem parintii , de binefacerile viitorului socialist al tarii. In biblioteci se gaseau numai carti din ed."Cartea Rusa", in care ne erau redate vitejiile soldatilor rosii in lupta lor impotriva alb-gardistilor din timpul razboiului civil din ani '20, ori despre luptele partizanilor in timpul celui de al 2-lea razboi mondial impotriva hitleristilor, ratacite prin biblioteca se mai gaseau carti scrise si de L.N.Tolstoi, Turgheniev etc. La scoala, la difuzor(intru-cat la noi in sat electrificarea s-a facut abia in '64, se foloseau difuzoare, era de fapt o transmisie de la o statie de radioficare dintr-o localitate electrificata,)tot timpul se vorbea despre lupta de clasa, in care clasa muncitoare ca, adevarat conducator, trebuia sa tina treaza constiinta taranimii muncitoare si a paturii intelectuale, in lupta impotriva imperialismului american si a elementelor reactionare din interior.
Cand ceas de ceas, zi de zi , luna de luna, an de an, ti se spune acelasi lucru, nu aveai cum sa nu simti sa traiesti si sa doresti , sa se intample ceea ce ti se spunea. Ziarele, revistele, emisiunile de la radio, incepeau invariabil cu documentele partidului, care de cele mai multe ori erau dezbatute in simpozioane, lectii politice si alte forme de indoctrinare.
Dupa 1962 cand a fost terminata colectivizarea, s-a trecut la ind. tarii.Mai ales dupa congresul al IX-lea al PCR, s-a produs u exod de la tara la oras. Dupa '65 blocurile au inceput sa rasara ca ciupercile dupa ploaie, ptr. a face fata cerintelor tot mai mari, ale celor ce veneau sa lucreze pe santierele si in noile uzine ce se construiau.Cei care nu au plecat cu locuinta la oras, dar care lucrau acolo si faceau naveta, li se dadea posibilitatea sa-si faca o casa cu un imprumut pe 20 de ani cu dobanda mica(mai tarziu casa, obligatoriu trebuia sa aiba etaj ). Satele au inceput sa-si schimbe infatisarea, salariile erau bunicele, magazinele erau pline cu tot ce trebuia. Muncitorii puteau pleca in vacanta, fie la munte, fie la mare, sigur nu era luxul unui hotel de 5 stele, dar era bine.
               Dupa Congresul al IX-lea al PCR, Ceausescu ptr. asi consolida pozitia, a venit cu cateva idei bune. A incurajat arta , cercetarea stiintifica, sportul. Televiziunea si radioul aveau programe bune, in librari au inceput sa apara carti din literatura universala, la preturi foarte mici, ptr. a putea beneficia si cei mai saraci oameni de posibilitatea de a citi. Noi,tinerii cand ne intalneam, despre asta discutam, despre carti.  Sa ma intorc putin in urma . Spuneam la un moment dat ca in sat nu aveam curent electric, dar din '57 s-a facut ceea ce ei numeau radioficarea, de fapt era vorba de un centru de radioficare, ce se afla intr-o comuna electrificata aproape de noi si de aici se retrasmitea intre orele 5 dimineata-24 noaptea programul de radio. Ptr. mine a fost decisiva intalnirea cu difuzorul. La indemnul mamei care era o tesatoare renumita si timp de iarna tesea pana noaptea tarziu, am inceput sa ascult "Teatrul la microfon", asa se numea atunci, astfel m-am delectat cu "Rusalka, Zapada in toiul veri, Baltagul"si multe,multe altele. Abia in '64 am beneficiat de curent electric (cum se numea atunci "lampa lui Ilici, prima hidrocentrala mare cea de la Bicaz se numea V.I.Lenin), cand am facut cunostinta cu televizorul. Imi amintesc ca la inmormantarea lui GH. GH. Dej casa mea era plina de oameni, acesti oameni  plangeau, (deja tarani incepusera sa traiasca mai bine, vorbesc de taranii saraci). Trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem, agricultura si satul la inceputul dec. 5 erau in feudalism ca mod de a lucra pamantul. Marile mosii fusesera impartite prin reforma agrara din 6 martie '45 a lui Petru Groza, astfel fiecare taran avea un petic de pamant, daca nu recunoastem acest lucru plecam de la premize gresite. In scoli elevii traiau o viata semi cazona. Nu puteai pleca oricum si oriunde fara bilet de voie, uniforma era stricta, de asemeni numarul matricol. Dupa instalarea la putere, Ceausescu a avut o deschidere spre occident, mai ales dupa pozitia avuta in August '68 impotriva URSS, din cauza interventiei armate in Cehoslovacia. Veneau in tara noastra presedintii SUA, ai Frantei, el mergea in SUA, Franta, M.Britanie si pe tot globul, aceste vizite au fost bune ptr.deschiderea economica a Romaniei
Asa cum incepusem sa spun mai sus, Romania era pe un drum bun. Singura conditie era sa strigi de doua ori pe an(1Mai, 23 August), traiasca PCR si sa nu zici nimic impotriva partidului. Sigur, ca era posibil sa vina cineva la tine si sa te provoace, sa vorbesti impotriva partidului, de pica-i in cursa nu iti era tocmai bine. Inca odata vreau sa reamintesc, chiar daca viata era imbelsugata(cum s-a trait in Romania intre ani'70-'80 nu se traise pana atunci si nici de atunci incolo nu se va trai niciodata, vorbesc de cei multi), din toate punctele de vedere, propaganda nu ne slabea nici macar o zi. La radio si televizor emisiunile de stiri incepeau cu citate din cuvantarile tov.N.Ceausescu, al carui cabinet de lucru era "Tara". In tara toti oamenii apti de munca aveau un serviciu, exista chiar un decret(Decretul153)care condamna vagabondajul, pe scurt, te intalneai cu un militian acesta iti cerea buletinul de identitate si legitimatia de munca, in cazul in care nu puteai demonstra ca ai un loc de munca, erai condamnat de urgenta pana la 6 luni de inchisoare contraventionala,dupa eliberare ti se dedea un loc de munca. Atunci munceau si militarii si detinutii,tara era un continuu santier. Lucrurile au luat-o cumva anapoda dupa '80 cand Ceausescu s-a hotarat sa plateasca datoria externa, atunci alimentele au disparut de pe piata.(Ceausescu a cerut productii tot mai mari in agricultura si industrie, cei de langa el in loc sa-i spuna ca nu se poate mai mult, de dragul scaunului, au plusat la ce a cerut el, atunci sa creeat o criza artificiala). Sigur nu murea nimeni de foame, se mergea ba colo, ba dincolo si se facea rost de alimente(asa a inceput sa intre congelatoarele in casele romanilor si aprovizionarea haotica). Frigul era la el acasa, in propriele noastre case. Securitatea isi intensificase activitatea .
Cred ca singurul lucru pe care si-l dorea majoritatea cetatenilor era nu daramarea oranduirii(aici vorbesc de cei multi, nu de eletisti), ci indepartarea lui Ceausescu, sperand ca lucrurile o vor lua pe drumul cel bun,d ar ce s-a intamplat am vazut cu totii. Cei din generatia mea aveam 39-40 de ani la revolutie, greu sa-ti mai schimbi obtiunile politice din adancuri, decat numai asa de suprafata. De aceia odata spun ca sunt de dreapta, o data ca sunt de stanga, pentru a fi din nou de dreapta,in functie de INTERES. Nu ma mira de loc, ptr. ca el in mod sigur este de STANGA, ptr. ca asa a fost crescut si invatat, nu este de vina. Asi putea face o paranteza aici ptr. cei care au trait in familii puternice de liberali, taranisti,legionari,care au fost influientati de mediul familial si au putut avea alte convingeri.
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu