Totalul afișărilor de pagină

luni, 4 martie 2013

E ziua ta femeie.



       
Voi scrie câteva cuvinte despre femeie, nu doresc să analizez ce gândește femeia, voi încerca să văd cu alți ochi, ce face femeia.
Voi vorbi despre femeia: soție,  gospodină, salariată, dar mai ales despre femeia mama.
“Vin, vin acum”, mă strigă sotia. Nimic deosebit, este singură la bucătărie, spală vase si găteste, dar ocupatia este numai pentru mâini, ori ea vrea să vorbească și, nu are cu cine, atunci apelează la singurul interlocutor posibil-soțul,  exista doua posibilitați, fie merg la bucătărie si într-un sfert de ceas știu tot ce s-a întamplat in sat(nașteri, botez, cununii, decese), fie nu  merg, dar atunci voi suporta apostrofările ei. Voi afla aceleași lucruri, spuse pe un alt ton cu lacrimi în ochi, caci ea toată ziua robotește prin gospodărie nu este ajutată de nimeni, iar atunci când vrea sa vorbească , nu este ascultată. S-a saturat, deși este măritată, nu este bagată în seamă, a ajuns un fel de roboțel căruia nu trebuie să-i schimbi bateriile, este un avantaj, as zice eu, fara sa mă audă.
         Să o luăm de la început, de la căsătorie, după ce nunta s-a sfârsit si mesenii au plecat pe la casele lor, chiar si ultimii musafirii veniți de departe si-au dat seama, joi după nuntă, ca nu mai sunt sarmale, ciorba de potroace s-a terminat, iar ultima găina a fost mâncată  miercuri, pe cale de consecință au plecat si ei.
         Astfel a început casnicia noastră,  am analizat ce posibilităti materiale avem, ce ne putem si ce nu  ne putem permite, rezultatul a fost ca nu suntem chiar bogați, dar nici săraci, ne descurcam. Copiii nu i-am planificat noi, mai mult au fost planificați de Ceausescu, venind copiii, sotiei, pe langa serviciu, gospodarie, i-a apărut o munca în plus si nu una ușoara. Partea cu aprovizionarea mi-a revenit mie, pentru a lăsa suficient timp să se ocupe de celelalte treburi, îmi amintesc că niciodată nu ma grăbeam să vin acasă, în ciuda rugăminților ei (mai umile,ori poruncitoare),de a veni repede.
Cam așa s-au desfașurat lucrurile: soția se trezea de dimineață, pregătea micul dejun pentru toți, pregatea mancare pentru copii sa aiba toata ziua, apoi, fie ii ducea la cresa, fie avea cineva grija de ei, pleca la serviciu de unde se intorcea pe drumul cel mai scurt, acasa la terminarea programului. Mai tarziu, cand au mers copiii  la scoala, tot nevasta se scula de dimineata pregatea micul dejun, pachetele pentru scoala si pentru noi la serviciu.
Rare au fost cazurile cand am ajutat-o in treburile domestice si atunci, cu anumite conditii, te ajut sa bati covoarele, dar duminica merg la fotbal, atunci zicea bine, dar duminica uita si incepea cearta. Privind retrospectiv avea dreptate, de ce barbatul putea sa iasa cu baietii la o bere,sa mearga la fotbal, iar femeia sa mearga numai la serviciu si sa aiba grija copiilor? O mentalitate veche care, cuprinde mult misoginism, in sensul ca femeii i s-a ingaduit sa poata merge la serviciu, dar de acolo direct acasa, caci are treaba, trebuie sa spele, sa calce, sa faca mancare, sa faca temele cu copiii(ori sa ii ia de la camin, gradinta), sa faca curatenie in casa, sa pregateasca ceva dulce, caci dumineca vin socrii pe la ei si nora trebuie sa arate ce bine traieste fiul lor.
Mereu am vrut sa-i aduc o floare, dar ceilalti imi spuneau sa nu fac asta, ca o alint, dupa ei, femeia trebuia ca si copiii pupata numai noaptea cand doarme, sa nu ii intre “democratia’ in cap.
          Si totusi, femeia nu este un robot, este o fiinta cu foarte multa sensibilitate si dragoste pentru cei dragi (intra si sotul). Cand seara, frant de oboseala,  ajung acasa si gasesc femeia in pragul usii  cu zambetul pe buze, simt cum oboseala piere, facand loc placeri de a fi acasa. Ma bucura atentia care mi-o atribuie, ma simt stapan in propria casa, cuibareala ei la pieptul meu ma face sa ma simt puternic, sa ma simt barbat, parfumul placut, emanat de trupul ei, ma face sa uit de toate problemele ce le am, incep sa am incredere  in mine, sa inteleg ca nu sunt singur, ca oricand am nevoie, langa mine se afla un om, care traieste cu mine si prin mine. Îţi mulţumesc Doamne că ai creat femeia, altfel ar fi fost mare plictiseală pe pământ!
           Iti multumesc femeie, pentru ca imi esti sotie, bucatareasa, lenjereasa, dar mai ales MAMA copiilor mei
Astazi, de ziua ta, sotie, mama, sora si tot ce esti femeie, iti ofer un buchet de flori si scuzele mele ca am fost orb si abia acum m-am vindecat.Te iubesc Femeie!

       

2 comentarii:

  1. Descrierea femeii ACTIVE din toate punctele de vedere , este impecabila si este valabila generatiei de femei care acum sunt la A DOUA TINERETE.M-am regasit in multe din exemplele date de dvs si cred ca sunt inca f.f.f. multe astfel de femei....Dis-de-dimineata ea isi incepe a derula in mintea ei tot ce are de facut in aceea zi si in acelasi timp pregateste copiii pentru a merge la scoala,verifica...totul trebuie sa fie impecabil...vai am uitat,uufff are si o sedinta si camasa ce se potriveste la costumul bleu e necalcata...pune fierul in priza............pleaca la serviciu...fuge acasa la copii . Ajunge acasa, adusa de spate de povara cumparaturilor facute in drumul spre casa........si seara franta de oboseala isi pune in ordine ideile......cam ce trebuie sa faca maine.Daca ati incercat sa dati o tenta de parodie acestui subiect dle Carstea,atunci ati gresit,intrucit sunt sute de mii de astfel de femei ROBOT (fara bateri) care isi inchina singura lor viata dumneavoastra domnilor barbati.Trist este pentru acele femei care, indeplinind cu succes muncile DE POLICALIFICATA ,ajung uneori in situatia de a creste singure copii datorita abandonului din partea sotului.pe diverse motive precum:"draga ,nu mai esti cum ai fost odata,.....,te-ai ingrasat,iti trbuiesc mereu pantofi noi pentru ca nu stiu de ce iti cresc labele de ;la picioare ,,...umbli cu parul ne aranjat, iar seara ESTI FOARTE OBOSITA..Si uite asa se duce de rapa casnicia femeii robot policalificate. Dar sa nu dramatizam noi femeile trecute de prima tinerete intrucat sotii nostri sunt niste dulci.De ziua noastra prefera sa nu ne aduca nimic pe motiv ca "stiu ca nu ti-ar fi placut".Noroc cu generatia de az i ,femei emancipate,care in cel mai rau caz spala vasele impreuna, in cazul in care ei nu spala singuri .Razbunati-ne pe noi toate, cele care am avut "NOROCUL " sa traim in doua epoci.....Se spune ca : primii sapte ani de casnicie sunt grei,....si.....ca urmatorii sunt tot ca primii sapte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Modul în care se încheie articolul nu poate fi parodie,"Te iubesc Femeie",da te iubesc femeie,este foarte serios. Încerc să mă detaşez de stilul mai sobru de la artic. politice.Este o ofrandă,un omagiu adus femeii,ce am scris este o radiografie făcută cât mai completă a obligaţiilor unei femei.Femeia merită a fi respectată pentru tot ce ne oferă,pentru tot ce îndură,pentru toată nerecunoştinţa noastră.Femeia fie că este mai grasă,mai slabă cu sânii mai fermi,or cu ei mai lăsati, ea trebuie iubită,ea trăieşte prin fiinţa noastră.Sunt multe de spus,deocamdată atât.

    RăspundețiȘtergere