duminică, 14 iulie 2013

Domnule Stat mai umileste-ne putin !



            Statul sunt eu, declara cu emfaza Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la sfarsitul sec XVII, inceputul sec. al XVIII, de atunci au trecut 200 de ani.
            Astazi, cine este statul ? Noi, ar fi tentata majoritatea populatiei sa spuna. Nu sunt deacord, nu noi suntem statul, de ce? Vom incerca sa intelegem.
Cetatenii unei tari  platesc taxe si impozite catre stat, acestea  se vor intoarce catre cetatenii aceluiasi stat sub forma unor servicii, cum ar fi: sanatatea, invatamantul, ordinea publica, justitia, armata si multe altele. Numai ca noi platim aceste dari pentru a fi umiliti, de cei ce beneficiaza de banii nostrii. “Nu este adevarat”, sare un functionar in sus, cand aude acuzatia mea,” ba da, fii atent, merg sa-mi platesc impozitul, acolo este coada, se incaseaza la un singur ghiseu, celelalte functionare sunt invoite, ori nu au venit de la munte, acolo unde au petrecut revelionul, ma asez cuminte la coada, ma inarmez cu rabdare si astept sa-mi vina randul (am constiinta cozii de pe vremea lui Ceausescu cand stateam la rand pentru “adidasi”,ori “fratii Petreus”).La un moment dat se inchide ghiseul si functionara merge in alt birou, lumea se agita, “stati linistiti, bea o cafea si vine” incerc eu sa linistesc puhoiul de oameni, “nu vine repede, ca am fost si ieri si stiu cum este”, “ei, hai sa fim oameni”, nu apuc bine sa termin vorba, cand un zdrahon se apleaca spre mine si-mi zice : “bai pensionarule, tu poti sa stai aici tot timpul, ca alta treaba nu ai , eu am lasat 20 de oameni sa munceasca la firma si daca eu nu sunt langa ei, aia se culca ca si asta de aici”,avea dreptate omul. Dupa aproape o ora se redeschide ghiseul, functionara apare afisand un zambet tamp si reincepe incasarea banilor, un cetatean de la coada ce venise sa dea bani statului, o atentioneaza pe functionara ca a stat mult plecata si sa se miste mai repede, atata i-a trebuit, a inchis ghiseul spunand ca nu poate incasa bani atunci cand este stresata, ca statul la salariu nu-i da decat 25% spor de stres, cand ei au cerut 75%, asa ca a inchis si dusa a fost, am  incercat sa luam legatura cu mai marii biroului, a iesit unul si ne-a zis : “asa va trebuie, de ce ati suparat-o?” Avea dreptate de ce am suparat-o, nu puteam sa stam sa ne umileasca in continuare? Domnule Stat ia domne banii, te rugam frumos, ia-ne banii, mai umileste-ne putin, da iai.
            Am mers la urgenta cu sotia, o durea un picior (are periartrita), ne-am inscris pe lista de asteptare la ora 9 dimineata, pe la ora 11 am mers la asistenta si am rugat-o sa faca ceva ca numai poate rezista de durere, “sa astepte” a fost raspunsul sec, am continuat sa asteptam, nevasta-mea tipand de durere eu agitandu-ma ca nu pot face nimic, ca nu o pot ajuta. Pe la ora 2 PM, timid, abia deschizand gura, sa nu o supar prea tare pe d-na asistenta, ii amintesc ca suntem totusi de 5 ore pe holul urgentei sa faca ceva , asistenta se uita la mine si-mi zice : “tataie azi e duminica, mai stati dracu si acasa”, “mai taica, nu ma las eu, o doare rau piciorul, nu am venit de sanatosi aici, suntem bolnavi fata tatii”. “Asteptati” si am asteptat pana la ora 4 PM nici atunci nu am fost primiti, am luat nevasta si  am plecat acasa, la o farmacie am oprit pentru calmante .
            O alta umilinta am intampinat cand am schimbat buletinul de identintitate, doamne cate drumuri si la cate cozi am stat si cati agenti de politie, platiti din banii nostrii, au tipat la mine, ba sa stau la rand, ba sa stau drept la rand si nu cu spatele la el, ma pus naiba sa mai cer o lamurire, asta mi-a fost, ca a inceput agentul de politie, rumen in obraji, sa ma faca ca pe o albie de porci, ca daca sunt prost sa stau acasa, doamne, zicea el, de ce se dau buletine si la prosti ca asta, asta eram eu.
            Atunci cine este statul? Nu cumva statul, sunt functionarii pe care noi ii platim, ca ei in schimb sa ne umileasca in fiecare zi? Domnule Stat, ia-ne banii si umileste-ne, da umileste-ne bine, poate ne invatam minte si nu-ti mai dam banii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...