Totalul afișărilor de pagină

joi, 28 februarie 2013

Mama

 
   

           M-am întrebat, de ce veneram femeia? Raspunsul nu a fost simplu, a fost destul de complicat. Prima femeie pe care am iubit-o a fost mama. Sincer sa fiu, în copilărie nu știu dacă am iubit-o, era o teama amestecata cu respect. De mama aveam o frica ancestrala, ea, mama, era cea care îngrijea de copii ii ajuta cu lecțiile, le făcea educație, mai ales la capitolul asta aveam mari deficiente. Mama găsea întodeauna solutia cea mai sigura pentru ea si mai dureroasa pentru mine. Imi amintesc ca odata, eram prin clasa a 3-a, am plecat de dimineata de acasa, fara sa spun unde merg. M-am furisat  si, impreuna cu alti copii, am mers in sat, la casa unui om ce tocmai decedase. Durerea rudelor celui disparut nu ne afecta pe noi, pe noi ne interesa cand ne vor da sa mancam (era obiceiul sa aseze  masa pe capacul cosciugului  si sa cheme cativa copii sa manance), noi stiam obiceiul si  asteptam. Luati cu joaca, am uitat de scoala, invatam dupa amiaza, ora de intrare la clasa era 12. Nu mica mi-a fost mirarea, cand am vazut copiii ce invatau de dimineata, venind de la scoala, am rupt-o la fuga spre casa. Intentionam sa intru pe furis, sa-mi iau ghiozdanul si sa alerg la scoala. Numai ca nu puteam intra in curte, mama era in poarta cu ghiozdanul in mana, oameni buni care veti citi aceste randuri, aflati ca pana la scoala am invatat pe de rost poezia “Nani Pui” de Otilia Cazimir, nu pentru ca tineam  neaparat sa o stiu, ci pentru nuielile primite de la mama(de scris, imi scrisese mama tema). Tot mama ma indemnat sa ascult “Teatru la Microfon” ,asa am facut cunostinta, prin intermediul difuzorului, cu marii actori si mari opera literare.
 Mama ma trimitea de dimineata sa merg cu vaca, imi punea cartile in traista, o bucatica de mamaliga rece, putina branza si : “Fii atent, imi spunea mama, sa nu vii acasa cu vaca flamanda si lectia ne învătată, caci stii ce te asteaptă, chiar știam. Numai ca joaca era mult mai antrenanta, atunci plateam cu spinarea care, suporta prostiile capului.Mama nu ma ierta niciodata, de greseam, plateam. Ea nu a procedat ca alte mame, care arunca responsabilitatea pentru pedepsirea copilului, atunci cand gresea, in spinarea barbatului si acum le aud spunand: “vine tac-tu de la serviciu, vezi tu pe dracu. Dacă la şcoală mergeam cu lecţia ne învăţată, învăţătoarea mă bătea şi mă oprea şi la arest după ore, pentru a-mi face temele din urmă. Pe lângă bătaia luată de la învăţătoare, mă mai bătea şi mama acasă. Cu toate acestea tot mama mă alinta atunci când eram bolnav, mă ajuta să îmi fac temele, atunci când nu era la munca campului. Mama era o mare ţesătoare, iarna ţesea şi asculta la difuzor ( nu era curent electric în sat) "teatru la microfon", aşa am ascultat piese de teatru extraordinare în interpretarea unor giganţi ai scenei. Printre piesele ascultate : "Zapada în toiul verii", "rusalka" şi multe,multe altele. Mama ma ajuta sa înţeleg tainele teatrului.  Mai tarziu, cand am avut familia mea am realizat cat de buna a fost mama, cate am putut invata de la ea, numai faptul ca a fost aspra cu mine m-a putut ajuta, pe mama  o divinizez, chiar si acum cand nu mai este. Ori poate cu atat mai mult!
     Să ne iubim părinţii cât timp îi avem în viaţă, după moartea lor, vom regreta, căci nu am stat suficient de mult cu ei. 

duminică, 24 februarie 2013

Pensionarul militar si civil



              Pensionarul militar si civil

         Am citit cu stupoare un articol scris de un ofiter in rezerva, pensionar militar, catre fratele lui civil tot pensionar. Din acest articol reiese clar  faptul ca un militar este un cetatean de categoria 1, iar ceilalti sunt de categoria 2. Se fac anumite paralelisme cu scopul precizat de a umili pensionarul civil. Sa precizez din capul locului, tot timpul am stimat si respectat un militar, niciodata nu am considerat ca au solde prea mari, din contra,
 un militar trebuia bine remunerat pentru ca la randul lui  el nu avea o casa stabila , un program strict de lucru la serviciu putea fi 24 din 24 de ore, program de instructie, de aplicatie si altele, deci trebuia bine remunerat ptr. ca un militar trebuia sa fie bine instruit si oricand gata sa-si apere tara. Pentru toate acestea si altele care nu le-am enumerat merita sa aiba o pensie pe masura.
         Acum as vrea sa-l intreb pe pensionarul militar : cine la invatat sa scrie si mai ales daca a avut nevoie sa stie sa scrie si sa citeasca, daca copil fiind a fost bolnav si a mers la medic si mai ales daca la ajutat, daca mai tarziu hainele militare pe care le imbraca erau bine lucrate si ii tineau cald, sa intrebat vreodata ce nenorocit de civil a fabricat piesele din care este construita o arma un TAB etc., s-a intrebat cine a construit blocul,casa in care locuia, sa intrebat vreodata cine erau cei care producea hrana pe care o gasea la popota, as putea sa continuui cu enumerarea, dar ma opresc aici.
          Domnule ofiter in retragere,pensionar militar, cum ati putut scrie acel articol, nu v-ati gandit ca si parinti dvs.sunt civili cum v-ati permis sa jigniti niste oameni care nu v-au facut nici un rau decat poate faptul ca v-au iubit si respectat? Cum ati putut sa faceti acel paralelism intre dvs. si civili, cand legatura este ombilicala intre noi. Tinta  aleasa a fost dovada unei manipulari murdare, ati cazut in cursa intinsa de Basescu si Boc, foarte probail ca si civilii sa fi spus ceva impotriva dvs., dar nu din rautate, ci pentru ca au cazut in aceiasi cursa..
           Daca superioritatea dvs. ar fi fost reala, ar fi trebuit sa va situati deasupra acestor mizerii si nu sa umiliti in asemenea hal pe cei care v-au ajutat sa ajungeti  un militar  Mos Teaca) sunt gata sa ma amagesc cu faptul ca erati prea suparat si nu este asta gandirea dvs adevarata.
          Domnule  ofiter, cetatean de rangul1, imi cer scuze in numele dvs. de la toti cei pe care i-ati umilit. Considerand ca parerea dvs. este una ratacita printre militari, raman acelasi admirator al celor gata  sa-si apere tara cu pieptul lor.
           Concluzie: pensia militara nu este prea mare, pensia civila este prea mica.
        

Tariceanu,Chiliman, mucles!




           Sunt bucuros ca Antonescu a fost reales Presedinte al PNL cu 44 de voturi impotriva, asa a putut pe ultimi centimetri  de drum sa faca Congresul PNL sa se diferentieze de Congresele PCR.
          Ma asteptam de la niste “gulere albe”, de la niste “domni europeni cu papion”, de la niste oameni cu vene albastre (acum imi dau seama ca au o culoare incerta a sangelui) sa se poarte ca niste domni scortosi si nu ca locuitoarele din Zabrauti care isi pun mainile in solduri si arunca cu “laturi” peste gard la vecina, asa a procedat Tariceanu si Chiliman pana la acest Congres cu Antonescu presedintele in functie al PNL. Nu stiu daca aveau dreptate, ori nu, stiu un singur lucru, ca atata timp cat critici conducerea mai ales in preajma alegerilor o faci cu scopul de a  candida pentru a indrepta lucrurile facute prost de actuala conducere. Surpriza, Tariceanu nu a candidat si nici Chiliman, atunci pentru ce au facut tot acest tam-tam? Au avut intentia de a slabi partidul din interior, daca da, in folosul cui? Ce interese sunt la mijloc, ca un fost sef de partid sa faca asta impotriva conducerii propriului partid. Pe Chiliman nu-l iau in seama, dar de la Tariceanu aveam anumite pretentii, datorate varstei si experientei politice (de prea multa inteligenta nu l-am suspectat niciodata) .
        Congresul s-a incheiat, C.Antonescu  a fost reales in mod zdrobitor  Presedinte al PNL impreuna cu toata echipa. Urmarea la toata aceasta poveste  ar fi fost demisia de onoare a celor 2 dizidenti, nemultumiti, ori cum s-ar numi.
        In mod normal in modul in care au fost invinsi cei 2 numai pot scoate capul pentru comentarii, numai pot critica o conducere aleasa democratic cu peste 90% din voturi. M-as bucura sa aflu ce l-a manat in lupta pe Tariceanu, nu de alta, dar as vrea sa-i gasesc scuze, in amintirea vremurilor cand incasa de la Basescu .
        Felicitari C. Antonescu si nu uita ca de sus se coboara mai repede decat se urca.

vineri, 22 februarie 2013

Romania si carnea de cal.



          



           Romania si carnea de cal
Soc pe piata de carne din Anglia,sa descoperit ca preparatele de carne  in loc sa contina carne de vita era din carne de cal.Imediat presa a gasit vinovatul(desi carnea pana a ajuns in Anglia a parcurs un drum foarte incalcit ) Romania, tara noastra in aceasta situatie ca si in altele este vinovatul de serviciu. Vanzoleala mare in tara,  premierul se pregateste pentru vizita din Franta, tara care deja constituise o celula de criza pentru a descoperi cine inlocuise carnea de vita cu cea de cal. In sfarsit Premierul Romaniei ajunge in Franta linisteste guvernul francez, nu suntem vinovati de patrunderea carni de cal in loc de cea de vita pe piata europeana.
         In urma descoperirilor facute in Europa, intr-un hei-rupism tipic romanesc, organele sanitar-veterinare  pornesc o adevarata cruciada prin pietele si abatoarele tarii. Nu mica le-a fost mirarea cand au descoperit carne de cal la vanzare in foarte multe locuri, procedeul era simplu,din abator pornea cu eticheta de carne de cal, dupa care in alte depozite era reetichetata cu denumirea de carne de vita si asa se vindea cumparatorului, urmand ca diferenta de prêt sa fie bagata in buzunar ca profit net, in aceasta situatie pierdea clientul care platea pentru  carne de vita ,in realitate cumparand carne de cal si statul prin neimpozitarea diferentei de prêt. Undeva a fost descoperita la vanzarea carne de magar, ma intreb ce alte animale se mai taie si se comercializeaza in Romania?
         Ma bucur de ce sa intamplat pe piata europeana dintr-un singur motiv, au reusit sa trezeasca din adormire, din automultumire, din nepasare, din nesimtirea tipica functionarului roman, pe inspectorii sanitar-veterinari care au pornit prin piete si oboare pentru a verifica ce mai vand macelarii ce mai cumpara amaratul si neaparatul cumparator roman. In situatia asta ma intreb: decand se intampla aceste anomali, cine protejeaza populatia de acesti criminali care sunt in stare sa vanda orice si oricum, numai sa scoata bani.?
        Trebuie luptat ca institutiile tarii sa lucreze  continuu si nu in salturi ,trebuie sa avem siguranta circulatiei pe drumurile publice, atat ca soferi cat si ca pietoni, sa avem siguranta ca medicamentele pe care le cumparam nu sunt expirate  si nu sunt contrafacute, sa stim ca in spital suntem tratati ca pacienti si nu ca cersetori, sa stim ca politia ne trateaza cu respectul cuvenit celor  ce le asigura salariul, sa stim ca din piete si magazine cumparam ceia ce scrie pe eticheta si nu marfuri contrafacute, sa stim ca inspectorii de mediu, cei de la garda financiara aplica legea in folosul statului si nu in folosul buzunarului propriu si poate cel mai important lucru elevii sa stie ca sunt elevi in relatia cu profesorii.
       

joi, 21 februarie 2013

Neamtul din PNL



       Klaus Iohanis s-a inscris in PNL. Prin venirea lui Iohanis, un sas molcom din Ardeal ,care a dat dovada de reale calitati de bun administrator de cand este edilul Sibiului, liberali s-au intarit cu un om de calitate, Antonescu a demonstrat ca inca beneficiaza de incredere. Este stiut faptul ca Iohanis a fost candva propunerea liberalilor si socialilor-democrati  pentru functia de prim ministru.
Intrebat fiind daca venirea in PNL inclusiv in USL a lui Iohanis, ii da emotie  ,raspunsul lui Ponta a fost nu . Pe buna dreptate , lui Ponta nu are de ce sa-i fie teama, deocamdata PSD are mai multe mandate decat toti la un loc.
     Iohanis se asteapta sa primeasca o functie mare in partid , apoi dupa ce Antonescu va fi Presedinte va candida pentru functia de presedinte al PNL sunt convins ca va candida pentru functia de presedinte si daca Antonescu nu va castiga  alegerile. Un alt scenariu l-as vedea cu Iohanis prezidentiabil, depinde cum va sta in sondaje, din acest punct de vedere PSD nu va putea spune prea multe, daca asta va fi decizia liberalilor.
     Sa ai un asemenea om in partid si sa nu-l folosesti, mai bine nu-l mai cooptai, stiu ca Ponta a stat de vorba cu el in vremea formarii guvernului si nu a vrut functie, pe de alta parte sa ai un oras cum este Sibiul in fieful liberal este un castig.
     Foarte probabil ca Iohanis sa aduca putina liniste in PNL, pe de alta parte ma gandesc la cei nemultumiti, multi pe fata, altii ascunsi , acestia vor incepe sa-l curteze pe Iohanis cu gandul sa-l indeparteze pe Antonescu. Nu este exclus, vezi cazul Geoana care da lovitura de gratie lui Nastase desi acesta il adusese in partid si il facuse ministru de externe, Basescu la mazilit pe “esti cel mai bun Petre”, asa ca este posibila si o indepartare a lui Antonescu cu ajutorul lui Iohanis, nu fac proces de intentie lui Iohanis
este posibil sa fie chiar integru, sa fie om cu principii sanatoase si sa nu prinda la el asemenea tradari, dar intentie in mod sigur va exista.
Deocamdata pentru Tariceanu si ai lui venirea  lui Iohanis nu este un semn bun, este  bine  sa se linisteasca ,pentru ca Antonescu inca este pe cai mari, si are si de ce,a castigat alegerile la o cota  care nu a mai atins-o PNL pana atunci.
Sa asteptam Congresul liberalilor si vom mai discuta.

Cum am ajuns saraci?



    Nu vroiam sa fac trimitere la perioada de pana in ’89, dar nu am ce face, sunt nevoit  sa spun cateva cuvinte despre acea perioada, pentru  a scoate in relief anumite aspecte.
    In aproape 25 de ani cat a fost la putere, Ceausescu ca despre el discut (guvernul nu conta),a transformat tara intr-un santier de constructii (blocuri, uzine, fabrici ,combinate de utilaje, combinate siderurgice etc.), toti oamenii apti de munca avea de lucru, a fost platita datoria externa ,sa facut chiar o acumulare de bani in BNR plus creante.
    Dupa ’89 au stagnat constructiile de blocuri, de uzine, de fapt a intepenit totul  in stadiul de constructie aflat in dec.’89. Nu, numai ca nu sa mai construit nimic , dar a inceput sa fie  vandute, demolate, ori parasite cele care existau, incet, incet, oamenii au inceput sa-si piarda serviciile, ajungandu-se in ziua de astazi sa avem  mai putin de jumatate  din numarul de salariati pe care ii aveam in ’89. In loc sa avem acumulari, avem datori, ne-am imprumutat peste 60 de miliarde de euro  fara sa construim ceva. Vor spune uni ca ne-am cucerit libertatea, caci avem dreptul la opinie (depinde impotriva cui o folosesti), caci sunt alegeri libere, in fine ca exista democratie si atunci trebuie sa rabdam de foame, sa traim fara medicamente si alte lipsuri in numele democratiei?
   Daca un proces al comunismului nu a fost facut, tare mult as vrea sa existe un proces al celor care au distrus tara, din punct de vedere economic, dupa’89. Acum este criza, dar pana in ’08 nu a fost nici o criza, asta nu inseamna ca industria a inflorit , din contra, din ’90 s-a inceput o regresie sistematica a economiei tari, sa nu vorbesc cu pacat, dar parca tonul distrugerii  industriei tarii a fost dat de un anume prim-ministru (altfel foarte iubit de femeile de la APACA), cand a declarat ca am “mostenit un morman de fiare vechi de la comunisti”, nefericita    exprimare, pentru straini asta a fost un bun semnal de a subevalua totul.E greu sa gasim vinovati, guvernele trecute si prezente sunt legate ombilical, ceva de genul : "dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine, dai cu jula, dai cu privatizarea din care 50 % se intoarce la guvernanti"
     Domnule  Prim Ministru, aveti ocazia sa intrati in istorie, sa fiti asezat pe panoplia cu marii Prim Ministri ai Romaniei, ori din contra alaturi de cel mai slab prim ministru de pana acum. Tineti in mana cu vigoare ministrii pe care ii aveti in subordine si care incearca sa –si castige o anumita autonomie , orice prostie facuta de cei din guvern se resfrange automat asupra dvs. Ca fost procuror faceti o analiza si trimiteti echipa de control al primului ministru, curtea de conturi si orice alte organisme care pot face lumina in incalcitele ite ale furturilor facute de salariatii diferitelor ministere dea lungul timpului.
    Deasemeni marile averi luate la puricat (in afara de averea lui Videanu acesta ne-a explicat ca a putut face averea pentru ca el nu a baut si nu a fumat) si stabilita  provenienta bunurilor acumulate .Legea 18 de pe vremea lui Ceausescu stiu ca nu este abrogata
 si daca nu ma insel mai exista o lege  in care este incriminata averea dobandita in mod ilicit . Ceea ce inseamna ca legi avem, ne mai trebuie bunavointa pentru aplicare lor.Domnule Ponta aveti o majoritate in Parlament  pe care trebuie sa o folositi in punerea lucrurilor  pe fagasul normal, in posibilitatea de a face ordine in haosul care exista . Faceti proiecte de legi acolo unde este nevoie, bagati-le in dezbaterea de urgenta in Parlament, anihilati puterea lui Basescu , luatii jucariile, lasati-l sa alerge singur in jurul Cotroceniului. Popularitatea dvs. a venit pe fondul unei nemultumiri generate  de proasta guvernare a lui Basescu, Boc. Demonstrati oamenilor ca nu s-au inselat, aratati-le ca trebuie sa creada in dvs, aratati-le ca pactul a fost numai ptr. a castiga timp si ca a venit momentul ca Basescu sa simta ca numai este la putere decat cu numele.
     Domnule Prim Ministru Ponta, demonstrati-va dvs. si poporului ca ati meritat votul masiv primit in dec 2012, domnule, aveti ocazia sa deveniti un mare barbat de stat, ori o mare deziluzie pentru acest incercat popor. Sunteti tanar deveniti din micul Titulescu, marele Titulescu. Va rog sa nu uitati caci sunt ultimul naiv ce inca mai crede ca doriti sa faceti ceva, pentru tara asta si poporul sau.Dupa 23 de ani de jaf toti cei care au condus aceasta tara au iesit din istorie(raman numai la statistica), dvs. incercati sa intrati in istorie. Timpul trece tic-tac,tic-tac in defavoara USL, timpul nu-l puteti opri, dar jaful?
    

miercuri, 20 februarie 2013

Credinta din noi



     Religia un manunchi de porunci si legi fara de care civilizatia nu ar fi existat, un criminal, un borfas, un raufacator, daca a fost prins si-a executat pedeapsa, ori a fost omorat,  dupa gravitatea faptei. Cel care a comis o fapta rea merge  la puscarie,  odata si odata va fi eliberat, dar el a vazut ce este acolo, acum nu-i mai este frica, va mai face rele si va merge la puşcărie, in schimb in sufletul lui ramane o teama pe care nu o poate invinge, teama de necunoscut. Aceasta teama   il va urmari tot timpul, dar mai ales in noptile singuratice cand va fi bantuit de cosmaruri.
     Cand am spus religie, m-am referit la toate religiile, la toate popoarele, toate aceste carti de indreptare a sufletului care pledeaza pentru: respectul fata de semenii tai, pentru intelegere, pentru curatenie sufleteasca, pentru respectul fata de bunul altuia, pentru respectul fata de viata celuilat, pentru respectul fata de Creator.
       Fiecare este liber sa practice ce religie crede ca i se potriveste, ori in care crede ca se regaseste. Mie nu mi se pare prea important care religie o practici, atata timp cat o faci din suflet, respectand  cele 10 porunci care, sunt intr-un fel universal valabile. Nu vreau sa intru in discutii doctrinare, articolul meu vreau sa fie numai un apel la respect si bun simt. Nu vreau  sa spun ca pe vremea inchizitiei din negrul ev mediu, Biserica Catolica a facut foarte multe greseli, pe de o parte ucigand asa zisi vrajitori dupa procese sumare cu sentinta dinainte data, ori din contra, vanzand bilete de indulgenta pentru iertarea pacatelor comise.Nu vreau sa spun nimic nici de Biserica Islamica, in numele careia s-au facut atatea crime.
     Fiecare individid are dreptul sa-si aleaga modul de viata, atata timp cat nu deranjeaza pe ceilalti, nimeni nu poate  forta pe cineva, sa faca un lucru impotriva vointei lui.
     Frica de necunoscut, frica de pedeapsa divina exista in noi, atata timp cat exista, oamenii sunt protejati, atunci cand teama va dispare, va fi haos.
      Fiecare om sa caute in interiorul lui, acolo va gasi forta de a rezista tuturor tentatiilor, ori din contra salasul tuturor relelor. De noi depinde  ce vom dori sa activam : raul, ori binele. Chestiunea aparent este simpla, atunci cand decisi plecam un rau sa facem, sa avem un moment de indoiala si sa meditam: de este bine, ori nu. Sigur scris aici pare simplu, in realitate lucrurile sunt mai complicate, pentru ca atunci cand vrem sa facem un rau, din diferite motive, putem fi nervosi si atunci va fi mai complicat sa ne oprim sa meditam, dar tocmai in asta sta succesul, in puterea noastra de a ne abtine si de a activa forta binelui din noi.
      Credinta trebuie sa fie obtiunea fiecarui individ, aderarea sa se faca dupa matura chibzuinta, numai asa va putea sa se indentifice cu valorile exprimate de religia la care este parte, sa nu uitam ca D-zeu (Buda, Alah,Iehova etc.) nu se afla nici pe muntele Sinai, nici pe muntele Athos, nici la Mecca, Dumnezeu se afla aproape de noi continuu, pentru ca D-zeu este in NOI

luni, 18 februarie 2013

Basescu si marea



         Cineva si-a batut joc de Basescu, nu stiu cine anume, dar pot banui pe cei din-nainte de ’89 atunci cand l-au trimis la Anvers, nu este vorba de informatiile date la securitate,oricum si comandant de nava cand era, trimitea informatii la securitate despre marinari, intra in sarcinile de serviciu, ma refer la faptul ca a fost retras de pe mare.
         Poate cei de dupa revolutie, cand l-au numit secretar de stat la transporturi si mai tarziu ministru,poate bucurestenii cand l-au ales Primar,poate tara cand la ales de 2ori si mai apoi, de inca 2 ori, nu a lasat sa fie demis .din functia de Presedinte.
         Am analizat comportamentul lui Basescu, in toata aceasta perioada si am ajuns la concluzia, ca cel mai mult lui ia placut pe mare. Nu numai ca a iubit marea, dar s-a indentificat cu marinarul, a ramas  un adevarat lup de mare.
Imi amintesc de Basescu, ajuns Presedinte era in Piata Revolutiei in noaptea de revelion, dupa ce ureaza “la multi ani”bea  direct din sticla de sampanie,apoi o arunca in multime, un gest foarte apreciat si gustat de cativa lingai, sigur  gestul  ar fi fost potrivit intr-o tavera din Amsterdam, atunci cand sosea in port si se intalnea cu alti marinari prieteni. Sigur ca tot aici putea folosi expresiile potrivite  si adoptate de el gen: “tiganca imputita,”apropos se putea intalni de era comandant de nava cu prietenii lui mondiali.
           Asa rai cum va stiu, imi veti spune , ca acum numai putea fi comandant de nava
pentru simplu motiv ca numai avem flota, asa este , dar daca ramanea comandant  de nava, aveam si noi flota. Flota a fost ptr. dom Basescu, ca o fata mare cu rochia pana la fund, singura in padure, daca te intalnesti cu ea nu o ierti. Asa ca dom Basescu cand s-a intalnit cu flota, nu a iertat-o, a vandut-o. Daca eu, nu mai pot fi comandant, nimeni sa nu mai fie. Ca Primar al Bucurestiului s-a intalnit odata cu un arab, care nu prea vroia sa faca ce zicea Primarul, atunci Basescu a vazut negru in fata ochilor ,pe loc si-a amintit de pumnul in gura primit de el in Port Said ,de la un marinar arab, atunci i-a bagat un cap in gura arabului de-a vazut ala stele verzi, nu conta ca nu era acelasi arab.
            Alta data vazand el ca nimeni nu a vrut sa-i dea si lui o casa,sa gandit sa si-o dea singur, ca de aia era Primar , zis si luat casa din Mihaileanu, este adevarat ca a promis odata la o emisiune de televiziune, ca o da inapoi, era foarte convingator,isi amintea cum ia pacalit pe francezi cand le-a dat foc la nave.
            Cand a candidat pentru al 2-lea mandate de Presedinte, a fost pus sa jure pe Biblie daca la lovit pe copil, a jurat “ca nu la lovit cu pumnul in plex”si avea dreptate, el lovise copilul cu dosul palmei, scurt peste fata.
             Am putea spune multe despre cuvantul lui, dar pana atunci cei care cititi aceste randuri si stiti unde este dosarul lui Basescu de securitate sa il da-ti, nu de alta ,dar omul chiar il vrea, plange dupa el de cativa ani, chiar nu poate fi ajutat, eventual ar mai completa cu ce isi aduce aminte, pe unde sunt file lipsa din dosar.
Sa revin la cuvantul lui, cu vant din pupa (cine-l pupa ), de doua ori Basescu s-a comportat ca un adevarat “barbat de stat”, atunci in 2007 cand a promis ca isi va da demisia in 5 minute si mai tarziu in 2012 cand a indemnat lumea sa iasa la vot , iar dupa ce a fost promulgata legea “referendumului”, a indemnat oamenii sa stea acasa.
              Imi amintesc cinismul cu care a fost anuntata populatia de taierile salariale , anunt facut de acelasi Basescu, a spus-o cu acelasi ton cu care spunea marinarilor ca sunt consemnati pe vas, pentru ca ii bause din portia de whskey. Discutia a fost cam asa :”boc trebuie sa anunti taierile””, nu pot stapane, mie frica”,” lasa ba, beau diseara  o tuica si ii anunt eu”.Nu se intelege cu nimeni, sigur ca nu se intelege , pentru ca  pe vas nimeni nu cracnea in fata comandantului , el asta a ramas, capitan de nava, niciodata altceva.

Scoala de altadata



           O informatie de ultima ora m-a determinat sa scriu acest articol. Daca bacalaureatul s-ar da astazi, numai 2 elevi din tara ar lua nota 10.De ce?.
Voi incerca sa dau un raspuns. Îmi voi spune parerea  prin   antiteza, cu perioada in care am invatat eu si modul in care se face scoala astazi. Am mers la scoala, in perioada in care comunistii isi consolidau puterea. Printre  prioritatile lor , invatatura era determinanta. Îmi amintesc prima zi de scoala. Aveam 6 ani. Era in 1957. În acea zi mama imi dadu-se voie sa incalt teneşii. Am intrat in clasă, o sala mare cu ferestre inalte, intr-un colt era o soba tip "godin", langa sobă tabla, pe pereţi tronau pozele unor bărbaţi, mai târziu aveam sa aflu cine erau (Gh.Gherghiu Dej, Chivu Stoica, V.I.Lenin, Karl Marx, Fredirich Engels), duşumeaua era spălată cu motorină, din aceasta cauza seara mergeam acasa cu talpile negre. Tenesii i-am purtat in prima zi, apoi am mers descult.Nu exista curent electric, se invata la lumina lampilor cu petrol lampant. Priveam invatatorii si profesorii ca pe dumnezei, erau fata de noi elevii, bine imbracati, aveau o vorbire aleasa si dragoste de meserie. Cand un copil(elev)facea o trasnaie, ori lua nota mica, a doua zi trebuia sa se prezinte cu parintii la scoala si spun din suflet, ca unul care am trecut prin astfel de momente ,ca nu era tocmai placut.
Profesorul aducea la cunostinta parintilor motivul pentru care au fost invitati, pedeapsa nu intarzia, era aplicata atunci , nu stiu daca era bine ,ori rau, dar avea rezultate.
          Imi amintesc ca in clasa a 5 –a, profesoara de limba romana mi-a dat nota 2 la “lecturi in afara clasei”pentru ca nu citisem “Punguta cu 2 bani”. Nu o citisem, pentru ca nu aveam nici o carte in casa.Dupa ore,  profesoara m-a luat la ea acasa si m-a lasat, sa aleg din biblioteca ei, ce carte vreau, sa citesc. În acel an au fost dese vizitele mele in casa profesoarei.Astfel am prins dragul de a citi (mai tarziu am facut o adevarata patima din a citi si a cumpara carti ).
         Un alt aspect determinant era uniforma scolara, trebuie copiii facuti sa inteleaga ca, a fi elev este o mandrie si nu trebuie ascuns acest lucru. Am sa va spun din ce era formata o uniforma scolara la jumatatea anilor.'60. Pe cap era basca, apoi camasa  albastra, cravata bleu , si costumul bleumarin, de joi pana duminica trebuia camasa alba. Pe brat la baieti si in piept la fete era matricola (arata la ce scoala era elevul si ce numar matricol avea). Daca nu erai regulamentar imbracat, portarul nu-ti dadea voie in scoala, asta la liceu.
        Disciplina in timpul orelor de curs era tip cazona. Se putea auzi bazaitul  unei muste pe tavan. Profesorul preda, asculta, isi facea programul din timpul  orei ,fara a fi deranjat de vreun elev. Daca totusi se intampla, ca vreunul sa fie mai vorbaret, era, fie scos la tabla pentru a fi ascultat, fie poftit afara din clasa si notat in catalog cu absenta nemotivata. Pentru absenţă urma sa raspunda in fata parintilor
         In clasele 1-8 (am fost prima promotie cu 8 clase si ultima cu examen de absolvire), se intampla ca profesorul sa mai urecheze cate un elev, daca nu isi facea tema, ori nu invatase lectia. Dacă spuneai acasa  parintilor ce ti s-a intamplat, erai urecheat si de ei.
         Am fost crescuti in cultul fata de stradania profesorilor in invatarea elevilor  cu tot ce stiau. Daca  intalneam  un profesor  pe strada, ori in alta parte, in afara orelor de curs il salutam cu tot respectul. Profesorii nu permiteau elevilor nici un fel de apropiere ,relatiile noastre erau strict oficiale, in acest sens erau sustinuti de parinti.
          Parintii nostrii nu mergeau la scoala pentru a certa profesorii, ca fiul, fiica lor, a luat nota mica, desi stiau ei, ca merita mai mult. Ei colaborau cu profesorii, pentru ca odrasla lor sa invete cu adevarat carte,sigur ca erau si elevi slabi la invatatura, atat ii ducea capul, atata stiau. Dar in general se invata carte, se punea un mare accent pe lecturile in afara  clasei, pe dezvoltarea capacitatii de a putea sustine o discutie,de a putea comunica, de a se integra in societate. Si astazi, imi amintesc cu emotie, de fostii mei profesori, carora le multumesc pentru tot ce m-au invatat.Nu stiu, daca a fost cea mai buna metoda.
           Asta a fost atunci, despre ce este astazi, eu stiu mai putin, de aceea nu ma pronunt, daca cineva citeste aceasta postare sa analizeze  Pot fi greseli in modul de prezentare al elevilor la scoala , in relatiile dintre elevi si profesori ,dintre parinti si profesori, dintre copii si parinti. Analizati-le!

duminică, 17 februarie 2013

Banii si Biserica




  
                Mare surpriza am avut cand am citit o informatie                                                                           care suna asa : “Mitropolitul Irineu locul 8 in top 300 cei mai bogati oameni din Romania cu o avere estimate intre 600-650 milioane de Euro”. In aceasta situatie ma gandesc cat de nefericit  este Preafericitul , vazand ca un cirac de al domniei sale a indraznit sa-i treaca in fata
                 Cum, doamne iarta-ma, o fata bisericeasca poate strange asemenea avere? In ce tara traim, cand capii Bisericii se ocupa cu matrapazlacuri.,iar enoriasilor le trimit duminica de duminica pastorale, prin care li se cere sa dea bani pentru construirea mastodontului  numit Catedrala Mantuirii  Neamului. In Biserica,  preotii cauta fel de fel de pretexte ptr. a scoate bani si ai trimite in buzunarele fara fund ale Inaltilor ,Prea Sfintilor,ca in final sa devina Prea Fericiti. Cred ca undeva legile laice ar trebui sa-si spuna cuvantul,iar de nu au dreptul sa intervina sa le fie taiate fondurile alocate de la bugetul de stat, iar veniturile  bisericesti sa fie impozitate. Sa se revina la actuala forma atunci cand Biserica va redeveni ceea ce a fost odata, adica un ajutor in  ingrijirea bolnavilor, ajutorarea saracilor , iar deplasarea dintr-un loc in altul, sa se faca nu cu un asin asa cum a facut Domnul nostru
 Iisus Hristos , un Logan ar fi suficient  pentru alesele fete bisericesti.      
                  Dumnezeu sa ma ierte, nu vreau moartea acestor pacatosi, ci numai indreptarea lor, vreau ca averile sa fie donate bisericii, pentru a arata lumii pocainta lor, nu in huzur , am fost indrumati de Invatatorul nostru, sa traim , cum pot predica in Biserica despre  curatenia sufleteasca, despre binele si ajutorarea celor nevoiasicand ei sunt niste avari calare  pe averi uriase, cum mai pot preotii sa ceara in Biserici bani pentru diferite acte de caritate, ori pentru marea catedrala, cand enoriasii au vazut ce averi uriase  au strans aceste fete bisericesti? Biserica a devenit pentru noi o vama ,ori de cate ori intri in ea trebuie sa scoti bani. pana si intr-un restaurant e posibil sa primesti ceva gratis, ca fiind din partea casei, in Biserica totul se plateste, incepand cu spovedania, molifta, impartasania,liturghia si continuand cu trasul clopotelor, botez, cununie, inmormantare. Daca aceste plati ar fi facute numai pentru sumele inscrise in chitanta ar fi cat de cat bine, dar plata se face cu sume mult mai mari, am intrebat un preot de ce este discrepanta destul de mare intre chitanta si banii ceruti si primiti pana la urma, raspunsul a fost: " Episcopia cere sa le trimitem bani," abia acum am vazut ca preotul respectiv avea dreptate. Intr-o Romanie ca a noastra, in care saracia este la loc de cinste ,Mitropolitul Irineu pe locul 8 in top 300 suna ca dracu.  Nu as vrea sa fiu inteles gresit, nu vreau sa traiasca in saracie ,sunt totusi oameni cu carte, oameni cu anumite nevoi spirituale, departe de mine gandul, ca Irineu sa se deplaseze cu asinul, iar Daniel cu bicicleta. Putina modestie nu strica , cum spuneam, un Logan poate fi suficient , Q10 parca este totusi prea mult , ei nu sunt cocalari de Dorobanti, sunt fete bisericesti. La un parastas , una din femeile ce serveau preoti la masa a zis: “ce sa faca ea parinte (vaduva celui decedat) căci a ramas cu 4 copii si sunt extrem de saraci ,raspunsul a fost: “cine ia facut, sa-i creasca, nu noi i-am facut copiii.”  Desi  cinic, preotul avea dreptate, dar eu asteptam un alt raspuns din partea lui ,ceva de genul : “copiii sunt un dar de la D-zeu , vom vedea cum putem sa ajutoram aceasta familie, vom apela  si la enoriasii cu dare de mana , vom participa si noi ca Biserica cu ce putem , astfel incat sa suporte si ei mai usor necazul prin care trec si sa poata pune si o bucata de paine pe masa”. Asta astept sa faca un preot intr-o parohie enoriasilor pe langa slujba cea de toate zilele  si implicarea in problemele sociale , aici Biserica poate face multe, dar pentru asta trebuie desfiintata biserica ca SRL-eu si reinfiintata Biserica ce pastoreste sufletele oamenilor, si nu buzunarul lor.                                                                      

vineri, 15 februarie 2013

Saracu’ Basescu…




Am ratat un proces al comunismului. Este  adevarat ca, un Presedinte foarte suparat pe acea perioada (nu reusise sa adune decat 1 milion de dolari din specula cu blugi, cafea si alte lucruri, pe care le trecea fraudulos prin vama), a condamnat comunismul si bine a facut, sa vada tot poporul cat este el de anticomunist, cat este el de liberal, cat a suferit el si cu Tismaneanu (fiu de nomenclaturist comunist), in timpul represiunii comuniste, cand, primul s-a refugiat la Anvers si al doilea in cartierul Primaverii, de unde le dadeau cu sac la securistii cei rai ai lui Ceausescu, ba primul le  facea viata si mai grea, trimitea teancuri intregi de informatii oamenilor lui Vlad, numai asa, sa-si bata joc de ei.
Parca-l vad pe bietul nostru Presedinte cand, obosit ajunge acasa, isi intinde picioarele  la gura caminului, in care trosnesc bucuroase lemnele, in timp ce doamna Maria ii trage cizmele, fara a-l tulbura din meditatie. Isi aminteste cu oarecare amaraciune faptul ca, nu a fost inteles sacrificiul a facut de el, marinarul comandant de nava, Basescu T.cand a fost nevoit sa vanda flota comerciala  a Romaniei; nici nu mai stie cat a luat pe ea, spera sa-i spuna expertii contabili ai lui Morar, dar dupa calculele lor, se pare ca bietul Basescu a mai dat el din banii stransi din vanzarea blugilor, celor care au “cumparat”, ptr. a alimenta cu motorina , sa poata pleca oamenii cu flota. Si acum revede  calculele facute, mii de tone de motorina care au ramas in tara, altfel cu acest combustibil trebuia alimentata flota, cata risipa, nu regreta nici acum tranzactia de atunci, statul a castigat din economia  facuta cu  combustibilul si lui abia i-a ramas... Oare care a fost partea lui? Nu –si mai aminteste exact, e mult de atunci, suma a fost mare, expertii lui Morar cum de nu o fi vazut-o; d-le si cat l-a pistonat la cap  pe seful DNA-ului sa puna d-le niste experti independenti si priceputi in a albii rufele murdare; eu i-am spus de rufe si asta précis a inteles de bani. Mie  nu-mi este frica de justitie, de asta nu vreau sa plec de la Cotroceni, desi idiotii aia asta vara m-au demis, auzi d-le 7,4 milioane  impotriva mea, cred ca au inteles sa ma voteze din nou, dar nu au vazut degetul ridicat al lui Toader.
Ori cum era cu terenul ala, l-am vandut lui Popoviciu, ori mi la dat el asa? Nu de alta, dar va trebui sa scriu in memorii, ori in declaratia de la DNA? Nu conteaza, undeva stiu ca va trebui sa scriu si tot atunci este posibil sa ma intrebe, ori sa scriu in memorii, despre casa din Mihaileanu, am fost tare atunci cand mi-am dat singur casa, ce era sa fac, ma rugasem de toti, niciunul nu a vrut sa-mi dea; mama  ce l-am prostit pe Tuca   si pe telespectatorii  lui  cand am promis ca voi da casa inapoi, asta parca  a rezolvat-o Nutica. Dar cel mai mult  il doare faptul ca nu a fost inteles  de  pensionari: "v-am taiat din pensii din ratiuni de stat", ei nu si nu ca, am taiat din ratiuni de Udrea. Si acum ce dracu vor astia de nu imi lasa fata in pace, eu am dorit sa ma fac fermier, dar nu puteam sa platesc 300 de ha de teren cu banii jos, banii ii am, dar nu voiam sa dau apa la moara celor care ma urasc, asa ca am pus-o pe fiica mea sa ia un imprumut, peste un an, doi ii voi da eu banii sa plateasca creditul. Nici ei nu ma lasa in pace, dar si eu ii voi sicana pe toate partile, sa vada si ei ce inseamna un om ranit in orgoliul lui. D-le, nimeni nu intelege un mare om de stat, dealtfel  nici-un geniu nu a fost inteles la vremea lui…paharul cu whiskey cade fara zgomot pe covorul moale, pentru a nu tulbura somnul marelui om.


miercuri, 13 februarie 2013

Eu am fost comunist.



Comunistule!    Auzim expresia asta destul de des.
Cine au fost comunistii?
Comunistii au fost de doua feluri : 1) cu carnet de partid
                                                   2) fara carnet de partid
1) Am sa vorbesc despre perioada pe care am inteles-o. In  ani ’60 daca vroiai sa devi membru de partid  trebuia sa stai 1 an candidat, pana ce erau verificate neamurile pana la al 10-lea grad, apoi ti se dadea OK-ul. Un membru de partid era in general (mai ales in acea perioada) un om care credea in ideologia comunista. Si chiar avea motive sa creada. Sa ne gandim la taranii nostrii, care erau analfabeti           si stiau numai lucratul pamantului si cresterea  animalelor. Traiau intr-o casa, construita din lati cu pamant batut intre ei; casa ce avea 2 camere, cu o prispa in fata, pe jos   in camera avea pamant, care era lipit  de sarbatori,  cu pamant amestecat cu balega de cal si impreuna cu varuitul peretilor  primenea mirosul din camera; casa era acoperita cu sindrila, la cei ce aveau ceva bani, ori cu paie la cei mai nevoiasi. Intr-o camera dormea toata familia, vorbesc de perioada iernii, vara dormeau pe prispa, ori in fanul din fanarie.
Acesti oameni dupa ’60 au inceput sa plece la munca, la oras, incepusera marile santiere. O parte din ei, au primt apartamente la oras, unde aveau incalzire centrala, ori sobe de teracota pe gaze, baie, curent electric, televizor, altii erau navetisti si veneau cu banii in sat. Au inceput sa se imbrace mai ingrijit, elegant fata de cei ramasi in sat, puteau face cumparaturi in rate cu dobanda mica, ori fara dobanda. Industria avea nevoie de muncitori calificati, dar ptr. asta trebuiau  scolarizati, ori cea mai mare parte erau semianalfabeti, ori chiar analfabeti. Au fost infiintate  cursuri serale , ptr a fi invatati sa scrie si sa citeasca, dar si ptr. eliberarea  unor certificate de absolvire a 7 clase elementare, necesare ptr. a face cursuri de calificare (cursurile ptr.7 clase erau intensive unde se puteau trece cateva clase intr-un singur an).
Toate aceste schimbari  nu  dadeau suficienta incredere in noua oranduire?
Era o adevarata mandrie sa fi communist, de ce ne este teama sa recunoastem? Ma uit la oamenii de varsta mea si la altii mai in varsta care condamna cu manie proletara acea perioada. Sa nu-i credeti, nu sunt cinstiti. Teoretic un membru de partid trebuia sa-si indeplineasca norma la serviciu, sa fie disciplinat , un bun familist, sa-si plateasca cotizatia si sa participe la sedintele si dezbaterile de partid. NU ERAU OBLIGATI SA FACA TURNATORII , ORI POLITIE POLITICA.  Cine spune altfel minte.
Securitatea racola dintre cetatenii usor santajabili, dintre carieristi, arivisti si din multe alte locuri unde ei (securistii) puteau oferi ceva, iar turnatorul isi vindea sufletul.
Dupa ani ’80 au fost facuti membrii de partid mai mult cu forta.
2) Cei fara de partid erau tot atat de comunisti, ori poate mai comunisti decat cei cu carnet. Ptr. ca atunci cand mergeai la o angajare, ptr. un bilet de statiune, era foarte important daca erai membru de partid. Cei fara de partid ar fi facut orice ptr. a fi membru de partid, de multe ori faceau si lucruri mai putin placute ptr. a intra in gratiile unui secretar de partid.
Aud des expresia :”nu am fost membru de partid”, adica nu ai platit cotizatia, nu ca ai fost dizident si te-ai opus  regimului, daca vreunul a facut asa ceva imi cer scuze.
Sa ne intelegem au fost cateva dizidente, cea mai cunoscuta a fost a lui Paul Goma, mai tarziu spre sfarsitul deceniului 8 au mai fost cateva exemple: Doina Cornea, Dinescu si alti cativa.
Un mare pictor a fost intrebat:”d-le de ce l-ai pictat pe Ceausescu?”, “—simplu, platea bine si eu trebuia sa traiesc”, despre asta e vorba.
Cei mai multi comunisti erau oameni simpli care isi aminteau de calitatea lor de membri de partid, atunci cand plateau cotizatia, ori mergeau  la sedintele de partid.
Ptr. mine gen. Pacepa nu este dizident, este un tradator de tara care tradandu-l pe Ceausescu, de fapt a turnat serviciile secrete  romanesti, a pus pe butuci spionajul si contra spionajul. Fuga lui Pacepa  a produs mai multe pagube tarii, decat cutremurul din ’77. Apropo de cutremur sa ne fereasca D-zeu  de un nou cutremur ca cel din ’77, nu cred ca ne-am mai putea reveni, abia suntem in stare sa ne mentinem pe linia de plutire in conditii normale, dar in urma unui cutremur. D-zeu sa ne apere!
Astept sugestii despre ce ati vrea sa aflati, sigur in masura in care stiu raspunsul, tot ce am scris este din ce am vazut, nu din ce am citit.

marți, 12 februarie 2013

Incercati sa intelegeti...



       Sunt din aceiasi generatie cu Nastase, Basescu, Oprescu, Dinescu ptr. a enumera numai cativa.M-am nascut la inceputul dec.5 cand Stalin inca mai era stapan in estul Europei. Pe teritoriul Romaniei erau trupe sovietice care ne supravegheau indeaproape. Pacea incheiata dupa al II-lea razboi mondial hotarase sa platim despagubiri de razboi URSS. .Despagubirile constau in petrol si in ramanerea pe o perioada de 20 de ani a Basarabiei in administrarea URSS.(cei 20 de ani au trecut, iar Basarabia nu a mai revenit Romaniei).In tara functionau societati mixte sovieto-romane(SOVROM), care dirijau de fapt economia. In anul 1957 la insistentele lui Dej trupele sovietice parasesc Romania. In acelasi an am mers la scoala, imi cumparase mama un ghiozdan de carton ce se lega cu 2 sireturi pe dupa umeri. Eram tare mandru de ghiozdanul meu, putini copii aveau asa ceva cei mai multi aveau traiste tesute in casa. In ghiozdan aveam carti si caiete cumparate de parinti, pe atunci nu erau gratuite.(cred ca din 1960 invatamantul a devenit obligatoriu 7 clase si gratuit).
Mergeam spre scoala , pe ulita prafuita, cu importanta copilului de 6 ani(la scoala se mergea la 7 ani, dar nu au fost suficienti copii atunci si multi am mers de 6 ani),ce merge prima zi la scoala. Vedeam cu alti ochi casele in paianta, ori in lati cu pamant batut intre ei, invelite cu sindrila la cei cu ceva bani, ori cu paie la cei saraci. Pe drum intalneam cate o caruta, de masina nu se discuta, imi amintesc ca a trecut odata o "Pobeda", tot satul a iesit sa o vada.
Ajunsi la scoala, dupa o introducere sumara facuta de directorul scoli, am fost repartizati la clase. Ca scolar in clasa 1 eram imbracat in uniforma, care consta dintr-o rochie pipita cu buzunare, in care tineam calimara si eventual batista, in picioare aveam tenesi, pe care dealtfel , aveam sa-i incalt numai atunci, in prima zi de scoala, apoi aveam sa merg descult. Dusumeaua din clasa fusese spalata cu motorina si raspandea un miros puternic. Cel mai mult ma impresionat portretele frumos aliniate, ale unor barbati, ce tronau pe unul din pereti. Mai tarziu aveam sa aflu ca erau: Karl Marx, Frederich Engels, V.I.Lenin, Gh.Gh.-Dej si Petru Groza(Din '60 ii va lua locul Chivu Stoica).
Invatatoarea s-a straduit sa ne invete tot ce se cerea la acea vreme(nu mersesem la gradinita),ca materie scolara, nu facea rabat de la nimic, cand era vorba de invatatura. Era renumita ptr. modul in care manuia nuiaua de corn, ori sanger, ptr. a ajuta pe cate un elev sa-si aminteasca sa scrie, ori sa invete lectia. Recunosc ca de multe ori am fost printre cei pedepsiti, ca pedeapsa suplimentara atunci cand nu iti faceai temele date spre rezolvare acasa, erai oprit dupa terminarea orelor de curs, pana ce reuseai sa scri,ori sa inveti tema data. In sat nu aveam curent electric, cei care invatam dupa amiaza, mai ales in serile de iarna la scoala invatam la lumina unor lampi cu petrol(gaz lampant).
Eram pregatiti sa devenim pionieri, ca o incununare a rezultatelor la invatatura si disciplina(ptr.a deveni pionier trebuia sa ai 9 ani si rezultate bune la invatatura).  Munca de indoctriare a noastra pe linia Partidului Muncitoresc Roman(PMR)(dupa congresul al 9-lea va deveni Partidul Comunist Roman, PCR) era asidua, ni se explica de ce noi pionierii trebuia sa-i convingem pe parinti nostri sa se inscrie in Gospodaria Agricola Colectiva (GAC)(mai tarziu se va transforma in Cooperativa Agricola de Productie, CAP), cu tot pamantul, animalele de povara, uneltele agricole si forta de munca.
            Presiunile erau mari ptr. inscriierea in GAC, se mergea pana acolo incat cei care aveau serviciu, erau amenintati cu desfacerea contractului de munca. In final in toamna lui'61 ne-am inscris in GAC, mai ales ca noi nu aveam mult pamant si ar fi fost pacat ca tata sa-si piarda locul de munca. Inscrierea in GAC a facut cumplite victime, multi dintre ei au murit in clipa in care s-au vazut fara nimic in ograda si si pe camp, altii au fost arestati, batuti, pana au fost determinati sa se inscrie. In targ(obor),daca vroiai sa cumperi un cal il puteai cumpara ptr. numai 5 lei, dar nu ajungeai cu el acasa, pe drum ti-l lua militia. Doamne, cati cai au fost omorati pe prundul Ialomitei, sub motiv ca se va face agricultura mecanizata, se intampla in 1962. In fiecare comuna era un instructor de partid, din partea comitetului raional de partid, care indruma si supraveghea impreuna cu activul local de partid si indeplineau directivele venite de la Comitetul Central al PMR.
Masinile negre ale securitatii isi faceau aparitia noaptea la adrese precis indicate de catre indrumatori de partid. "Discutiile" cu cei ce se impotriveau erau foarte brutale cu amenintari directe la adresa familiei.
In scoala ni se preda despre prosperitatea si multumirea celor din URSS care lucrau in colhozuri si solhozuri. Exemplul lor trebuia urmat de cei din Romania, iar noi elevii, ca viitori beneficiari al bunastarii tarii, trebuia sa ne convingem parintii , de binefacerile viitorului socialist al tarii. In biblioteci se gaseau numai carti din ed."Cartea Rusa", in care ne erau redate vitejiile soldatilor rosii in lupta lor impotriva alb-gardistilor din timpul razboiului civil din ani '20, ori despre luptele partizanilor in timpul celui de al 2-lea razboi mondial impotriva hitleristilor, ratacite prin biblioteca se mai gaseau carti scrise si de L.N.Tolstoi, Turgheniev etc. La scoala, la difuzor(intru-cat la noi in sat electrificarea s-a facut abia in '64, se foloseau difuzoare, era de fapt o transmisie de la o statie de radioficare dintr-o localitate electrificata,)tot timpul se vorbea despre lupta de clasa, in care clasa muncitoare ca, adevarat conducator, trebuia sa tina treaza constiinta taranimii muncitoare si a paturii intelectuale, in lupta impotriva imperialismului american si a elementelor reactionare din interior.
Cand ceas de ceas, zi de zi , luna de luna, an de an, ti se spune acelasi lucru, nu aveai cum sa nu simti sa traiesti si sa doresti , sa se intample ceea ce ti se spunea. Ziarele, revistele, emisiunile de la radio, incepeau invariabil cu documentele partidului, care de cele mai multe ori erau dezbatute in simpozioane, lectii politice si alte forme de indoctrinare.
Dupa 1962 cand a fost terminata colectivizarea, s-a trecut la ind. tarii.Mai ales dupa congresul al IX-lea al PCR, s-a produs u exod de la tara la oras. Dupa '65 blocurile au inceput sa rasara ca ciupercile dupa ploaie, ptr. a face fata cerintelor tot mai mari, ale celor ce veneau sa lucreze pe santierele si in noile uzine ce se construiau.Cei care nu au plecat cu locuinta la oras, dar care lucrau acolo si faceau naveta, li se dadea posibilitatea sa-si faca o casa cu un imprumut pe 20 de ani cu dobanda mica(mai tarziu casa, obligatoriu trebuia sa aiba etaj ). Satele au inceput sa-si schimbe infatisarea, salariile erau bunicele, magazinele erau pline cu tot ce trebuia. Muncitorii puteau pleca in vacanta, fie la munte, fie la mare, sigur nu era luxul unui hotel de 5 stele, dar era bine.
               Dupa Congresul al IX-lea al PCR, Ceausescu ptr. asi consolida pozitia, a venit cu cateva idei bune. A incurajat arta , cercetarea stiintifica, sportul. Televiziunea si radioul aveau programe bune, in librari au inceput sa apara carti din literatura universala, la preturi foarte mici, ptr. a putea beneficia si cei mai saraci oameni de posibilitatea de a citi. Noi,tinerii cand ne intalneam, despre asta discutam, despre carti.  Sa ma intorc putin in urma . Spuneam la un moment dat ca in sat nu aveam curent electric, dar din '57 s-a facut ceea ce ei numeau radioficarea, de fapt era vorba de un centru de radioficare, ce se afla intr-o comuna electrificata aproape de noi si de aici se retrasmitea intre orele 5 dimineata-24 noaptea programul de radio. Ptr. mine a fost decisiva intalnirea cu difuzorul. La indemnul mamei care era o tesatoare renumita si timp de iarna tesea pana noaptea tarziu, am inceput sa ascult "Teatrul la microfon", asa se numea atunci, astfel m-am delectat cu "Rusalka, Zapada in toiul veri, Baltagul"si multe,multe altele. Abia in '64 am beneficiat de curent electric (cum se numea atunci "lampa lui Ilici, prima hidrocentrala mare cea de la Bicaz se numea V.I.Lenin), cand am facut cunostinta cu televizorul. Imi amintesc ca la inmormantarea lui GH. GH. Dej casa mea era plina de oameni, acesti oameni  plangeau, (deja tarani incepusera sa traiasca mai bine, vorbesc de taranii saraci). Trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem, agricultura si satul la inceputul dec. 5 erau in feudalism ca mod de a lucra pamantul. Marile mosii fusesera impartite prin reforma agrara din 6 martie '45 a lui Petru Groza, astfel fiecare taran avea un petic de pamant, daca nu recunoastem acest lucru plecam de la premize gresite. In scoli elevii traiau o viata semi cazona. Nu puteai pleca oricum si oriunde fara bilet de voie, uniforma era stricta, de asemeni numarul matricol. Dupa instalarea la putere, Ceausescu a avut o deschidere spre occident, mai ales dupa pozitia avuta in August '68 impotriva URSS, din cauza interventiei armate in Cehoslovacia. Veneau in tara noastra presedintii SUA, ai Frantei, el mergea in SUA, Franta, M.Britanie si pe tot globul, aceste vizite au fost bune ptr.deschiderea economica a Romaniei
Asa cum incepusem sa spun mai sus, Romania era pe un drum bun. Singura conditie era sa strigi de doua ori pe an(1Mai, 23 August), traiasca PCR si sa nu zici nimic impotriva partidului. Sigur, ca era posibil sa vina cineva la tine si sa te provoace, sa vorbesti impotriva partidului, de pica-i in cursa nu iti era tocmai bine. Inca odata vreau sa reamintesc, chiar daca viata era imbelsugata(cum s-a trait in Romania intre ani'70-'80 nu se traise pana atunci si nici de atunci incolo nu se va trai niciodata, vorbesc de cei multi), din toate punctele de vedere, propaganda nu ne slabea nici macar o zi. La radio si televizor emisiunile de stiri incepeau cu citate din cuvantarile tov.N.Ceausescu, al carui cabinet de lucru era "Tara". In tara toti oamenii apti de munca aveau un serviciu, exista chiar un decret(Decretul153)care condamna vagabondajul, pe scurt, te intalneai cu un militian acesta iti cerea buletinul de identitate si legitimatia de munca, in cazul in care nu puteai demonstra ca ai un loc de munca, erai condamnat de urgenta pana la 6 luni de inchisoare contraventionala,dupa eliberare ti se dedea un loc de munca. Atunci munceau si militarii si detinutii,tara era un continuu santier. Lucrurile au luat-o cumva anapoda dupa '80 cand Ceausescu s-a hotarat sa plateasca datoria externa, atunci alimentele au disparut de pe piata.(Ceausescu a cerut productii tot mai mari in agricultura si industrie, cei de langa el in loc sa-i spuna ca nu se poate mai mult, de dragul scaunului, au plusat la ce a cerut el, atunci sa creeat o criza artificiala). Sigur nu murea nimeni de foame, se mergea ba colo, ba dincolo si se facea rost de alimente(asa a inceput sa intre congelatoarele in casele romanilor si aprovizionarea haotica). Frigul era la el acasa, in propriele noastre case. Securitatea isi intensificase activitatea .
Cred ca singurul lucru pe care si-l dorea majoritatea cetatenilor era nu daramarea oranduirii(aici vorbesc de cei multi, nu de eletisti), ci indepartarea lui Ceausescu, sperand ca lucrurile o vor lua pe drumul cel bun,d ar ce s-a intamplat am vazut cu totii. Cei din generatia mea aveam 39-40 de ani la revolutie, greu sa-ti mai schimbi obtiunile politice din adancuri, decat numai asa de suprafata. De aceia odata spun ca sunt de dreapta, o data ca sunt de stanga, pentru a fi din nou de dreapta,in functie de INTERES. Nu ma mira de loc, ptr. ca el in mod sigur este de STANGA, ptr. ca asa a fost crescut si invatat, nu este de vina. Asi putea face o paranteza aici ptr. cei care au trait in familii puternice de liberali, taranisti,legionari,care au fost influientati de mediul familial si au putut avea alte convingeri.
 
 

Nu sunt nostalgic

Nu sunt un nostalgic,desi as putea fi catalogat,dat fiind faptul ca la
revolutie aveam aproape 40 de ani (un om format din punct de vedere ideologic).Sunt un om de stanga, fara de partid ,un om care traieste o mare dezamagire.Ne-am bucurat ca niste copii,cand Ceausescu a cazut,ne-am simtit razbunati, ptr. umilinta suferita in ultimii 10 ani.Mare parte din populatia tarii,vroia sa se pastreze sistemul,dar sa se schimbe conducerea sistemului.Romanii (vorbesc de cei multi, nu de intelectualitate)nu vroia altceva decat ca televiziunea sa aiba un program diversificat si prelungit de dimineata pana noaptea tarziu,iar in alimentari sa se gaseasca mancare.Romanii nu au vrut capitalism(aveau o teama de munca "la stapan"),de fapt nu stiu cine a vrut,parerea mea ca sa mers pe bajbaite,nu am mers pe un drum cunoscut.Bajbaiala a fost foarte buna, ptr. tunurile bancare ce au fost date.Bancile au aparut ca ciupercile dupa ploaie,ma tem ca au fost special infiintate,tocmai ptr. a putea fi devalizate.Intreprinderile erau falimentate special,imi amintesc ca pe vremea guvernului Vacaroiu,dar mai ales a lui Ciorbea se vorbea foarte des de privatizarea intreprinderilor pe 1 dolar/intreprinderea,numai sa scape de ele(ar fi multe de spus si despre falimentarile intentionate).
Aici as vrea sa fac o paranteza si sa imi amintesc spusele unui Prim Ministru(foarte iubit de femeile de la APACA),care vorbea din balconul primariei din Brasov prin'90 :"am mostenit de la comunisti (despre comunisti vom vorbi alta data)un morman de fiare vechi "Il intreb daca in aceasta sintagma a intrat cumva si combinatul de la Calarasi,urma sa fabrice sine ptr. calea ferata,care era nou nout cu utilajele abia sosite si nedesfacute din ambalaj,oricum a fost vandut la fier vechi cu utilaje cu tot.Un singur exemplu ,dar au fost zeci de combinate,sute de fabrici si uzine ,ferme zootehnice,,ferme agricole,statiuni de cercetare,statiuni de tratament si odihna,care au avut aceiasi soarta.In scurt timp tara arata ca in urma unui bombardament.Muncitorii erau trimisi in somaj,erau mintiti cu acei bani dati in urma concedierilor colective(ordonanta)De la 10 milioane de salariati in '89 am ajuns la circa 4,5milioane de salariati.Romania geme sub jugul celor ce a furat-o,plange uitandu-se in oglinda vremii,in care vede ca ind. este la pamant,iar pamantul arabil este plin de buruieni si nemuncit.Daca vreti vom mai discuta.