Totalul afișărilor de pagină

marți, 4 februarie 2014

Regele Carol I si rascoala taranilor din 1907



            Zilele acestea se implinesc 107 de ani de la masacru taranilor din 1907.
Sub domnia lui Carol I industria cunoscuse o oarecare dezvoltare, in schimb agricultura care era principala ocupatie a populatiei tarii ramasese mult in urma, practic relatiile dintre boieri proprietarii de pamant si tarani erau de tip feudal, taranii lipsiti de pamant erau obligati sa lucreze pamantul boierilor aproape gratis. Regele, el insusi, intaiul boier al tarii, nu a fost capabil sa rezolve problema taraneasca printr-o reforma agrara, acest neajuns a dus la multe rascoale ale taranilor, prima fiind in 1888 care a cuprins 27 din cele 32 de judete. A urmat rascoala din 1907 care debuteaza in februarie in satul Flamanzi, cuprinzand pana in martie si sudul tarii. In timpul crizei taranesti Carol I a promis taranilor ca vor fi improprietariti printr-o reforma agrara daca vor inceta rascoala, dar regele in loc de reforma a trimis armata care in unele locuri a folosit si artileria impotriva taranilor omorand circa 10.000 de oameni (dupa alte surse numarul mortilor ar fi fost de 9.000, iar dupa altele de 11.000), indiferent de numarul lor, chiar si un om daca ar fi murit, cineva tot trebuia sa plateasca. Nu s-a intamplat nimic, guvernul a mers mai departe, regele a uitat fagaduiala facuta taranilor, cum ca ii va improprietari cu pamant printr-o reforma agrara. Nici nu avea cum sa se tina de cuvant atata timp cat el avea cele mai mari suprafete de teren arabil, forestier si pasune. Rezultatul a fost ca principalul sector  al economiei romanesti in epoca, in care era antrenata majoritatea covarsitoare a populatiei a ramas intr-o stare primitiva.
            Interesanta a fost si pozitia primului ministru de atunci Gheorghe Grigore Cantacuzino care, desi cunostea situatia grea a taranilor (vezi discursul din Parlament din noiembrie 1907), nu a ezitat sa trimita armata sprijinita de artilerie impotriva taranilor, rezultatul a fost un adevarat genocid. 10.000 de oameni si-au gasit sfarsitul in urma gloantelor trimise cadou de regele milostiv al tarii. Desi au murit atatia oameni nimeni nu a platit pentru asta. M-as fi bucurat daca regele Mihai ar fi recunoscut greselile facute in acea vreme si impreuna cu mostenitorii partidelor istorice si-ar fi cerut scuze poporului pentru sangele varsat in acele vremuri.
            Noi, romanii, suntem multumiti de modul cum a fost condusa tara de regele Carol I, atat de mult suntem multumiti, incat am vrea sa vina inapoi dinastia de Hohenzollern, am uitat baile de sange in care au fost scaldati muncitorii grevisti din Lupeni din anul 1929, ori ceferistii din februarie 1933, sigur ca regele a primit un mare ajutor de la partidele politice ale vremii, respectiv PNT si PNL. Daca ne uitam atent la mainile celor care au condus tara in aceste vremuri vom exclama precum Vitoria Lipan: “Gheorghita vezi daca pe mainile lor scrie sange!”.Nu putem vorbi de o societate echitabila in perioada regatului, atata timp cat au fost omorati oameni, numai pentru faptul ca si-au cerut drepturile salariale, ori au cerut parte din pamantul pe care il munceau.
            Mai nou a aparut o “alteta” cu pretentii de latifundiar nabab. Ma gandeam ca ar fi bine sa mosteneasca din averea ce a adus-o stra-strabunicul sau cand a venit in tara in 1866. Ce dracu astia au fost domnitori in Romania 80 de ani si au strans o avere mai mare ca regina M Britanii care, are o dinastie de cateva sute de ani.
            Eu zic sa mai cautati prin lumea asta, poate mai sunt ceva bastarzi ce ateapta sa fie improprietariti de biata Romanie, care este condusa de niste nevolnici.
            Saraca tara bogata,  cu capete incoronate si mainile inmanusate, de excroci ai fost furata.

2 comentarii:

  1. Regalitatea se temea de Rusia cel mai tare. Asta este în istorie marcat foarte bine. Și Carol și Ferdinand s-au temut de Rusia cel mai mult. Otomanii erau în cădere, erau mai departe, era Bulgaria între noi și ei. Cu Austro-Ungarii mai puteam trata ca regalitate, pentru că Habsburgii respectau casa Hohenzollern. Dar Rusia era la graniță, vroia control asupra Mării Negre, era puternică. După căderea regalității și instaurarea comunismului, riscul contaminării ideologice marxiste era cel mai mare pentru suveranitatea României. Regii s-au temut toți de Rusia, că vom fi cuceriți și integrați. Cam de asta se înăbușeau revolte cu ideologie comunistă. Sigur, este de condamnat istoric, dar privită în contextul geopolitic de atunci, poziția regalității nu putea fi una pro-marxism, era una pro-europeană.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. * după căderea regalității și instaurarea comunismului ÎN RUSIA

      Ștergere