Totalul afișărilor de pagină

joi, 31 iulie 2014

Hăituirea pensionarilor

                     
              S-a început anchetarea pensionarilor ieşiţi pe caz de boală la pensie. Un început bun, 5 au dat colţul, procurorii pot jubila, începutul anchetei este promiţător.
Să ne amintim de ce aceşti oameni au ieşit la pensie pe caz de boală, unii, mulţi dintre ei, pentru simplul motiv că sunt bolnavi, alţii, mai puţini decât ceilalţi, pentru că erau într-o situaţie disperată. Întreprinderile se închideau, oamenii erau trimişi acasă cu ceva bani în buzunar, celebra „ordonanţă”, timpul trecea, banii, oricât de economi erau, se epuizau. Statul odată ce le dăduseră ordonanţa se presupune că îşi facuse datoria, se uită un amănunt esenţial.Vorbim de oameni trecuţi de 50 de ani ce trăiseră pe vremea comunismului, dintr-o dată s-au văzut în bătaia vântului, aceşti oamenii nu înţelegeau ce se întâmplă cu ei.Erau obişnuiţi ca statul să-i oblige să lucreze, acum dintr-o dată statul îi dă bani şi îl trimite acasă, au încercat să îşi găsească un loc de muncă, prima condiţie să ai vârsta sub 40 de ani, să nu uităm că vorbim de perioada când se închideau uzine, fabrici, complexe agro-industriale, combinate siderurgice, într-un cuvânt se închidea perspectiva de a mai avea un serviciu pentru cel trecut de 45 de ani. Piaţa era suprapopulată cu forţă de muncă , iar eventualii patroni ce făceau angajări puteau alege oameni tineri cu un viitor în faţă. S-a ajuns într-un moment disperat, singura soluţie să nu moară de foame era pensionarea pe caz de boală. Aici lucrurile nu ştiu cum au stat, neparticipând direct la modul cum se stabilea diagnosticul şi boala de care suferea fiecare, posibil ca viitorii pensionari să fi dat o găină, un borcan cu miere, o sită cu nuci etc. Sunt convins că începând cu 1997-98 după plecarea minerilor în ordonanţă s-a început ieşirea la pensie de invaliditate. Creşterea numărului de pensionari a putut fi văzută la ministerul muncii şi casele de pensii, nu s-au luat măsuri, situaţia convenea la toată lumea, încă mai erau ceva salariaţi şi în plus era linişte, oamenii nu mai mergeau peste guvernanţi să-şi ceară drepturile.
            Nu cred că timp de aproape 15 -16 ani nu s-a sesizat nimeni, a fost o înţelegere tacită a guvernanţilor, conştiienţi fiind că la 50 de ani nu-l mai angajează nimeni. Mai mult decât atât, s-a dat o lege criminală cu ieşirea la pensie a bărbaţilor şi în curând şi a femeilor la 65 de ani. Întrebare pentru cei care au făcut acest proiect de lege şi pentru cei care au votat această lege : „domnilor, aţi fost sănătoşi la cap când aţi dat această lege.? Cum credeţi că un om mai poate lucra la 65 de ani, i se restructurează postul la 58 de ani şi este trimis în şomaj, cine mai angajează un bătrân? Vă spun eu, nimeni. Ce poate face acest om? Să se strecoare printre legi”. E bine ca atunci când se fac anumite legi, chiar să se studieze problema, nu să ridicăm pragul de pensionare la 65 de ani, pentru a nu mai mări numărul de pensionari pentru o anumită perioadă de timp, cel puţin cât era Boc Prim Ministru. Numai că oamenii nu au acceptat să moară de foame, ei au mers la medici.Şi-au amintit de anumite boli pe care le aveau şi pentru care strânseseră din dinţi cât timp avuseseră serviciu. Au ieşit la pensie de invaliditate, banii sunt puţini, dar ştiu că în fiecare lună aceşti bani vin. Împutarea sumelor de bani primiţi „nejustificat”duce ireversibil la moartea debitorilor, ei sunt conştienţi că nu au de unde plăti, nu le rămâne decât ştreangul. Cred că alături şi în solidar cu ei ar trebui să plătească şi guvernanţii pe vremea cărora au ieşit la pensie, pentru că ei sunt autorii morali ai viitorilor pensionari, chiar instigatori la infracţionalitate.Ce societate este asta care îşi trimite oameni la moarte prin inaniţie. Venim dintr-o societate socialistă, unde statul era unicul patron şi asigura casă, masă şi serviciu tuturor oamenilor cu vărsta de peste 18 ani. Este greu să spui unuia care la revoluţie avea 40 de ani, cum este cu socieatea capitalistă, el te va intreba mereu, unde este statul, de ce statul nu-mi dă? E grea tranziţia şi la noi a fost chiar dureroasă. Mă bucură ca premierul să găsească nişte soluţii de salvare a acestor oameni. E bun progresul, dar nu călcând pe cadavre, noi nu ne-am dorit să se vândă întreprinderile care ne asigurau traiul zilnic. Voi aţi vândut, voi guvernanţii, voi politicienii, voi să răspundeţi acum pentru nenorocirea acestor oameni, nu ei au băgat banii în buzunar, voi domnilor politicieni şi sinecurişti, voi fripturiştilor, pupincuriştilor, voi parveniţilor, voi să răspundeţi pentru mizeria în care se zbat aceşti oameni. Este uşor, mai ales că nu au nici resurse materiale, să le puneţi sume de bani de returnat, întrebarea este de unde vor da aceşti bani şi dacă nu îi dau ce faceţi, îi trimiteţi la puşcărie? Nu este rău, numai duc grijă de nimic, în sfârşit, ar trăi fericiţi.
              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu