Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 30 august 2014

Eroii morţi în '89 strigă : "Pentru ce am murit?"

   
        Comunismul a venit, pentru a ne elibera de capitaliştii cei rapaci care, sugeau sângele poporului. Sloganele aduse de comunişti pentru atragerea populaţiei de partea lor erau: „suntem stăpâni asupra mijloacelor de producţie, suntem producătorii şi singurii beneficiari ai munci noastre, există dictatura proletariatului, toţi suntem egali, formula de adresare este Tovarăşe”. Sigur sunt numai câteva exemple, ele au fost numeroase. Comuniştii promiteau desfiinţarea claselor sociale, nu vor mai fi „exploataţi şi exploatatori”, va exista o singură clasă socială „clasa muncitoare”. În teorie totul suna bine, numai că în realitate lucrurile erau cu totul altfel. Se înlocuise apelativul „domnule” cu „tovarăşe”, dar atunci când venea „tovarăşul” în control toată lumea era smirnă, alerga de colo până colo pentru a mulţumi pe „tovarăşul”, iar ca să fie şi mai mulţumit îi umpleau portbagajul maşinii cu tot cei trebuia de la pălincă, caltaboşi şi şunculiţe, până la pui, ouă, brînză şi tot ce se mai găsea. Aceşti „tovarăşi” care aveau soarta unei fabrici, sau a unei uzine pe mână se deosebeau de „domnii” din capitalism prin aceia că ori cât ar fi furat din întreprinderea lui, aceasta nu dădea faliment. Pe câtă vreme „domnii” dacă nu îşi administrau bine întreprinderile proprii ajungeau în sapă de lemn, adică în faliment.
           Clasa muncitoare, era slugă la stăpânul Stat, se ajunsese până acolo încât se cerea ca întreprinderea unde lucrezi să fie pe primul loc, apoi familia. Se lucra 10-12 ore, sâmbetele şi duminicile, în ziua de Crăciun, şi în ziua de Paşti, totul pentru o prosperitate care se îndepărta tot mai mult de noi ,deşi era clamată în fiecare zi de activiştii de partid.
          În '89 se ajunsese la capătul răbdării, evenimentele de la Timişoara au aprins un licăr de speranţă, proasta gestionare a situaţiei create la Timişoara de către Ceauşescu şi ai lui, coroborată cu implicarea „agenturilor străine” şi trădarea din interiorul sistemului, au făcut ca focarul revoluţiei să se întindă în toată ţara. Împuşcarea lui Ceuşescu în ziua de Crăciun a fost ca o eliberare a mentalului pentru majoritatea populaţiei, lumea sărbătorea, copiii mureau, soldaţi mureau, civili mureau. Cine a împuşcat toţi aceşti oameni, eu nu ştiu, cei ce ştiu nu vorbesc, iar cei ce ar putea să-i determine să vorbească, nu vor să o facă. Au fost câţiva condamnaţi, probabil vinovaţi, dar restul unde sunt? Strigă morţii din groapă, cine sunt criminalii, pentru ce am murit? Două întrebări legitime, cine va răspunde, acestor eroi?
Pentru ce am murit? Asta întreabă acei tineri morţi în dec.'89. Am să încerc să le răspund eu pentru ce au murit. De fapt răspunsul e scurt : aţi murit pentru a putea fi vândută România bucată cu bucată, pentru a putea o mână de oamenii să fure şi să devină milionari, pentru a se putea creea o clasă politică străină de interesele ţării, pentru ca România să îşi piardă independenţa. Da, pentru asta aţi murit, pentru ca românii în ţara lor să moară de foame, pentru ca românii să cerşească pe la uşi străine în Europa, pentru ca româncele noastre să şteargă la fund toate bogătaşele din ţările Uniunii.
Aţi murit pentru ca cetăţenii acestei ţări să devină sclavii puterilor străine, pentru ca pensionarii, taţii voştri, sau bunicii voştri să fie umiliţi de actuala clasă politică.
În '89, am sperat ca moartea voastră să fie o eliberare pentru noi, am sperat la o viaţă mai bună, am sperat la dreptatea pe care nu o găsisem la comunişti, am sperat să avem o clasă politică orientată spre binele ţării. În loc de asta am votat întodeauna o clasă de demagogi, de vânduţi intereselor străine, de hoţi şi de criminali.     Cum pot fi altfel numiţi cei ce au avut tăria de aş vinde pământul strămoşesc, pentru care au murit înaintaşii noştri şi aţi murit şi voi dragi eroi, decât CRIMINALI. Suntem bucuroşi când vine un străin care deschide o făbricuţă, un Mall, ori vreun service, şi ne aruncă şi nouă un colţ de pâine, astfel poate fi numit salariul mizer oferit de stăpânii actuali ai României. Avem o ţară încă pe harta Europei trasată ca fiind independetă, numai că în realitate lucrurile nu stau aşa. Pentru ca guvernul să poată implementa o lege, ori o hotărâre de guvern trebuie mai întâi să ceară voie de la FMI, UE şi BM. Iar dacă totuşi acea hotărâre nu place ambasadei americane, aceasta sare în capul Instituţiei care a luat decizia. În aceste condiţii suntem o ţară liberă? A venit vorba de FMI şi BM, aceste două instituţii ce conduc lumea, este interesant de aflat ce organizaţii oculte sunt în spatele acestor instituţii bancare , francmasonii, ori iluminaţii, ori amândouă la un loc. Aici este Cancelaria Mondială a lumii, de aici se conduc toate guvernele lumii. Ferice de ţările care nu au legături cu aceste organizaţii criminale. Să ne ajute Dumnezeu să trecem cu bine peste toate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu