sâmbătă, 20 decembrie 2014

Ultimele ore ale lui Băsescu la Cotroceni


      În biroul de la Cotroceni orologiul toacă necruţător timpul, tic tac, tic tac, ghemuit în fotoliu, cel ce 10 ani a distrus România, oftează din rărunchi. Are privirea tulbure, semn că în timpul deselor plimbări prin birou a tot gustat din sticla cu whisky. A băut direct din ea, nu s-a mai formalizat să pună în pahar cu cuburi de gheaţă, cum îi învăţa pe fraierii ăia de la „Cronica Cârcotaşilor”. Se gândeşte tot mai des la o posibilă condamnare într-un unul din multiplele dosare ce se vor deschide pe numele lui după 1 ianuarie 2015. Din toate cel mai teamă îi este de nenorociţii ăia de ţigani ai lui Bercea, ăştia sunt periculoşi, nu ştie ce înregistrări mai au. Fraierii de la DNA nu au fost în stare să-i determine să scoată toate filmuleţele, a fost mai tare miliţianul de Abraham. O fi evreu ăsta, că prea le-a manevrat pe toate de ne-a prins cu chiloţii în vine pe mine, dar mai ales pe frate-miu. I-am lăsat pe procurori să-l aresteze pe Mircea, chiar le-am zis mai pe ocolite să-l ţină arestat până plec eu de la Cotroceni, să nu-mi sară ăştia în cap că ordon procuraturii.
    M-am gândit să-l invit pe Năstase la un pahar de tărie să stăm la taclale, eu nu sunt supărat pe el, posibil ca el să fie puţin amărât din cauza mea, ce vrei, nu e uşor să intri de două ori în puşcărie, ajunsese un fel de navetist, când afară, când înăuntru, să mai povestim ca vechi vecini.
Sper să-mi dea nişte ponturi din puşcărie, dacă o fi să ajung acolo să ştiu cum merg lucrurile, apropo, deputaţii şi senatorii ajunşi în pârnaie or fi continuând dezbaterile, ori dorm ca în Parlament? Acum dacă mă gândesc bine, eu am sperat ca Năstase, arogant cum îl ştiam, să iasă distrus moral din puşcărie, din contră parcă e mai jovial ca oricând, ba a devenit un fel de Oracol, un patriarh al politicii. Eu voi fi în stare de asemenea caracter puternic? Vom vedea, mai cu o lacrimă, mai cu un hăhăit, mai cu o bişniţă o rezolv eu şi pe asta. Important este să-mi rămână banii.
    Trebuie să recunosc că Izaura, ţiganca asta a lui Bercea mă pune pe jar, unde dracu a făcut asta şcoala? Bun, am înţeles că o sfătuieşte Abraham, că spune ce îi zice ăla, dar formulează multe acuzaţii singură. Ne-am dat ca proştii legaţi pe mâna ţiganilor, din asta nu vom scăpa de şifonaţi, asta o spun pentru că sunt optimist, altfel... Filmul în care Bercea pune mamudeaua la gâtul Marii, mă apropie de ei, nu am cum să neg evidenţa, am mai nuanţat-o eu, numai că mă prind din urmă denunţurile Izaurei şi a le lui Bercea. Sigur că regret acele momente, dar au fost şi folositori, rromii au băgat mulâi bani în campania electorală. Eu l-am împins pe Mircea să boteze pe nepotul lui Bercea, nu direct, numai că frate-miu este ca maimuţa, ce vede la mine face şi el.
Din spusele procurorilor se pare că Mircea nu a recunoscut că a luat bani de la ţigani, există filmuleţul, va fi greu de dat peste cap, dar orice lucru e posibil. Dacă Mircea nu recunoaşte, nu vor mai ajunge nici la mine şi totuşi e greu, din toate posibilele procese ce le pot avea, de departe ăsta va fi cel mai greu. Regret că mi-am băgat în cârd cu ţiganii, dar nu regret banii lor, datorită lor am câştigat cel de-al doilea mandat. Deja încep să am frisoane când aud cuvântul mandat, ăsta nu e semn bun. Până la urmă cât de rău poate fi, mă întâlnesc cu Hrebe, cu Roşca Stănescu, cu Voiculescu, am o societate aleasă, numai spun de Cocoş, Pinalti, o să am impresia că sunt la Golden Blitz. Cînd mă va întreba Becali de ce nu l-am graţiat, am să-i spun că aveam nevoie de el să mă înveţe câteva rugăciuni.
    Când mă gândesc că plec pe 21 dec., mă apucă groaza, Ceauşescu a fugit pe 22 dec.şi nu a ajuns bine, cu mine ce se va întâmpla?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...