Miniştrii şi vardiştii

       Elena Udrea ne descria acum câteva zile condiţiile proaste de detenţie din arestul poliţiei. Descrierea era exactă, scopul menţinerii unor condiţii proaste în arest, are rolul de a pune o presiune psihică uriaşa asupra „oaspeţilor”, pentru ai determina să recunoască faptele pentru care sunt încriminaţi. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat, unii au rezistat mai mult, alţii au clacat foarte repede de la intrarea în arest, toţi au făcut ample descrieri asupra faptelor săvârşite. Denunţurile făcute de G.Sandu, D.Pescariu, GH.Ştefan, D.Cocoş şi alţii, sunt adevărate opere şi extrase de cont în acelaşi timp. Aici găsim descrise personajele care au „beneficiat” de banii din şpăgi, modul de folosire a banilor, sumele alocate. Este uluitoare modalitatea prin care erau căraţi banii prin capitală, în sacoşe, genţi, saci, toate aceste sarsanale au fost destul de voluminoase, când ne gândim câţi bani erau înghesuiţi în ele.

     Nu înţeleg cum a fost posibil să se care milioane de euro prin capitală, fără să întrebe cineva ce se găseşte în sacoşe. Nimeni, dintre cei enumeraţi ca posibili beneficiari, nu recunoaşte că ar fi avut vreun rol în aceste tranzacţii. Ba unii dintre membrii fostului PDL se întreba şi întreba cine este G.Sandu, de parcă nu ar fi fost colegi de guvern şi partid.

Este posibil ca DNA-ul să mai aibă şi alte probe care să fie coroborate cu denunţurile făcute de cei arătaţi mai sus, altfel vor fi nevoiţi să aducă pe „beneficiari” ca „oaspeţi” ai arestului poliţiei capitale. Se vorbeşte despre şpăgi de milioane de euro, de sute de milioane de euro, cred că sunt chiar miliarde de euro, uşor, uşor , se vor găsi toţi banii furaţi, dacă se va dori. Mă tem să nu fie o furtună într-un pahar cu apă, se merge prea sus, vor fi procurorii pregătiţi şă meargă până la capăt? Sunt ei atât de curaţi încât să nu fie şantajaţi? Vor fi în stare să uite cine i-a numit pe post? Lupta va fi una dură, pe viaţă şi pe moarte, procurorii dacă vor merge până la capăt, vor trebui să lupte cu un întreg sistem creat şi întreţinut de ei. Vor trebui să distrugă posibilitatea ca actul de justiţie să fie făcut cu dedicaţie, lăsând posibilitatea ca anchetele penale să fie pentru toţi învinuiţii la fel, indiferent de, rasă, sex, culoare politică.

Sunt totuşi neplăcut surprins că nu se pune mare bază pe percheziţii, inventarierea bunurilor şi sechestrarea lor asiguratorie în vederea recuperării prejudiciului. Pentru mine, ca cetăţean, cel mai mult mă interesează să ştiu că, prejudiciul a fost recuperat că, banii au ajuns în bugetul Ţării, pedeapsa privativă de libertate este şi ea importantă, dar e mai mult problema justiţiei. Recuperarea acestor sume uriaşe şi a altora care nu au fost încă descoperite, trebuie să fie în prim plan.

Furtul unor asemenea sume de bani, a fost posibil, numai din cauza faptului că România în ultimii 25 de ani nu a fost guvernată, a fost condusă de o clică de hoţi care, împărţea banii Ţării cu clica de parveniţi din jurul lor. Organizarea bandelor de hoţi a fost transpartinică ăsta a fost motivul de nu au putut fi prinse. Fiecare bandă când venea „la ciolan” (expresia le aparţine), avea grijă să ocrotească pe ceilalţi tovarăşi ai lor din partidele din opoziţie.

      Primul care a rupt această legătură ombilicală a fost T. Băsescu, nu pentru că vroia cu adevărat prinderea hoţilor şi rezolvarea problemelor de corupţie, ci pentru a se răzbuna pe adversarii lui politici. Nu mai exemplific cine a pătimit din această cauză, continui prin a spune că, odată cu plecarea lui de la Cotroceni, poporul a simţit o nevoie stringentă de sânge, iar DNA-ul a marşat pe simţirea poporului şi a dat drumul tăvălugului. Foarte probabil ca T. Băsescu să fie luat de acest tăvălug, ceea ce nu ar fi deloc rău dacă ,se dovedeşte că este vinovat.

      Deocamdată în arestul poliţiei avem prea puţini hoţi , faţă de paguba imensă făcută Ţării noastre. Aştept cu nerăbdare ca aceia care s-au făcut vinovaţi de fapte de corupţie şi furt din buzunarul statului să fie pedepsiţi.

Zilele acestea se discută în spectrul politic posibilitatea ca cheltuielile cu campaniile electorale să fie susţinute de la guvern. Nu cred că România este pregătită pentru asemenea cheltuieli, iar politicienii nu au demonstrat că au disponibilitate spre a lucra pentru binele poporului şi nu pentru propriul buzunar. Când parlamentarii, guvernanţii şi celelalte structuri se vor ridica la nivelul aşteptat de popor se poate vorbi de susţinere de la bugetul de stat, până atunci partidele să se autofinanţeze. Ajunge cât au furat şi cât ne-au furat. Trebuie să avem o altă viziune de a face politică.