Pledoaria în instanţa de judecată a unui fost ministru

                       Onorată instanţă,

        Astăzi dvs. veţi hotărî ce pedeapsă primesc pentru faptele mele. Încă de la început, vreau să precizez că sunt vinovat, că merit oprobriul public, dar, totodată vă rog să ţineţi cont la dozarea pedepsei de faptul că, i-am dat în gât pe toţi, bine, voi folosi altă expresie, dacă asta deranjează urechile sensibile ale instanţei, i-am turnat pe toţi prietenii, tovarăşi, superiorii, ori din contră subalternii mei. Zile întregi am scris după dictarea domnului procuror, datorită mie şi altora ca mine, munca anchetatorilor a fost mult uşurată. Am colaborat cu organul, aşa cum scrie la carte.

Ştiu, veţi spune că am greşit mult. Vă contrazic, nu am greşit, am făcut totul intenţionat, cu cinism, ştiţi cum mi se ridica adrenalina când vedeam la televizor toţi acei plângăcioşi că ,li s-a tăiat din salarii şi pensii? Mă simţeam ca un Dumnezeu, ştiind că şi eu am participat la ciuntirea veniturilor lor salariale. Onorată instanţă, mă simt vinovat pentru plăcerea ce o simţeam atunci când ,masa mea era plină cu de toate, ştiind că în ţară, mulţi oameni răbdau de foame.

Ţara era în criză, poporul suporta austeritatea dictată de noi, guvernul de tristă amintire condus de Boc-Băsescu, iar cei mai mulţi dintre membrii guvernului, printre care şi eu, agoniseam averi uriaşe, manevram saci cu bani, măsluiam acte, ne îmbuibam, averile ne creşteau, iar Ţara gemea sub asuprirea noastră.

     Am putut face toate aceste fărădelegi pentru că ,undeva acolo „sus”, cineva ne apăra. Cineva avea interesul să fim ocoliţi, pentru a nu se ajunge la el. Cu multă abilitate reuşise să deturneze atenţia justiţiei de la noi, spre cei din opoziţie, aşa că noi ne puteam face de cap mai departe.

Aveam uşoare furnicături din cauza a o parte din presă care încerca să scoată la lumină afacerile şi nivelul corupţiei la care ajunsesem. Nu mai puteam da înapoi, oricât de mult am fi vrut noi să dăm, intraseră alţii înfometaţi în horă care, ne ţineau de mână. Şi ei trebuia să îşi facă plinul şi ei trebuiau să se îmbogăţească. Acum, onorată instanţă, m-am liniştit, am fost fericit şi totuşi stresat. Închipuiţi-vă câte emoţii am avut la referendumul pentru demiterea Preşedintelui, dacă referendumul reuşea, noi eram pe cracă. Am avut nu numai emoţii, dar şi mult de muncă pentru a încurca lucrurile celor care ajunseseră la putere. Am avut şi susţinerea CCR, chiar şi noi ne-am crucit când am văzut cât de tupeistă şi ingenioasă a fost Curtea Constituţională.

Singurele argumente în apărarea mea, este sinceritatea de care am dat dovadă în timpul anchetei. Dacă regret fapta? Sincer, onorată instanţă, regret că am fost prins, cât am fost în vârf ,a fost bine şi nu regret nimic. Odată în viaţă şi numărând din milion în milion de oameni, poţi avea norocul să ajungi acolo în frunte. Odată ajuns în vârf, lumea se vede altfel, totul este roz, până şi lacrimile săracilor par unele de bucurie. Am încercat să profit cât mai mult de poziţia prinsă în guvern, ştiam că nu voi mai fi niciodată ministru, de aceea era important să acumulez cât mai mult. Oricât de mult m-au buzunărit procurorii tot a mai rămas ceva mărunţiş pus deoparte. Până şi un câine îngroapă un os să aibă pentru zile negre, d-apoi un om căruia i-a trecut prin mână atâţia bani.

      Onorată instanţă, ar trebui să spun că regret fapta, să plâng, să mă umilesc, să-mi torn cenuşă în cap, nu voi face nimic din toate acestea, sunt bucuros că am ajuns acolo sus, acolo unde puterea ameţeşte, sunt bucuros că am fost ministru. Condamnaţi-mă, voi ieşi din puşcărie şi voi trăi ca un nabab, banii pe care aţi pus mâna sunt o mică parte din întreg. Gata, aşa a fost învoiala, eu torn, voi mă lăsaţi cu banii. În concluzie , onorată instanţă, faceţi-vă datoria, condamnaţi-mă, dar nu uitaţi că odată cu condamnarea dată mie, veţi condamna şi copiii mei să trăiască fără tată.

     Am greşit domnilor judecători, nu vă luaţi după licărul de fanfaronism care m-a cuprins, sunt vinovat, vă rog să ţineţi cont că am familie şi copii, numai fac niciodată, nu voi mai fura nici măcar o pară de pe marginea drumului. Iertaţi-mă, uite mă aşez în genunchi în faţa dvs., ce dacă am fost ministru, uite mă prosternez la picioarele voastre, mă târăsc să vă pulp tălpile, numai daţi-mi o pedeapsă mai mică. Ajutaţi-mă, onorată instanţă, am ajutat şi eu ancheta cum am putut, mi-am vândut tovarăşii, mi-am vândut şi sufletul numai să iau o pedeapsă mai mică. Fie-vă milă de mine şi Dumnezeu să aibă milă de dvs. când vă va veni rândul. Căci vă va veni.

                Mulţumesc pentru poză câştigăprocese.ro