Totalul afișărilor de pagină

joi, 23 aprilie 2015

Antonescu, erou, sau criminal?

    
Pe 22 iunie 1940 mareşalul Petain semna actul prin care Franţa capitula în faţa Germaniei naziste. Pe 28 iunie 1940, URSS trimite un ultimatum României prin care cerea retragerea armatei române din Basarabia şi Bucovina de Nord, ele urmând a fi alipite URSS. Pretenţiile URSS erau susţinute şi de Germania nazistă. Somaţia sovietică se baza pe o anexă secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic, semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov).
     Succesul Moscovei a determinat Budapesta să ceară revizuirea graniţei cu România în Transilvania. Puterile Axei susţineau pretenţiile teritoriale ale Ungariei în România.
Cedările teritoriale româneşti au fost facilitate de starea de derută determinată de presiunile externe şi incapacităţii guvernului condus de Ion Gigurtu de a angaja acţiuni politice ferme, de a organiza măsuri de apărare naţională.
      Lipsa de curaj a regelui Carol al II-lea care, a evitat un contact direct cu Hitler, deşi se impunea o expunere personală, au întărit convingerea cancelarului german că regele nu va întreprinde măsuri de împotrivire hotărâte , ci va consimţii treptat la toate pretenţiile revizioniste formulate. La 15 iulie 1940, Hitler îi adresează lui Carol al II-lea o scrisoare cu caracter ultimativ avertizând asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale de a începe tratative cu Ungaria şi Bulgaria în vederea revizuirii frontierelor”.
     Ion Gigurtu, Primul Ministru, a declarat la radio că, România trebuie să facă sacrificii teritoriale. La 26 iulie 1940, la întâlnirea cu Hitler de la Berghof, Gigurtu a remis scrisoarea de răspuns a regelui Carol al II-lea, prin care acesta accepta cererea Germaniei de a se începe tratativele cu Ungaria şi Bulgaria. Datele sunt preluate din articole Wikipedia.
De aici şi până la Diktatul de la Viena a mai fost un pas, un pas prin care România pierdea peste 43.492 Km pătraţi. La sfârşitul lunii august 1940, România înregistra pierderi teritoriale uriaşe, fără a se fi tras un singur foc de armă. Am preferat sacrificarea unor părţi din trupul Ţării, decât să ne angajăm într-o luptă fermă. La acea vreme a declara război Ungariei însemna ocuparea Ţării de către Germania nazistă, a declara război URSS, tot sinucidere era. Atât URSS, cât şi Germania erau puteri greu de învins.
     În vest, războiul era în toi, Germania ocupase o mare parte din Polonia, Franţa şi Ţările de Jos, luptau cu Marea Britanie, singurul inamic cu potenţial.
În Ţară, manifestaţiile se ţineau lanţ, principalii autori ai turbulenţelor stradale sunt legionarii. Carol al II-lea se vede încolţit, mai ales că Primul Ministru Gigurtu, nu mai avea nici un fel de autoritate, după pierderea unor părţi importante din trupul Ţării. Regele Carol al II-lea se vede nevoit să apeleze la serviciile generalului Ion Antonescu care se afla surghiunit la mânăstirea Bistriţa. Numit prim ministru, Ion Antonescu, împreună cu legionarii lui Horia Sima formează guvernul la data de 4 septembrie 1940. În data de 6 septembrie Antonescu îl somează pe Carol al II-lea să abdice în favoarea fiului său Mihai. Generaul Antonescu se autointitulează şef al statului şi şef al guvernului. Regelui rămându-i mai mult un rol strict ceremonial.
  România la data luării puterii de către gen.Antonescu, nu avea prea multe opţiuni. A rămâne neutră în condiţiile în care pierduse o mare suprafaţă din trupul ei, România risca să nu mai recâştige niciodată aceste teritorii. O alianţă cu URSS era aproape imposibilă, singura opţiune era Germania nazistă. Dacă nu ne aliam, Germania ne-ar fi ocupat oricum, pentru că avea nevoie de petrolul românesc şi de o nouă poartă pentru atacarea URSS. Promisiunea că ne vom lua înapoi Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei, a determinat pe gen Antonescu să se alieze cu Germania pentru reîntregirea Ţării în partea de nord şi la est. Astfel în iunie 1941 alături de aliaţi germani, România declară război URSS. După eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, ajunşi la Nistru trupele române nu se opresc, ci continuă războiul alături de Germania pentru înfrângerea totală a URSS. Partidele politice româneşti au condamnat continuarea războiului.
Consider că a fost normală atitudinea lui Antonescu, un duşman este învins când este nevoit să ceară pacea, ori URSS era departe de asemenea situaţie.
Alianţa cu Germania, a scutit poporul de umilirea pe care o aplica aceasta ţărilor ocupate.
     Singura soluţie viabilă la acea oră, era această alianţă. Nu voi vorbi despre crimele de război săvârşite, sau nu, de către regimul Antonescu, las istoricii să-şi argumenteze ideile.
Motivul declarat al războiului purtat de noi sub comanda lui Antonescu a fost unul de răspuns la modul în care ne-a umilit URSS atunci când am fost somaţi să le predăm Basarabia Bucovina de nord şi Ţinutul Herţei. Faptul că în final războiul a avut un alt deznodământ, mai ales după 7 decembrie 1941, când SUA au intrat în război alături de M. Britanie şi URSS, este dureros pentru noi. Ce a făcut bine gen. Antonescu, a fost faptul că declarându-se şef al statului, a lăsat posibilitatea regelui Mihai să poată negocia pacea ca unul ce nu a fost implicat în a atacarea URSS,
Mareşalul Antonescu luând toată răspunderea pe umerii săi.
      Aş dori să mai menţionez că toate negocierile de pace care erau purtate pe diferite canale, Istanbul, Cairo, Stockholm, Antonescu ştia de ele. Hitler chiar i-a reproşat lui Antonescu despre aceste negocieri, atunci acesta i-a răspuns, citat aproximativ, „că nu este bine ca soarta unei ţări, să fie în mâna unui singur om”.
De altfel la Stockholm, chiar reprezentatul lui Antonescu negocia cu ambasadoarea sovietică Kolontay. Mareşalul nu era de acord cu capitularea armatei, el a pus o serie de condiţii lui Stalin, o mare parte din aceste condiţii au fost aprobate de Stalin, iar reprezentantul român pe lângă Kolontay a trimis un raport complet cu condiţiile în care Stalin accepta pacea. Telegrama a fost interceptată de oamenii regelui, iar răsturnarea guvernului Antonescu şi arestarea acestuia care trebuia să aibă loc pe 26 august, a fost devansată pe 23 august. Astfel la 23 august 1944, mareşalul Antonescu a fost arestat, România a întors armele împotriva Germaniei. Acţiunea nu a fost bine gândită de forţele democratice din jurul lui Mihai I, pentru că ,armistitiţiul cu URSS a fost semnat abia pe 12 septembrie. În tot acest timp România a fost considerată inamic al URSS, mii de ostaşi au fost luaţi prizonieri de către armatele ruseşti şi duşi în lagărele din Siberia, mulţi prizonieri s-au întors după mulţi ani, iar alţii nu s-au mai întors.
     Privind prin prizma acelor ani şi comparând pe primul ministru Gigurtu, regele Carol al doilea pe de o parte şi gen Antonescu pe de altă parte, reiese că Antonescu, chiar dacă a pierdut războiul, a avut curajul să ia taurul de coarne pentru binele Ţării, în timp ce, comportamentul celorlalţi doi, mă refer la Gigurtu şi Carol, a fost unul de laşi, fără dragoste de Ţară.
Un alt lucru bun, a fost neimplicarea regelui Mihai I în actele de agresiune asupra URSS. Astfel regele Mihai a putut purta tratative cu Stalin, fără ca acesta să-i poată reproşa ceva, mai mult, conducătorul sovietic a găsit cu cale să-l decoreze.
           La noi, de multe ori, eroii sunt răsplătiţi cu moartea.

2 comentarii:

  1. La noi, de multe ori, eroii sunt răsplătiţi cu moartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am mai retinut o idee foarte importanta, in fapt doua, care cred ca ar adauga/completa foarte bine articolul. Le prezint invers in timp.

    Nu stiu care s-a plans (cred ca Groza, sau un reprezentant al lui) la Stalin ca de ce se ofera Romaniei conditii mai rele decat lui Antonescu. Stalin le-ar fi replicat ca ei nu reprezinta pe nimeni !?!? Recent, maximum 3 ani, am vazut un documentar din care rezulta clar ca lui Stalin ii era teama de rezistenta romaneasca in munti. Se pare ca ar fi destule dovezi ca in fapt Stalin ar fi preferat sa-l aiba pe Antonescu partener in Romania comunista,..., doar VERTICALITATEA acestuia din urma a fact sa nu se concretizeze o asemenea oferta. Doamne, ce cuvant strain pentru starea Romaniei de azi, VERTICALITATE. Dar nu numai la liderii politici !?!?!

    O alta idee de urmarit este si aceea ca .... inca mai sunt documente care s-au amanat la desecretizare si in care sunt niste scrisori importante ale unui reprezentant al Romaniei la Londra. Dar din cartea profesorului Buzatu ... se lasa sa se inteleaga, nu ca o certitudine, ca in fapt ni s-a sugerat sa ne aliniem cu nemtii, nefiind conditiile de a fi sprijiniti pentru deschiderea unui nou front.

    Dar personal nu as trata problema Antonescu doar in spatiul Romaniei. Desecretizarile din ultimii 10 -15 ani ne arata lucruri mult mai grave decat ... impartirea pradei dintre Stalin, Churchil si Roosevelt. Unul dintre acestea fiind "coabitarea" lor perfecta pe harta lumii ...

    Un alt aspect m-a socat mai rau .... programul secret de protectie a atator criminali de razboi nazisti responsabili de holocaust, si folosirea lor atat in cercetari secrete cat si in spionaj, cu precadere de catre SUA, dar probabil nu numai ea.

    In acest context chiar apare o indignare cum sa se puna in carca lui Antonescu acuzatii de holocaust ... si pana la urma chiar si noua romanilor, dar si altor tari mici, in urma unui razboi nu numai initiat de marile puteri ... dar si lasat sa prinda substanta mondiala.

    Dar sa fim optimisti. Eu de mai mult timp spun ca ar fi timpul, mai ales in cazul globalizarii, sa se puna cartile de istorie pe masa, dar mai ales ca nu ar trebui sa ne fie rusine de cartea noastra, chiar acceptand niste derapaje.

    Pe langa generoasa idee ca marilor UE ca Turcia trebuie sa recunoasca genocidul din Armenia deoarece este greu sa facem un viitor comun, zilele acestea s-a anuntat si a facut valva o alta stire interesanta "declaraţia pe care Conney (seful FBI) a făcut-o la Muzeul Holocaustului din Washington, în care s-a referit la "oameni altfel de treabă" care au cedat idealurilor naziste şi au devenit "asasini şi complici" în Germania, Polonia, Ungaria şi alte locuri, în al Doilea Război Mondial." Evident ca nu a facut valva pe masura posetei de 100.000 de dolari (imi este sila sa mai spun si numele)

    Pai in situatia asta ... seful FBI ar fi bine ca inainte de a rezolva "complicitatea" unor natiuni mici ca Ungaria, Polonia, si altele ... sa rezolve problema "complicitatii" SUA cu criminalii de razboi dupa 1945 care au facut holacaustul in mod direct !?!?

    Poate ar fi bine ca in fata istoriei, noi natiunile mici sa invatam sa nu mai cadem prada invrajbirii marilor puteri ... care indiferent si-au tras mereu partea leului, iar noua ne-au lasat niste frimituri.

    Articolul este o sinteza foarte buna ... si cred ca ar trebui sa ne invete sa avem VERTICALITATE astfel incat sa nu repetam ca papagalii orice propaganda. Macar sa citim si sa ne exprimam parerile noastre, chiar si gresite, caci doar asa putem invata mai mult dar mai ales scoate adevarul la suprafata .. chiar si dupa 60 de ani.

    In aceasta conjuctura mondiala si nationala (bine punctata in articol) si parerea mea este ca Antonescu trebuie sa intre in categoria eroilor.

    Mai nasol este ca daca Basescu mai iese sa faca declaratiile pe care le-a facut la Realitatea TV ... incep sa-l consider si pe Ceausescu erou !?!?!? Inca NU! In fapt sub nicio o forma. Dar sper sa taca pentru totdeauna Basescu.

    RăspundețiȘtergere