luni, 15 iunie 2015

Horia Roman Patapievici, o formă fără schelet, o inimă ca un fund

    
Horia Roman Patapievici, un om de cultură probabil, dar, în mod sigur în simbria altora. Un om care a fost primit şi educat în România, părinţii lui venind din Cernăuţi, via Polonia. Sunt convins că la origini nu are nimic românesc, altfel, nu s-ar comporta ca un gunoi, atunci când vorbeşte de propriul popor. Ar fi simplu să reproduc spusele acestui individ pe care, probabil, le-a scris după ce s-a privit în oglindă :”oriunde te uiţi vezi feţe patibulare, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare”. Tot timpul am urât să fac aluzie la anumite defecte fizice ale cuiva, sau să critic pe cineva care nu este un Adonis. De această dată am încercat să înţeleg, de unde provine această ură faţă de poporul român. Privind la alţi români şi la el, am înţeles frustrarea, totuşi să arunci anatema asupra unui popor la general, numai pentru că Ăl de Sus nu a fost mai darnic cu fizicul tău, este prea mult, mai ales că vorbim despre un om de ştiinţă.
     Nu am înţeles de ce o „eminenţă a culturii universale”, aşa cum se consideră a fi d-l Horia Roman Patapievici, nu a plecat de pe nişte plaiuri pe care le descrie astfel : „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” , citatul îi aparţine în totalitate, îmi cer scuze că am fost nevoit să postez asemenea cuvinte. România i-a asigurat d-lui H.R.P., toate condiţiile pentru a se forma ca om de cultură şi ştiinţă. O vacă, degeaba dă un hârdău de lapte dacă, apoi dă cu piciorul şi îl varsă. Sunt câţiva oameni aşa zişi de cultură, care şi-au făcut un titlu de glorie din a distruge toate reperele istorice ale poporului român.
       Când capul nu te duce să creezi, pentru a depăşi înaintaşii, nu trebuie să arunci cu zoaie în domnitorii de bună credinţă ai Ţărilor Române, în corifeii literaturii române, precum: Eminescu, Caragiale, Creangă etc. Poţi face diferite comentarii pe texte, dacă poţi spune mai multe decât T. Vianu, ori G. Călinescu, dar, poţi la fel de bine să taci şi să încasezi stipendiile şi peşcheşurile venite de la politicienii pe care îi adulezi.
Am citit o parte din articolele lui HRP cu stomacul la gură, limbajul folosit de acest semidoct duc spre scrierea din WC-urile publice. Probabil că de acolo au fost şi luate, o viaţă trăită în condiţii vitrege, cu caracter moral îndoielnic.Un om care urăşte din suflet poporul român şi Ţara ca la format ca om.
Istoria poporului român a fost una zbuciumată, aflat ca o graniţă între vest şi răsărit, noi, poporul român, a trebuit să ţinem piept tătarilor, turcilor, celor care vroiau să pătrundă prin poarta noastră spre ţările apusene. Nu de puţine ori ne-am dat sângele pentru ca, Europa să trăiască liber, pentru ca Apusul să nu cunoască tăişul iataganului turcesc.
      Când Ţările române nu au mai putut ţine în frâu oastea turcă, acesta într-un marş triumfal a transformat Ungaria în paşalâc şi au ajuns până în centru Europei asediind în două rânduri Viena, în 1529 şi 1683. În aceste condiţii, să vină un nimeni, „o formă fără schelet, cu o inimă ca un fund”, mă refer la odiosul H.R. P. să spună despre istoria românilor îl voi cita, cu toate scuzele de rigoare,:-  „In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (pag.63) .
Dacă tot ai povestit asemenea murdării aş vrea să înveţi ceva, la Călugăreni M. Viteazul a avut o strălucită victorie asupra turcilor în 1595, iar la Războieni Ştefan cel Mare s-a luptat cu armata turcă în data de 26 iulie 1476. Dacă tot scri urât despre români, respectă măcar datele istorice, ori ne crezi aşa de idioţi că nici nu contează ce scri, noi le vom lua ca pe literă de evanghelie.
       Pentru toate aceste măgării, că nu pot fi numite altfel aceste vulgarităţii, aceste obscenităţii, dacă aş fi fost un şef de stat, un academician, ori un ministru al culturi, te-aş fi acţionat în judecată. În nici un caz nu te-aş fi numit directorul Institutului Cultural Român. D-le Patapievici, sunteţi un frustrat, un pervers sexual (îmi amintesc de pictura cu falusul din SUA), un nimeni care nu se poate ridica prin forţa condeiului său, ci prin aruncarea de zoaie în capul altora, ori chiar în istoria unei Ţări.
        Interesant este că încă mai ai cetăţenie română, nu ai emigrat, nu cumva în gura ta au urinat unii recent şi tu ai aruncat un arc peste timp? Întreb, am dreptate, nu-i aşa?
Mulţumesc pentru poză ziariştionline.ro

6 comentarii:

  1. Când capul nu te duce să creezi, pentru a depăşi înaintaşii, nu trebuie să arunci cu zoaie în domnitorii de bună credinţă ai Ţărilor Române, în corifeii literaturii române, precum: Eminescu, Caragiale, Creangă etc. Poţi face diferite comentarii pe texte, dacă poţi spune mai multe decât T. Vianu, ori G. Călinescu, dar, poţi la fel de bine să taci şi să încasezi stipendiile şi peşcheşurile venite de la politicienii pe care îi adulezi.
    Am citit o parte din articolele lui HRP cu stomacul la gură, limbajul folosit de acest semidoct duc spre scrierea din WC-urile publice. Probabil c

    RăspundețiȘtergere
  2. Un mare idiot, asa sunt toti bolsevicii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar pentru a întregi „portretul scris” al filosofului Horia-Roman PATAPIEVICI, vă redau un fragment din “Evenimentul Zilei”, 11 ianuarie 2007:
    “Tatal meu a fost un refugiat din Cernăuţi. Venirea sovieticilor l-a făcut sa se refugieze: nu în ce mai rămăsese din ţara, despre care credea că va fi şi ea în curând invadată, ci în Polonia. Oricât ar părea de ciudat azi, oamenilor din mediul social al bunicilor mei le părea în 1940, în Polonia împărţită, mai sigur sub nemţi decât sub sovietici.
    Toata viaţa lui, tata a rămas îngrozit de ruşi. Cooptat în anii ‘70 să se ducă la Moscova într-o delegaţie CAER, tata a refuzat. El, care din spirit de disciplină nu putea face niciun gest de frondă, a refuzat să se întoarcă în ţara din care niciun Patapievici nu s-a mai întors. Nu putea uita ca din familia lui urmaşi nu au avut decât cei care au reuşit să se refugieze. Restul patapievicilor au fost raşi – care arestaţi, care omorâţi, care deportaţi. Astăzi, in locurile natale ale familiei Patapievici nu mai exista nimeni din neamul meu.(…)” i se confesa Monicăi Lovinescu la Paris.……….
    Minţea mizerabilul !...........
    Tradiţia trădării - „Referinţele date de o prietenă a primei sale soţii, decedată în 1951 – cu care, după schema de ansamblu a cazului, pare a fi format un cuplu informativ N.K.V.D.-ist la Viena – spun cu totul altceva: «Cunosc pe tov. Patapievici Dionisie, soţul fostei mele colege de liceu, Drăgan Odarka, din 1939, toamna. Ucrainean [...] foarte duşmănos, neînţelegător [...]. La Viena, el a fost în serviciul Gestapo-ului - astea le ştiu de la ea -, a câştigat foarte bine, a jefuit o mulţime de lume şi şi-a însuşit o mulţime de lucruri. [...] În 1950, în urma unei discuţii cu el, m-am supărat… Nu ne-am mai văzut… am auzit că ea a murit…”
    …………………
    Petiţia pentru demiterea lui Patapievici – Romania……… „Se iveşte însă fila nouă din tradiţiile familiei. Atacul deschis al Hertei Müller la onorabilitatea şefului I.C.R., Horia-Roman Patapievici, poate fi deopotrivă o sancţiune pentru un act de trădare şi o manevră de conspirare a legăturii cu vreun «institut cultural» afiliat pe lângă un serviciu de spionaj. ……. Că «Micul Führer » nu poate fi decât într-o tabără adversă Ro¬mâniei este un loc comun.
    Istoria acestei întâmplări ne oferă suficiente elemente ca să înţelegem apetenţa lui Horia-Roman Patapievici pentru imitarea – în fizionomie, gesturi şi atitudini – a caporalului Adolf Hitler. Pentru apucăturile sale de călău al valorilor naţionale şi pentru feca¬loi¬dizarea limbajului public, Horia-Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merită numele de serviciu de « Micul Führer » al culturii române peste hotare.” ………………..
    Nici un cuvânt, nici o virgulă, nu-mi aparţine.
    Dar, un asemenea personaj cu morbul minciunii în sânge şi tupeul de a-şi falsifica biografia este de natură a fi expulzat din comunităţile normale.
    Volodea Tismăneanu, cel puţin, a recunoscut că părinţii lui au fost bolşevici, Komintenişti şi i-a negat, adică i-a renegat !
    ………………………..

    RăspundețiȘtergere
  4. nu sint `telectual`--sint un amarit de politist local--va rog eu frumos sa-mi faceti rost de un gard unde sa-l legati pe `jegul` asta --pina atunci eu si mai multi colegi mergem la o bere (sau mai multe--ca sa avem jetul mai puternic )--dupa ce-l legati bine de gard dati-mi `locatia`--vom veni negresit

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc, domnule Carstea, pentru acest articol. Inca i-ati vorbit prea frumos acestui individ cu talente de intelectual ratat. Pacat mare ca Romania nu este aparata in nici un fel de cei care detin puterea legala sa il trimita pe acest om acolo unde merita ! A facut tara de rusine in mai multe randuri si vad ca este inca platit de acesti conducatori, la fel de tradatori de tara si neam !

    RăspundețiȘtergere
  6. Sangele apa nu se face! Nici la Tismaneanu, nici la Patapievici.....

    RăspundețiȘtergere

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...