Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 august 2015

Doamne, ce Ţară ghinionistă avem!

       Am avut norocul să mă nasc pe pământul unde au fost descoperite cele mai vechi scrieri din lume, se pare că suntem printre cei mai vechi locuitori ai Europei. Incontestabil suntem una din cele mai bogate Ţări din Europa, asta nu ne-a ajutat prea mult, popoare hrăpăreţe şi flămânde au năvălit peste pământul nostru, atât de mult s-au îndrăgostit de el încât nu au vrut să mai plece. Romanii au plecat după câteva sute de ani, turcii după aproape 450 de ani, iar ungurii se dau de ceasul morţii să revină în Transilvania. De-a lungul acestor vremuri de restrişte am beneficiat de vitejia şi eroismul unor conducători de marcă intraţi în istorie pe uşa din faţă şi pomeniţi în anale ca adevăraţi sfinţi ai românismului. Sigur că am avut şi conducători care şi-au vândut sufletul şi Ţara, pe aceştia istoria îi pomeneşte cu dispreţul cuvenit.
Suntem un popor din rândul căruia s-au ridicat mari oameni, de ştiinţă, politici şi chiar teologi. Cu toate acestea, pentru ca unirea a două provincii româneşti să fie recunoscută de marile puteri ale Europei, a trebuit să acceptăm un conducător străin de neamul şi sângele nostru.
După sute de ani de chin, când puteam spune gata suntem liberi şi ne guvernăm singuri, spre ghinionul nostru Europa a decis să vină un străin să ne conducă. Nu discut dacă regele Carol şi urmaşii lui au fost buni conducători, despre asta au scris istoricii, discut numai despre ghinionul nostru de a nu ne fi  putut decide singuri soarta.
      Am avut petrol şi grâne, aur şi legume, argint şi fructe, toate au încăput pe mâna patronilor străini, spre ghinionul nostru. După războiul al II-lea mondial, unde nu am fost consideraţi cobeligeranţi spre ghinionul nostru, comuniştii veniţi pe tancurile ruseşti, cu Blocul Naţional Democrat, ăla blagoslovit de regele Mihai, ori aduşi sub fustele Anei Pauker, au făcut naţionalizarea mijloacelor de producţie, marile întreprinderi, căile ferate au trecut în proprietatea statului. Patronii străini au plecat la ei în Ţară, la noi au rămas ruşii şi evrei comunişti spre ghinionul nostru.
      Timpul a trecut, comuniştii au făcut greşeli incontestabile în ce priveşte prigonirea celor care se opuneau ideilor şi propagandei lor. Închisorile cu deţinuţi condamnaţi la muncă forţată s-au umplut, dubele negre cărau zi şi noapte oponenţi ai regimului comunist, mamele plângeau, soţiile îşi smulgeau părul din cap, copiii se jeleau, văzând zbuciumul din jurul lor. Judecătorii pronunţau sentinţe de nimeni înţelese, nu hotărau nimic, copiau ordinele transmise de Partidul Comunist, în numele unei ideologii oamenii mureau, din nou am avut ghinion.
      Vremurile s-au mai calmat, Ţara a prosperat, nu curgea lapte şi miere, dar necunoscând alte sisteme, era bine. Apoi s-a stins lumina, s-a oprit gazul, nu a mai fost pâine, nu a mai fost mălai, carne, legume, totul era dus la export, din nou eram ghinionişti.
Pe fondul acestor nemulţumiri a apărut „salvatoare” revoluţia. Oamenii mureau împuşcaţi pe stradă, Dinescu ne ţinea conferinţe la televizor, Iliescu căuta cărările care duceau spre putere. În sfârşit, ca adevăraţi buni creştini, în ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, un Tribunal Militar format ad-hoc condamnă la moarte pe fostul dictator şi pe soţia lui, Nicolae şi Elena Ceauşescu, prin împuşcare. Cu sufletul încărcat de importanţa zilei de 25 decembrie, pătrunşi de marea sărbătoare creştină şi cu sufletul plin de evlavie plutonul de execuţie la ordinul comandantului, execută foc de armă, suprimând astfel viaţa a doi oameni, vinovaţi sau nu, istoria ne va spune.
      Din nou ghinion, începeam o nouă eră, cel puţin aşa speram, cu vărsare de sânge.
S-au perindat, spre ghinionul nostru, de-a lungul celor 25 de ani scurşi de la revoluţie, o mulţime de lupi îmbrăcaţi în haine de politicieni. Adevărate haite hămesite care au sfâşiat în mii de bucăţii toată munca poporului român de-a lungul a peste 40 de ani. Ulii, ereţi, şacali, hiene, vulturi hoitari, toţi ,împrumutând diferite denumiri din DEX-ul românesc, au început să-şi spună politicieni, iar mai apoi parlamentari, preşedinţi, prim miniştrii, miniştrii, etc. Împreună cu alte fiare de prin pădurile europene şi americane, au hăcuit biata Românie, spre marele nostru ghinion. Am ajuns acum să cerşim pe la porţile Europei, să întrebăm din casă în casă, dacă nu au un bătrân de îngrijit, un paralitic de spălat.
      Anul trecut, 2014, a apărut un candidat de preşedinte care ne promitea altceva decât a fost până acum, lumea a sărit să-l voteze, apoi după ce a fost votat, a venit la televizor şi ne-a spus franc :”ghinion, m-aţi ales pe mine, dar eu doresc numai lux şi să mă plimb.
Doamne ce Ţară ghinionistă avem!

Un comentariu:

  1. S-au perindat, spre ghinionul nostru, de-a lungul celor 25 de ani scurşi de la revoluţie, o mulţime de lupi îmbrăcaţi în haine de politicieni. Adevărate haite hămesite care au sfâşiat în mii de bucăţii toată munca poporului român de-a lungul a peste 40 de ani. Ulii, ereţi, şacali, hiene, vulturi hoitari, toţi ,împrumutând diferite denumiri din DEX-ul românesc, au început să-şi spună politicieni, iar mai apoi parlamentari, preşedinţi, prim miniştrii, miniştrii, etc. Împreună cu alte fiare de prin pădurile europene şi americane, au hăcuit biata Românie, spre marele nostru ghinion. Am ajuns acum să cerşim pe la porţile Europei, să întrebăm din casă în casă, dacă nu au un bătrân de îngrijit, un paralitic de spălat.

    RăspundețiȘtergere