marți, 15 septembrie 2015

Cine este fără de păcat să lovească cu piatra

     
A murit un om. Un om normal, soţ şi tată a două fete. Un iubitor de animale. Un om despre care se pot spune multe şi de bine şi de rău, depinde în ce tabără te găseşti şi mai ales cum gândeşti.
Corneliu Vadim Tudor, căci despre el este vorba, a fost un om politic, poet, pamfletar şi dramaturg.
A fost unul din oamenii care au atras ca un magnet poporul, prin discursul lui naţionalist , pe alocuri şi xenofob, de multe ori xenofobia apărea ca răspuns la provocările altor etnii.
S-a spus despre CVT că a fost un adulator al cuplului ceauşist, poate că aşa era, a fost omul acelor vremuri. Marele pictor Corneliu Baba a fost întrebat după revoluţie de ce a făcut portretele lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu răspunsul a fost : „ ce vrei domle, plăteau bine, iar eu trebuia să trăiesc”.
Mă întorc la CVT, a făcut poliţie politică? Dacă din vina lui a păţit cineva ceva, este de blamat. Altfel, era un om de cultură şi trebuia să trăiască. Comunismul, mă rog, socialismul cum era la noi, nu era instalat pe o perioadă determinată, se credea că aşa va dăinui (poate că aşa se întâmpla, dacă marile puteri nu şi-ar fi dat mâna în distrugerea lui), atunci oamenii trebuiau să se adapteze condiţiilor de viaţă din perioada în care trăiau. Aşa a fost de când lumea şi pământul. Puterea întotdeauna a polarizat societatea, mai ales în condiţiile în care la noi se întrevedea o domnie lungă a clanului Ceauşescu.
       O să mi se reproşeze că, trebuia să lupte împotriva sistemului, de ce să lupte împotriva unui sistem care nu îi făcea rău?. Sistemul comunist din toate ţările acestui lagăr a căzut din cauza unor forţe externe. Populaţia a fost masă de manevră, poporul a trebuit să moară pentru a legitima o lovitură de stat pusă la cale în laboratoarele serviciilor externe, aşa zisele „agenturi străine”.
CVT, un om de o vastă cultură, o bibliotecă vie, un om cu o memorie ce ar putea face un calculator gelos, cu o mare dragoste de Ţară, un naţionalist, de care vom duce lipsa, poate puţin exagerat. Exagerarea lui CVT venea din temperamentul lui coleric, din dinamismul său, din libertinismul său expresionist. Avea un comportament de mahala în clipa în care se dezlănţuia, cuvintele se rostogoleau, jignirile ţâşneau, era de neoprit atunci când se apuca să arunce lături în capul cuiva, sau celor, cu care se certa. A fost un om mândru, plin de el.
    Ca Preşedinte al Partidului România Mare de-a lungul timpului a avut mulţi tineri pe lângă el, aceştia au beneficiat de cultura şi experienţa lui Vadim Tudor, au fost promovaţi de el în diferite funcţii politice. Asta nu l-a împiedicat să răstoarne în capul lor toate zoiele, să-i minimalizeze, să-i desfiinţeze.
De multe ori comportamentul acestui om avea ceva de ţaţă isterică, de femeie de ultimă speţă. Asta a îndepărtat de el foarte mulţi admiratori şi susţinători.
A murit un om, avea aproape 66 de ani. Corneliu Vadim Tudor va lăsa un gol imens, dacă nu ar fi existat, acest om trebuia inventat. A fost un tablou cromatic al acestor vremuri. CVT a fost un unicat, un om care trecea de la agonie la extaz cu uşurinţa peştelui în apă. A vrut să fie Preşedintele României, faţă de Preşedinţii din ultimul deceniu şi un pic, cred că ar fi fost mai bun.
     Doamne, primeşte-L în grădina Ta, va fi unul din cei care va lupta împotriva iadului, iar de va ajunge-n iad, vei avea probleme Doamne.
     Dumnezeu să-l ierte!
Mulţumesc pentru poză radio21.ro



Un comentariu:

  1. CVT, un om de o vastă cultură, o bibliotecă vie, un om cu o memorie ce ar putea face un calculator gelos, cu o mare dragoste de Ţară. Un naţionalist, de care vom duce lipsa, poate puţin exagerat. Exagerarea lui CVT venea din temperamentul lui coleric, din dinamismul său, din libertinismul său expresionist. Avea un comportament de mahala în clipa în care se dezlănţuia, cuvintele se rostogoleau, jignirile ţâşneau, era de neoprit atunci când se apuca să arunce lături în capul celui, sau celor, cu care se certa. A fost un om mândru, plin de el.

    RăspundețiȘtergere

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...