Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Confesiuni. La cosit I

       
S-a trezit de dimineaţă , s-a dat jos din pat, hotărât ca până se luminează de ziuă, să ajungă, la locul unde avea trifoiul de cosit. S-a uitat cu drag, la femeia care încă dormea, era cald, piciorul ieşit din cearceaful ce-i acoperea restul trupului, arăta o pulpă rotundă, bronzată, cu carnea tare. Respiraţia abia perceptibilă definea o femeie sănătoasă, a mângâiat-o pe părul lung şi şaten, apoi fără zgomot a ieşit din cameră. Aerul răcoros l-a trezit definitiv, înviorat şi plin de forţă, după ce băuse o cană mare de cafea neagră, cu coasa la spinare şi traista cu scule în mână, a plecat la drum. Ajuns la locul cu pricina, a privit cu ochi de cunoscător,  verdeaţa ce trebuia cosită; după socotelile lui ar fi trebuit, ca până seara să termine treaba. Şi-a făcut o cruce mare, apoi după un Doamne Ajută s-a apucat de cosit. Coasa bine ascuţită şuiera prin trifoiul ud, brazdă după brazdă, coasa înainta prin iarba rouată, în urma lui rămânea o potecă cu trifoi tăiat. Bărbatul silea, să ajusteze cât mai mult din lotul cu trifoi, în curând avea să vină căldura, atunci îi va fi mai greu. După un timp, când soarele se urcase de trei suliţe pe cer, iar locul era mai mult de un sfert cosit, a început să se uite în lungul drumului pe unde trebuia să vină nevasta cu mâncare. Cu mâna streaşină la ochi, bărbatul scruta zarea, se uita prin lanul de porumb căruia îi dădu-se spicul, pe aici trebuia să ajungă , pe poteca ce străbătea locurile cultivate cu porumb şi grîu. În locul spicelor de grâu era mirişte acum, boabele treierate erau puse în saci şi depozitatele în magaziile gospodarilor. Nu se vedea nevasta, coasa nu mai tăia, obosit şi înfometat şi-a luat traista cu scule şi coasa, apoi s-a retras la umbra prunului bătrân singurul pom cât vedeai cu ochii. După ce şi-a aşezat nicovala, a început să bată coasa. Lovea ritmic, cu ciocănelul special construit, în gura coasei. Concentrat asupra muncii, nu a auzit femeia, care s-a apropiat de el.
Surprins, a ridicat privirea de la nicovală, în faţa lui, dreaptă, cu un zâmbet plin de dragoste, era ea, iubita lui. S-a ridicat vioi, oboseala dispăruse ca prin farmec, i-a luat bagajul, apoi a sărutat cu dragoste mâna ce adusese mâncarea. Privea în ochii ei verzi, limpezi, cu nuanţe căprui. Dragostea ce se aprinsese în urmă cu mulţi ani era nealterată, foamea-i dispăruse, privea cu nesaţ chipul frumos din faţa lui. Femeia se lăsa dezmierdată de privirea bărbatului, îi făcea bine dragostea lui şi ea îl iubea la fel ca în prima zi, deşi trecuse mult timp de la primul lor sărut.
-Hai omule stai jos să mânânci, vei fi obosit de când munceşti, hai uite ia din cărniţa asta fragedă de pui, ţi-am fiert şi două ouă moi, aşa cum îţi plac ţie. Mănâncă, între timp trag şi eu o brazdă ,două, să te ajut , zise femeia, apoi a luat coasa şi a început să cosească. Bărbatul mânca mestecând încet şi privind la femeia care trăgea cu coasa ca un flăcău adevărat. Soarele îşi  izbea razele de coasa femeii, iar ea rumenă şi frumoasă cosea mândră, că îşi putea ajuta bărbatul.
     Aproape că uitase de mâncare, se uita cu admiraţie la femeia slăbuţă, dar bine făcută, rochiţa scurtă de vară, lăsa să se ghicească piciorul drept, lung, cu pulpele rotunde şi cărnoase, bluziţa largă, subţire, puţin decoltată, acoperea sânii tari şi rotunzi cu sfârcuri obraznice care împingeau cu nonşalanţă în sutien .
Aprinsă la faţă, puţin obosită, femeia continua să cosească, firele de trifoi cădeau tăiate de coasa nemiloasă a frumoasei femei.
-Gata Nicole, ajunge, îi strigă bărbatul, lasă, de acum mă ocup eu de cosit, mergi acasă, voi veni şi eu după ce voi găta. Se apropie de nevastă, îi luă coasa din mână, înfige coporia  ascuţită în pământ, prinde femeia în braţe, cu o mână îi ridică părul căzut valuri pe umeri , cu cealaltă o strânge peste mijloc, iar gura lui o sărută pe faţa aprinsă , femeia îi răspunde cu dragoste, îl mângâie şi încurajează. Se desprinde uşor din îmbrăţişare, îl sărută pe obraz şi pleacă spre prun, pentru a strânge masa. Bărbatul se uita cu plăcere spre femeia care, aplecată fiind, îşi decoperise partea din spate a picioarelor, un fior la străbătut pe şira spinării, fluturii din stomac alergau năuci, deşi văzuse de sute ori, de fiecare dată pulpele dezgolite până sus îi trezeau dorinţe pătimaşe. S-a scuturat ca la vederea unei năluci, a luat coasă şi a început să cosească. Aprig la muncă, ar fi vrut, să termine mai repede, pentru a ajunge fie şi cu o jumătate de oră mai devreme acasă.
Femeia a pus resturile de mâncare în sacoşă, din vârful degetelor a trimis un sărut bărbatului , apoi cu paşi vioi a pornit pe poteca din lanul de porumb. Soarele privea printre spicele porumbului la femeia ce se depărta urmărită de privirea bărbatului .
Mulţumesc pentru poză : libertatea.ro

Un comentariu:

  1. S-a trezit de dimineaţă , s-a dat jos din pat hotărât ca până se luminează de ziuă să ajungă la locul unde avea trifoiul pentru cosit. S-a uitat cu drag la femeia care încă dormea, era cald, piciorul, ieşit din cearceaful ce-i acoperea restul trupului, arăta o pulpă rotundă, bronzată, cu carnea tare. Respiraţia abia perceptibilă definea o femeie sănătoasă

    RăspundețiȘtergere