Totalul afișărilor de pagină

duminică, 10 ianuarie 2016

Confesiuni. La horă II

      
 Ajuns acasă, bărbatul a pus coasa la locul ei, sculele în atelier, a aruncat o privire prin curte, apoi a mers la baie să făcă duş. Răcorit şi împrospătat soţul, păşind alene, a traversat curtea pentru a merge la bucătăria de vară. Lângă bucătărie avea o masă şi patru scaune. Soarele era pe scăpătate, umbra lungă a bucătărie făcea să fie răcoare la masa de afară. George, ăsta era numele bărbatului, s-a apropiat de masă, din bucătărie apăru ca prin farmec soţia, zâmbitoare, ea îl sărută de bun venit  asigurându-l totodată, că masa va fi gata imediat. Rămase cu ochii privind în urma ei, gândurile i se duse cu cinsprezece ani în urmă, era într-o duminică...
Tocmai venise din armată, încă mai mergea în cadenţa militărească, ieşise în sat să mai vadă lumea şi de ce nu, să-l mai vadă şi lumea pe el.
     Căminul Cultural din sat găzduia de ani de zile tradiţionala „horă”, loc de întâlnire pentru toţi oamenii din sat, de socializare, dar mai ales pentru tinerii în căutare de prietenii. Păşind hotărât, s-a apropiat de un grup de băieţi cam de vârsta lui, după salutul de rigoare, îmbrăţişări şi urări de bun venit, au început să discute despre subiectul la modă : fetele. Au discutat despre una, despre alta, George nu participa la discuţie, era atent mai mult la fecioarele, ce se plimbau ostentativ prin fața lor, ţinându-se de braţ. Râsul lor precum clinchetul clopoţeilor, şi vorbele destul de tare rostite, lăsau să se înţeleagă, că nu le-ar fi deranjat prezenţa flăcăilor. Una dintre fete, mai tăcută decât celelalte, se simţea stingherită de râsul zgomotos şi aluziile mai mult decât directe făcute de mândrele fecioare, la adresa băieţilor. George privi atent fecioara mai retrasă, era înăltuţă, subţirică, cu părul şaten, lung, căzut în valuri pe umeri, era îmbrăcată cu o bluziţă subţire, verde, care lăsa să se ghicească sânii precum merele domneşti, fusta de culoare bleumarin, scurtă, scotea în relief genunchii rotunzi şi pulpele pline. A urmărit-o cu privirea, fata împreună cu grupul zgomotos de fecioare se plimbau în susul şi în josul străzii. Nu o cunoştea, a întrebat tovarăşii de discuţie cine este, unul dintre flăcăi i-a explicat, că nu este din sat, este venită la o mătuşă, iar dacă vrea, să o cunoască, îl prezintă el pentru că o cunoştea pe fată, fiind vecin cu mătuşa ei. George a fost de acord, apoi amândoi au mers la grupul de fete, după prezentările de rigoare, prietenul lui împreună cu celelalte fete au plecat. Rămaşi singuri, un moment s-au simţit stingheriţi, apoi George, ca bărbat, a preluat controlul discuţiei. Vorbea despre armată, despre cărţile citite , în timp ce trăgea cu ochiul la fata de lângă el. Aşa a aflat că este  venită în vizită la o soră de a mamei ei,că nu este căsătorită şi nici prieten nu are.
Soarele scăpătase după deal, înserarea începuse să pună stăpânire pe sat, fetele şi băieţii, dar şi ceilalţi săteni se retrăgeau spre case. Numai ei doi continuau să meargă unul lângă celălalt, vorbind despre ei şi despre viaţa lor. Nicole, era numele fetei, a atras atenţia lui George că numai poate rămâne,  s-a înserat şi mătuşa este îngrijorată. După ce a condus fata acasă, tânărul s-a mai plimbat pe uliţele satului, nu mai plouase de mult, glodul începuse să fie gros pe drumurile ne asfaltate.Orice căruţă, sau maşină trecea, lăsa în urmă un nor gros de praf. Într-un târziu a plecat acasă, plutea, era pentru prima dată, când simţea că în stomacul lui apăruse fluturi. Erau nişte fluturi iritaţi, parcă supăraţi că fusesră deranjaţi din somnul lor, din acestă cauză zburau haotic, producând milioane de senzaţii necunoscute până atunci. Simţea fiori pe care nu-i mai simţise, s-a dezbrăcat şi s-a trântit în pat, cântând fals o arie auzită demult. Cu ochii închişi se gândea la fată, îi vedea ochii albaştrii, limpezi şi bine conturaţi. Sprâncele, pensate discret, arcuite deasupra ochilor, scoteau în relief faţa cu obrajii, ai căror pomeţi uşor ridicaţi dădeau o notă de frumuseţe. Buzele fără a fi subţiri,aveau o senzualitate aparte. A încercat să doarmă, somnul nu se lipea de el, Nicole îi apărea în faţa ochilor, era acolo, o simţea lângă el, dorea să pună mâna pe ea, în schimb nu se clintea, din teama că ar putea să dispară.
     Abia într-un târziu l-a furat somnul, a fost un somn profund de bărbat tânăr. Dimineaţa s-a trezit cu gândul la Nicole, voia să o vadă, în acelaşi timp ştia, că până seara nu se va putea. A făcut toate treburile prin curte şi ogradă cu gândul la fată, muncea cu sârg pentru a păcăli timpul, să treacă mai repede. Cu cât muncea mai mult, cu atâta timpul părea că se târăşte precum un şarpe leneş toropit de căldură. A venit seara, s-a spălat, bărbierit, cu haine curate şi mirosind a lavandă, George a plecat pe drum. A mers direct la mătuşa fetei, nu se vedea nici ţipenie de om prin curte, ar fi vrut să strige, nu ştia, dacă se cădea, să facă asta, s-a mai plimbat în sus şi în jos, până ce Nicole a ieşit la poartă, cu găleata să ia apă. George a sărit imediat, să o ajute, după ce a umplut găleata Nicole a intrat în casă promiţându-i că va ieşi imediat. S-a ţinut de cuvânt, sub pretextul că nu mai sunt chibrituri a spus mătuşii că merge la magazin să cumpere. Mătuşa privind-o cu coada ochiului, şi-a zâmbit în barbă şi a lăsat-o. Din prag a strigat, să nu se grăbească, că a mai găsit ea o duzină.
      Când fata a venit lângă el, George i-a sărutat mâna, apoi pe degetele lungi de pianistă a depus câte un sărut, Nicole ar fi vrut să-şi tragă mâna, numai că gestul băiatului a surprins-o plăcut. A lăsat mâna ei în mâna lui , o simţea puternică, apoi printr-un gest firesc l-a cuprins de braţ înclinând capul spre umărul flăcăului.
Au fost multe astfel de întâlniri, fata uitase, să mai plece la părinţii ei, iar mătuşa nu se grăbea, să scape de ea, semn că îi plăcea băiatul de care sigur nepoata ei se îndrăgostise. O simţea visătoare prin casă, cu gândul aiurea, nu auzea întrebările puse de unchiul, ori de mătuşa ei. Seara invariabil vărsa discret găleata cu apă, pentru a vedea dacă a sosit George. Cei doi tineri au început să se iubească cu patimă, căutau orice prilej pentru a se întâlni. Pofta de mâncare le dispăruse, deveniseră apatici, trăiau într-o lume a lor. Văzând cum merg lucrurile, mama lui George a mers la mătuşa fetei, pentru a lua un model de carpetă care se purta atunci. Din vorbă în vorbă, mai ales că şi mătuşa intuise adevăratul motiv al vizitei intempestive a mamei lui George, au ajuns la copii, mama băiatului s-a arătat de acord cu o căsătorie între cei doi. Ar dori să cunoască părinţi fetei şi să aranjeze cele necesare. Cum se pare că mătuşa era ambasador plenipotenţial al părinţilor lui Nicole, a spus da, urmând să fie anunţată logodna.
Toate au fost făcute după ritualul vremurilor, după logodnă, a urmat nunta, abia atunci cei doi tineri au fost liberi să-şi declare iubirea şi să trăiască povestea de dragoste.
-La masă, s-a auzit din bucătărie glasul suav al femeii iubite, George a tresărit, apoi a zâmbit vremurilor trecute, s-a ridicat de la masa de afară pentru a merge în bucătărie să cineze. Aranjată de parcă atunci pleca la petrecere, aşa era mereu în prezenţa bărbatului, cu şorţul alb imaculat pus după gât cu un polonic în mână şi zâmbetul pe buze, Nicole a sevit la masă primul fel, iubirea ei. 
Mulţumesc pentru poză :isabelleart,wordpress.com


4 comentarii:

  1. Foarte frunos!
    Amintiri asezate cu atat acuratete,incat mi-a aparut in fata ochilor un frumos tablou,pictat in culorile puritatii primei iubiri.
    Primii pasi au fost mugurii,apoi au urmat bobocii,si...florile unei iubiri,ramase inflorite in timp!
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru aprecieri, mă încurajează cuvintele Dvs.
      Îmi pare rău că nu ştiu cine sunteţi.

      Ștergere
  2. :) o imagine frumoasa...detaliile sunt de premiu Oscar,complimente!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit ambele părți și reiterez ce am mai spus: scrieți bine, aveți talent și sfatul meu e să strângeți de un volum, știu că azi nu prea se mai citește, dar așa pentru orgoliul dumneavoastră pentru urmași, pentru prieteni, pentru palmares.

    RăspundețiȘtergere