Totalul afișărilor de pagină

luni, 25 ianuarie 2016

Confesiuni V. Flory, partea întâi

      
Mergând spre casă, lui George în treceau prin faţă imagini scurte cu Maria goală, cu sânii ei mari, cu pofta nebună de a face dragoste, peste această imagine se aşternea imaginea caldă a soţiei, cu vocea blândă dar fermă, cu ochii ei mari şi expresivi. Cu o scuturare a capului, alungă nălucile care-l bântuiau, apoi zori paşii spre casă. A intrat în casă fără a face mult zgomot, din dormitor soţia l-a simţit, somnoroasă l-a întrebat dacă a mâncat, nu, nu mâncase, unchiul unde fusese să rezolve problema cu pământul, nu-i oferise nimic de mâncare.
-Vezi că ai mâncare pe aragaz, încălzeşte-o şi mănâncă, pune oalele în frigider, toate astea Nicole le spusese fără a se întoarce cu faţa spre el, apoi se mai foi în pat şi se culcă.
George a mâncat fără poftă, a strâns masa, a plecat în dormitor, s-a apropiat de pat, a simţit că nevasta nu doarme, se ghemuise aproape să intre în perete, parcă nu ar fi vrut să-şi simtă soţul aproape. Bărbatul a apucat un cearceaf şi a plecat în sufragerie, a pornit televizorul, a întins cearceaful pe canapea, s-a dezbrăcat de tricou rămânând numai într-un şort. A adormit pe canapea cu televizorul aprins, într-un târziu s-a trezit, a stins televizorul, s-a culcat la loc. Somnul nu s-a mai apropiat de ochii lui care au rămas aţintiţi în tavan, de afară pătrundea, prin perdeaua fină, lumina, de la un bec stradal, raza ei tăiase un unghi ascuţit, luminos şi jucăuş, a început să se foiască pe canapea, nu înţelegea de ce Nicole fugea de el, era clară poziţia ei din pat, se ghemuise în perete pentru a nu se atinge de el. Pe de altă parte îi vorbise frumos. Îşi cunoştea bine soţia, ştia că nu va face scandal decât atunci când va avea probe clare împotriva lui, dar şi atunci va fi reţinută, cum fusese cu ceva ani în urmă, îşi amintea bine momentul.
     Era într-o zi de primăvară, Soarele începuse să încălzească pământul din care ieşea abur, peste locurile unde urma să se facă semănăturile de primîvară, oamenii bătătoriseră o potecă îngustă în drumul lor spre loturile ce urmau a fi cultivate. Ici, colo, unde umbra persista, iar pletele călduroase ale Astrului zilei nu ajunseseră, se mai vedeau mici petice de zăpadă, era o zăpadă neagră, murdară, obosită şi vlăguită de căldură, aştepta să plece, se plictisise şi ea de atâta amar de timp de când învelise pământul. Iarna a fost o plapumă pufoasă, acum gata, era urâtă şi zdrenţăroasă, bătrână şi ciumăroasă. În jurul peticelor de zăpadă înfloriseră viorelele, brebeneii, apăruseră primele gâze, viaţa explodase, mugurii pomilor erau umflaţi, gata să plesnească, spre a lăsa florile să iasă.
Pe poteca bătută de paşii sătenilor, mergea  George să-şi vadă un teren pe care urma să semene ovăz, cam ţinea apă, voia să vadă dacă s-a scurs, pentru a aduce semănătoarea şi grapa.
Păşea şi se gândea la ale lui, la serviciu tocmai îi fusese propusă o altă muncă, superioară celei pe care o desfăşura în prezent, se gândea la acea oportunitate când a fost gata, gata, să se lovească cu cineva:
-George, unde te gândeşti? Era gata să ne ciocnim,spuse pe un ton uşor ameninţător un glas ca un clopoţel de argint . George ridică ochii şi văzu o tinerică de vreo 20 şi ceva de ani, cu ochii migdalaţi, verzi, sprâncene stufoase, nas fin , buze cărnoase, părul lung blond cădea pe umerii gingaşi, nu o cunoştea, dar parcă o mai văzuse.
-Cine eşti fată frumosă şi ce cauţi în ţarină? Eşti cam departe de casă.
  • Cum nu mă cunoşti? Sunt a lui Marin şi a Sandei lui Florea, am fost la şcoală la oraş, sunt tehnician agronom, am fost să văd un loc, vreau să fac legumicultură pe el.
  • Te pricepi tu la aşa ceva? Ce zice taică-tu, că-l ştiu om aprig? Întrebă George mai mult să o tachineze, îi plăcea fata.
  • Cam ce spui şi dumneata, că eu cu toată şcoala mea să stau la cratiţă, nu e treabă de femeie să umble pe câmp şi să însămânţeze locurile. Treaba femeii este să se lase însămânţată, atunci când va fi la casa ei, nu să umble hai hui. Asta crezi şi tu? Îl întrebă direct pe bărbatul din faţa ei, cu glasul ca un gângurit de porumbiţă.
  • Nicidecum, eu cred că tu vei fi un mare agronom, taică-tu greşeşte, chiar voiam să te întreb dacă consideri că este bine să tratez sămânţa de ovăz înainte de a o însămânţa, ori după ce răsare planta. Ce părere ai?
  • E bine să o tratezi înainte de a o pune în pământ, răspunse Flory, aşa se numea fata.Apoi continuă plină de importanţă
  • Avem sămânţă în centru la Căminul Cultural, am amenajat acolo o expoziţie cu vânzare, dacă te interesează. Te aştept să treci pe la noi, ştii, lucrez cu o ingineră, este tânără ca şi mine, probabil din acest motiv nu ne trece nimeni pragul.
  • Voi veni să văd ce aveţi acolo, voi veni negreşit.
    Va urma
    Mulţumesc pentru poză romaniatv,net

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mergând spre casă, lui George în treceau prin faţă imagini scurte cu Maria goală, cu sânii ei mari, cu pofta nebună de sex, peste această imagine se aşternea imaginea caldă a soţiei, cu vocea blândă dar fermă, cu

    RăspundețiȘtergere