Totalul afișărilor de pagină

marți, 26 aprilie 2016

Istoria așa cum a fost. Fuga lui I.M.Pacepa. Logodna.


    Greu s-a obișnuit  Ion cu noul inginer. Petre Rotaru era un tip scorțos, plin de el, arogant, distant și rece în relația cu oamenii. Nu ieșea din birou decât în cazuri excepționale. Dimineața programul de lucru cu maiștrii și inginerii îl prelucra afară, în fața biroului. Pe motiv că biroul este mic, ei sunt transpirați și în urma lor, rămâne un miros urât. Dintre toți, pe Ion nu-l suporta deloc, la un moment dat i-a cerut, să plece de pe șantier.
-Ioane am relații, te pot muta pe alte șantiere, vei câștiga mai mult decât aici.
-Plec, dar îmi iau toți oamenii cu mine.
-Nu mă, pleci singur, te fac eu să-ți iei câmpii, eu care am fost șef de promoție la facultate, care am lucrat în minister, să mă împiedic de un țăran? Nu te mai suport, îmi faci observație de fiecare dată, când îmi spun părerea de specialist
-Tovarășe inginer, șantierul a avut întodeauna de câștigat, atunci când teoria dvs. s-a îmbinat cu practica mea. Trebuie să recunoașteți, nu ați simțit noroiul șantierului sub tălpi. Nu ați avut emoții când am construit castele de apă, sau acele coșuri de 200 de metri înălțime. Acolo sus, ai impresia că se mișcă, că nu este bine construit, că va pica împreună cu noi, cei care eram acolo în vârf, să recepționăm lucrarea. Dumneavoastră puteți, face calculele de rezistență, dar acolo lucrurile sunt mai nuanțate, mai trebuie și improvizat, sigur improvizația nu trebuie să afecteze structura.
- De ce doar tu vorbești, ceilalți nu spun nimic, înseamnă că eu am dreptate, iar tu mă îmbrobodești.
-Ceilalți se plâng la mine, în calitatea mea de maistru principal, dar și pentru că eu am fost portavocea lor și pe vremea celuilalt șef.
-Irimia, te anunț că, vei fi pus în discuția organizației de partid, pentru încercarea de a-mi submina autoritatea.
-Tovarășe inginer, haideți să facem pace.
-Ai început să te temi, au început să tremure izmenele pe tine, când ai auzit că te pun în discuția organizației.
-M-ați înțeles greșit, nu pentru mine îmi este teamă, ci pentru dumneavoastră. Ce părere vor avea ceilalți membrii de partid, când vor auzi că după un an de zile, nu ați reușit să vă integrați, să vă stăpâniți oamenii, asta înseamnă, că dumneavoastră vă lipsește cultura politică elementară, aceea de a vorbi cu omul, de a înțelege ce vrea acel om, de ce este nemulțumit. Dumneavoastră vă duceți, o frustare personală,  să v-o rezolve partidul? Se va constata, că nu sunteți pregătit politic, să conduceți un șantier cu câteva sute de oameni. Ați avea numai de pierdut. Dacă ați făcut raportul, mergeți și retrageți-l, dacă nu l-ați făcut, opriți-vă! Dacă totuși vreți, dați-i drumul, să tranșăm odată pentru todeauna divergența dintre noi.
-Irimia, te angajezi în fața mea, că nu mă vei mai contrazice niciodată în fața subalternilor?
-Dumneavoastră îmi cereți, să fac greșeli, nu vă mai contrazic cu o singură condiție. Programul nu-l vom mai primi verbal, fiecare șef de brigadă vă primi programul scris și cu datele tehnice necesare înscrise în el, toate sub semnătura dumneavoastră. În aceste condiții nu vă voi mai contrazice. Fiecare va urma întocmai indicațiile date de dumneavoastră, iar dacă se va ivi vreo defecțiune, mai stăm de vorbă atunci. Dacă acceptați așa, eu voi fi mut precum peștele.
-De ce îmi pui condiții?
-Pentru că oamenii au nevoie să dezbatem programul, pentru asta ne întâlnim dimineața, așa sunt obișnuiți, unde nu înțelegeau ceva, întrebau, primeau lămuriri, de la raportul de dimineață, fiecare pleca cu lecția învățată. Dumneavoastră tovarășe inginer, vreți să fiți un Dumnezeu, nu puteți, până și Dumnezeul adevărat are ajutoare. Dacă nu aveți nevoie de noi maiștrii și ceilalți ingineri, dați-ne afară și lucrați singur.
-Aș vrea ca această discuție să rămână între noi.
-Stați liniștit, nu va afla nimeni. Tovarășe inginer, chiar dacă ne disprețuiți, nu uitați un lucru, fără noi nu existați nici dumneavoastră.  Într-un gest, pe care, mai târziu Rotaru nu și-l va putea explica, s-a apropiat de Ion i-a strâns mîna și privindul în ochi i-a zis:
-Ioane, ești un om simplu, dar cu o inimă mare. Sper să facem treabă bună împreună. Apoi fiecare și-a văzut de treaba lui.
De atunci, inginerul Rotaru s-a sfătuit cu Irimia, în toate problemele grele care s-au ivit pe șantier.
-Stană, unde este Gicu?
-A ieșit în oraș, ce vrei, abia ce s-a liberat din armată, a plecat la prietena lui, Steluța, parcă așa-i spune.
-Dă-i un telefon lui Tavi să vină pe la noi. Am chef să beau o țuică. Când am plecat de la serviciu oamenii  au insistat să merg cu ei, am refuzat. Dacă mergeam, se simțeau obligați să plătească și pentru mine, iar mie nu-mi place. Cătălin, ginerele nostru, nici nu a vrut să audă de țuică, a întins pasul spre casă, îi este teamă de Sanda. Am auzit că îl cicăle rău, așa este?
-Treaba lor, nu-mi spune mie, toți spun că se înțeleg bine. Așa să fie. Am vorbit cu Sofia, Tavi e plecat spre noi, cică are ceva important să discute cu tine, nu a vrut să-mi spună prin telefon. Vine și ea mai târziu, are niște sarmale pe foc, când vor fi gata, ne aduce și nouă.
-Să trăiești Ioane, gata serviciu? Tavi era vesel, doar o umbră de îngrijorare, se observa, la o privire mai atentă.
-Gata, vreau să bem o țuică, ce vești mai ai? Tu ești cu radioul toată ziua, ăia de peste gârlă ce mai zic?
-E groasă, începu Tavi să vorbească aproape șotit, a fugit Ion Pacepa.
-Cine e ăsta?
-Un general de securitate, era consilierul personal al lui Ceaușescu pe probleme de securitate.  A avut funcția de adjunct la Departamentul de Informații Externe. Asta înseamnă că stia toate rețele de spionaj românești din întreaga lume, cu tot ce cuprindea, spioni,informatori, cârtițe, conserve. Se spune că, fuga lui Pacepa, ar fi provocat daune mai mari decât cutremurul de anul trecut.
-Când a fugit?
-Pe 28 iulie, anul ăsta, 1978.
-Acum câteva zile, am simțit eu un pic de agitație, dar mă gândeam că, pleacă Ceaușescu în  vizită prin Țară, atunci intră securitatea și miliția în consemn.
-A fugit în Germania și de acolo a fost preluat și dus în SUA. Urgent vor trebui retrași toți spionii, de pe unde îi avem, înființate alte rețele, alți informatori, muncă multă și foarte costisitoare.
-A declarat, că el vrea, să-l trădeze pe Ceaușescu, nu țara. A trădat Țara, nenorocitul, nu pe Ceaușescu. Dacă avea ceva cu Ceaușescu, de ce nu l-a împușcat. Un mare trădător, ăsta a zguduit Țara din temelii, orice stat are spioni pe teritoriul altor state, ăsta este jocul din todeauna. Acum trebuie o muncă laborioasă, să poți pune alte rețele pe picioare. Va trece timp până România va avea din nou, tot ce pierdem acum. Hai să vorbim despre noi, dă-i încolo, o vor scoate ei la capăt cumva. Unde este Gicu?
-După fete, e cam golănaș, a venit de-o săptămână acasă și nu zice să-și facă actele pentru angajare. Ion părea supărat pe comportamentul celui mic.
-Stau eu, de vorbă cu el, când vine. Cum te înțelegi cu Rotaru? Tavi a schimbat discuția spre ce îi era lui drag, șantierul.
-Bine, de acuma sper , să ne înțelegem foarte bine. Tu de unde știi, că au mai fost frecușuri între noi?
-M-am întânit într-o zi cu cu Panait, el mi-a spus, chiar mi-a zis, să vin într-o zi pe șantier, că ai probleme. Chiar de loc nu te înțelegi cu Rotaru?
-Au existat ceva probleme, chiar astăzi le-am tranșat. Sper să fie bine de aici în colo. Tavi, nu înțeleg un lucru: Ceaușescu a fost în vizită în SUA în aprilie, acum suntem în august. Cum dracu de la acele întâlniri prietenești cu Carter, acum dintr-o dată să-l primească cu flori pe un spion trădător român?
-E simplu, americanii nu se iubesc decât pe ei, se consideră cea mai mare putere a lumii, doar că, atunci când se uită în oglindă apare și URSS. Știi povestea cu ”Albă ca Zăpada”? Maștera se uita în oglindă și o întreba: ”oglindă, oglinjoară, cine e mai frumoasă în țară”, iar oglinda îi răspundea : ”ești foarte frumosă, dar Albă ca Zăpada te întrece”. Asta o rodea pe mama vitregă, de aceea a pândit momentul prielnic pentru a o omorî, pentru aceasta s-a folosit de un vânător. Așa și cu americanii, ar fi cei mai tari, dacă nu ar exista URSS. Pentru distrugerea, sau izolarea  sovieticilor, americanii încearcă orice breșă posibilă. După 1968, occidentalii au văzut în Ceaușescu posibilitatea creeri unei fisuri în blocul comunist, mai ales în piața comunistă, C.A.E.R. Prin aceasta loveau și în economia sovietică care avea ca principal schelet, tocmai CAER-ul. Totodată, unchiul Sam nu își dorește ca România să aibă o economie performantă, decât în măsura în care îi folosește lui. De aceea era bine, să cunoască toate informațiile secrete despre intenția lui Ceaușescu în politica  sa externă și dezvoltarea economică. Cunoscând planurile de dezvoltare pentru viitor ale României, puteau mult mai ușor să profite în viitor. Cine era cel mai informat om din structura statului român? Ion Mihai Pacepa, adjunct al Departamentului de Informații Externe, consilierul personal al lui Ceaușescu pe probleme de securitate. Adică, pe scurtătură, sfătuitorul de taină al Președintelui. Tocmai acest om a fugit, rețele de spionaj vor fi refăcute, dar va trebui să refacă și multe din intențiile de viitor, din planurile secrete, militare, de tehnică de luptă și de securitate națională. Este o lovitură puternică. Pe lângă lovitura de imagine, pe care o primește întreg blocul comunist, va fi și o lovitură economică și de politică externă. Posturile de radio ”Europa liberă”, ”Vocea Americii” sau ”Deutsche welle”, vor avea ce transmite. Fuga lui Pacepa va fi, ca o palmă dată nouă, comuniștilor. Occidentalii ne vor cânta prohodul, se va face multă tevatură pe această temă.
-Tată, vreau să-ți spun ceva.
-A, sărut mâna nașule, bine că ești aici, că te privește și pe dumneata, vestea ce o voi da.
-I-a zi prâzleo, Tavi îl iubea pe Gicu ca pe propriul său copil.
-Mă însor. Vreau să mergem la părinții fetei să logodim, am vorbit cu Steluța, urmează să vorbească cu ai ei și duminică cred că mergem la logodnă.
-Ce spui tu acolo? Din bucătărie s-a auzit vocea Stanei. Cine se însoară?
-Eu mamă, eu mă însor , o iubesc pe Steluța.
-Abia ai cunoscut-o .
-Vorbesc cu ea, de când am venit în prima permisie. Nici nu vreau să aud că nu mă lăsați. Nașule, uite aici, Gicu arăta la burtă, am niște fluturi nebuni, care zboară bezmetic, ori de câte ori mă gândesc la Steluța. Și cum la ea mă gândesc mereu, ăștia nu mai au odihnă. Nu dorm, abia mănânc, tânjesc după ea. Vreau să mă căsătoresc cu ea, vreau să fie a mea, acum și pentru toată viața. Mă voi angaja săptămâna viitoare, așa că voi avea cu ce să-mi întrețin familia. Imediat după cununie, voi înainta o cerere pentru locuință, viitorul socru este în comisia pentru repartizarea apartamentelor, așa că am o pilă.
-Nu este vorba de pilă, partidul are grijă de tinerii care își întemeiază o familie. Sună ca o lozincă, dar așa este. Uitați-vă câte blocuri au fost construite și câte sunt în stadiu de șantier.
-Bine Gicule, spuse Tavi, vom merge să logodim.
Ion privea la Gicu cu nedumerire, nu înțelegea când crescuse atâta de mare, dar cel mai mult îl frământa că va rămâne singur. Ceilalți trei copii erau deja la casele lor, aveau și ei copii la rândul lor. Acum va pleca și Gicu.
-Stană, tu auzi ce spune feciorul ăsta al tău?
-Aud și ce vrei să fac? Dacă o iubește, nu am să stau eu în calea fericirii lui. E băiat mare, a făcut armata, are serviciu, drum bun în viață!
În ziua stabilită, Ion, Stana, Tavi și Sofia îmbrăcați la patru ace, împreună cu Gicu care se simțea că are emoții au bătut la ușa familiei Georgescu, acolo unde se afla frumoasa Steluța.
Musafirii au fost poftiți în sufrageria destul de mare, a unui apartament confort unu ”sporit”. Pe lângă sufrageria spațioasă, avea două dormitoare, baie, toaletă de serviciu, bucătărie mare cu două debarale, toate erau decomandate, intrarea se făcea de pe un hol lung și larg. Balconul era lung cât ține sufrageria și un dormitor.
-Poftiți, luați loc, vine imediat și soțul, gazda, o femeie trupeșă la vreo 40 de ani, cu părul proaspăt vopsit castaniu și făcut ”permanent”, arăta ca o oaie creață. Mâinile, parcă prea lungi, nu le găsea locul, tot timpul le ștergea de șorțul de bucătărie pe care uitase să-l scoată când a auzit soneria. Avea o față plăcută, caldă, nu fusese frumoasă, avea ceva atrăgător, poate ochii negri neastâmpărați, poate buzele cărnoase și roșii de la natură, pe care din când în când le mușca, într-un tic pe care voia să-l ascundă, dar nu întodeauna reușea.
Musafirii au luat loc pe scaunele așezate în jurul mesei de 12 persoane, gazda a insistat ca Ion să ia loc în capul mesei, dându-i astfel importanța unui ”socru mare”. Pe ușă, aproape neobservat, a intrat și soțul gazdei, tatăl Steluței, un bărbat potrivit de statură, grăsuț, cu un pic de burtă, atât cât să-i confere un statut de om realizat. Avea o bonomie plăcută, ochii căprui blânzi, sprâncene șatene groase și frumos arcuite. Cum a intrat pe ușa sufrageriei a spus că vocea lui blândă:
-Bună seara, apoi după ce a luat loc pe scaunul din celălalt capăt al mesei a privit pe ceilalți și cu un zâmbet abia schițat, privindu-l în ochi pe Ion, a întrebat: de ce ați venit? Toți ochii s-au îndreptat spre Irimia.
-Feciorul meu, aici de față, mi-a spus că aveți o fiică, ce lui îi e dragă. Drept pentru care am venit, cu nașul băiatului, să vă cerem fata de noră.
-Care fată, noi avem două, Ileana care este cea mare și Steluța cea mică. Noi am vrea să mărităm pe Ileana, apoi va veni și rândul celei mici. Nicu Georgescu, mucalit, privea pe sub sprâncene să vadă reacția musafirilor. Ion a înțeles că asta este o tactică pentru a încerca seriozitatea cererii lor.
-Noi nu știm câte fete aveți, noi știm doar de Steluța, pe ea o vrem drept soție fiului și noră pentru noi. Ion vorbea serios, încerca să trateze întâlnirea cu toată seriozitatea și importanța momentului.
-Atunci să chem fata și să aflăm părerea ei. Florica, se adresă Nicu soției sale, spune fetei să vină până aici. Femeia s-a ridicat de la masă și după două minute a venit cu Steluța, o mândrețe de fată, nu semăna cu niciunul dintre părinți. Înaltă, cu părul blond, lung, prins în coamă, ochii albaștri, nas în vânt, gurița mică, cu buze fine, trupul cu un mijloc subțire și sânii potriviți, rotunzi, cu vârful obraznic care împingeau ca o suliță în bluza prea strânsă pe corpul ei. A intrat în cameră, l-a căutat din ochi pe Gicu, pentru o clipă privirile lor s-au întâlnit, a fost suficient pentru ea, să simtă dragostea pe care iubitul ei, i-o transmitea. Îmbărbătată de privirea lui a salutat pe părinți și nași, apoi a rămas în picioare lângă Florica.
-Steluța, uite, acești oameni au venit să te ceară drept soție pentru băiatul lor, Gicu. Ce ai de spus? Nicu s-a uitat cu drag la fată, în timp ce îi vorbea.
-Îl iubesc, a strigat din tot sufletul ei curat.
-Stai și tu cu noi la masă. Eu nu mai am ce spune, a vorbit fata. Acum ce pretenții aveți. Noi ne-am pregătit cu ce am putut  pentru fată. Ținând cont că se vor muta în casă nouă, le voi mobila casa cu tot ce trebuie.
-Noi vă cerem fata, nu vă cerem zestre. Tot ce le vom putea da, va fi un ajutor copiilor noștri. În timp ce Ion vorbea, Florica a făcut un semn femeilor și s-au retras în altă cameră. Bărbații rămași în cameră au discutat de organizarea nunții, unde ar fi localul cel mai bun, câtă băutură să cumpere și câtă carne.
-Astea sunt amănunte, spuse Tavi, le vom discuta mai târzu.
-Să bem o țuică și să închinăm pentru copiii noștri, să aibă o casnicie frumosa și trainică, să-i blagoslovească Dumnezeu cu copii. Noroc și sănătate!
-Ioane, să știi că are zestre fata, ne-a arătat cuscra și a promis că le cumpără și mobilă când se vor muta în casa lor. Florica se ținea de brațul bărbatului în timp ce se întorceau acasă.
-Tavi, Gicu unde este?
-Un șmecher, ne-a condus până la ușa de la intrarea în bloc, apoi a rupt-o la fugă pe scări, înapoi la iubita lui. Lasă să fie cu noroc. Știi ce mi-a spus cumătru Nicu, când am plecat?
-Nu știu
-Mi-a spus că are o singură fată, de fapt e singurul lui copil.
-Mare pișicher cuscrul ăsta al meu.


4 comentarii:

  1. -Cine e ăsta?
    -Un general de securitate, era consilierul personal al lui Ceaușescu pe probleme de securitate. A avut funcția de adjunct la Departamentul de Informații Externe. Asta înseamnă că stia toate rețele de spionaj românești din întreaga lume, cu tot ce cuprindea, spioni,informatori, cârtițe, conserve. Se spune că, fuga lui Pacepa, ar fi provocat daune mai mari decât cutremurul de anul trecut.
    -Când a fugit?
    -Pe 28 iulie, anul ăsta, 1978.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intrebarea mea este ”in care dintre personaje te regasesti?”.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ion are vârsta tatei, poate în Florin.

    RăspundețiȘtergere