Totalul afișărilor de pagină

vineri, 20 mai 2016

Istoria așa cum a fost. Începutul sfârșitului II

                                            
     De când ieșise la pensie, Ion colinda magazinele alimentare, întreba responsabilii de unități dacă știu când mai ”bagă marfă”. Unii îl informau corect, alții îi spuneau că nu știu, sau pur și simplu îl ignorau. Specula, marfa vândută peste mână erau în floare.Dintr-o dată vânzătorii și responsabilii de unități ”Alimentara”, sau de ”Carne”, au crescu ca importanță în ochii oamenilor. Comportamentul lor a devenit agresiv, plin de aroganță, erau ”cineva”, puteau fi ”cunoștința” care făcea diferența dintre foame și sătul. Te apropiai greu de un asemenea ”șef”, trebuia să știi, tu, ca potențial cumpărător, să-i gâdili orgoliul, să faci sluj în fața potentului din spatele tejghelei. Ion nu era obișnuit să se plece în fața nimănui, învățase de toate în viață, numai să se umilească, nu știa.
Seara se întâlnea cu Tavi și  împreună, făceau planul de atac pentru a doua zi.
-Ioane, pe unde ai umblat ai găsit ceva, măcar promisiuni?
-Nu, un singur vânzător mi-a făcut cu ochiul și a lăsat să se înțeleagă că mâine, ar putea, să aibă ceva carne de porc. În timp ce îmi vorbea își mângâia, ca din greșeală, barba. Nu mi-a plăcut de el, așa că nu am acceptat târgul lui.
-Trebuia să accepți, crezi că ai să îndrepți tu lumea? Trezește-te Ioane, ești de cinci ani la pensie, cutreieri magazinele sperând să găsești carne, ulei, mezeluri, mălai, ori făină. Te întorci de fiecare dată cu mâinile goale, acceptă situația așa cum este.
-Tavi, știi bine că nu voi accepta, am muncit cinstit, mi-am câștigat pâinea cu sudoarea frunții, acum să fac sluj în fața unor vânzători speculanți. Ce este cu tine, cum mă poți povățui, să mă plec, în fața unor oameni care încalcă legea? Nu voi face așa ceva, unde este partidul acum, când am nevoie de el?
-Liniștește-te, partidul a scăpat situația de sub control, îl interesează doar să plătească datoriile. Suntem pe cont propriu, trebuie să ne descurcăm cum putem, vom face și noi ce face lumea cealaltă.
-Nu vezi, cât s-au pricopsit, ce mașini au, cum ne sfidează cu aroganța lor? Nimic nu-i mai sperie. Echipele de control muncitoresc intră în magazinele alimentare, porniți să facă ordine. Din magazine ies pe ușa din spate cu sacoșele pline, ”caietul de sugestii și reclamații”, a fost completat de un membru al echipei, în el a scris mulțumirea lui pentru grija partidului față de popor, asta însemna că în magazin se găsea de toate. Aceleași lucruri bune erau scrise și în procesul verbal de control al ”echipei muncitorești”, laudele erau direct proporționale cu greutatea sacoșelor cu alimente. Tu mă trimiți, să fac frumos în fața acestor îmbuibați? Tavi, Ion s-a apropiat mai mult de prietenul său, apoi a continuat în șoaptă : să știi că am început să-mi pierd încrederea în partid. Cum să-ți spun, nu în el ca ideologie, ci în cei care ne conduc în numele lui. Cred, continuă Ion tot în șoaptă, că ” ăl” mare nu știe, cât de rău o ducem noi. Încă nu pot înțelege ce se întâmplă, sunt aproape 8 ani de când au dispărut alimentele de pe piață, chiar să  nu fi ajuns până la el strigătul oamenilor, sau s-a oprit la ”cabinetul” 2? Tavi, vin nepoții, aș vrea, să le dau o ciocolată. Nu am de unde o cumpăra. Am pensie mare, dar ce folos că nu găsesc ce vreau să cumpăr.
-Nu te mai văita ca o babă, fii atent ce am făcut. A venit unul din Irak, a fost plecat la muncă, a cumpărat pe valuta din Irak, de la shop țigări Kent și cafea. M-am rugat de el și, cum mă cunoștea, mi-a dat 3 pachete de țigări și două pachete cu cafea. Cu marfa achiziționată în buzunar, am mers la măcelar, i-am dat un Kent, acesta mi-a promis că îmi aduce acasă 10 kg de pulpă de porc, dacă îi dau și un pachet de cafea. Am făcut târgul. De la măcelar am mers la ”alimentara”, am vorbit cu șeful de unitate pentru ouă, ulei și mezeluri. S-a scărpinat în cap, s-a codit, dar până la urmă mi-a zis :” știți tovarășul inginer, mă cunoaște, a lucrat pe șantier în tinerețea lui, apoi a simțit de unde vine banul și a intrat în comerț, aș putea să vă ajut, dacă mi-ați putea face rost  de două pachete de țigări Kent. Trebuie să angajez băiatul, după terminarea facultăți a fost repartizat la Sighetul Marmației,ăia nu vor să-i dea negație, pentru al angaja aici în oraș. Am două pachete de cafea, o sticlă de coniac franțuzesc, îmi mai trebuie două pachete de Kent, apoi băiatul meu primește negația. Ăla de la Sighet mi-a zis direct, are nevoie de toate aceste produse, pentru a le da  unuia din minister care, i-a promis că-l bagă pe fiul lui ”asistent” la facultate. Ce ziceți mă puteți ajuta.” ? I-am spus că da, apoi i-am dat cele două pachete de țigări. Acum aștept, să îmi aducă acasă produsele și ăla de la ”carne” și celălalt de la ”Alimentara”.
-De ce ai făcut asta? se încruntă Ion la Tavi.
-Bună ziua! Cei doi tresar, apoi se liniștesc, când îl văd lângă ei pe Rotaru. Ce s-a întâmplat? Cu ce te-a supărat Ioane? Rotaru, părea serios, doar ochii îl trădau.
-Judecă și tu Petrică, Tavi al nostru încurajează specula. A  dat ciubuc, unui  măcelar și la un gestionar de la ”Alimentara”,  cafea naturală și țigări kent, iar ăștia vor aduce carne și mezeluri. Uite cum încurajează specula. Halal membru de partid, nu ai învățat nimic din teoriile partidului.
-I-a mai lasă-mă cu teoriile tale, trebuie să mâncăm, partidul dacă vrea, să stopeze specula, să dea mâncare la oameni. Am înțeles că s-a terminat cu plata datoriei externe, acum ce mama dracului mai e? Popescu se enervase, se ridicase de pe scaun și se plimba agitat prin fața lor.
M-am săturat de atâta austeritate, speram să se îndrepte lucrurile, dar văd că sunt la fel de proaste. Cât trebuie să mai suporte poporul? Bine, sunt de acord, că m-am lăsat jefuit de nenorociții ăștia din comerț, dar nu avem altă soluție. Ioane, ai bătut la ușa tuturor alimentărilor din oraș, nu ai găsit nimic, vin copiii diseară, ce le spui când te vor întreba dacă ai găsit alimente? Că ești cinstit, că nu te compromiți, că preferi să mori de foame, de cât să mituiești pe cineva? Nu mituești tu, mituește altul, asta e societatea în care trebuie să trăim, societate rezultată în urma înfometării poporului. Vrei să-ți mai spun ceva Incoruptibilule, poliția, procuratura și organele de partid, la fel fac rost de mâncare, pe sub mână. Nimeni nu va mișca un deget împotriva celor din comerț. Toți vor face front comun împotriva ta, te vor distruge, pentru că te așezi în fața tăvălugului.
-Nu este adevărat, lucrurile se vor îndrepta, partidul va avea grijă de popor, de cei care trudesc pentru Țară.
-Tinere astea sunt lozinci, realitatea e sumbră. Nu îți convine, să nu mănânci, le voi da finilor mei. Tavi se calmase, până la urmă Ion era produsul lui.
-Ioane, nu ai dreptate, mă uit pe șantier, oamenii mănâncă gem de prune cu pâine, câte unul are tocană de legume. Cu mâncarea asta nu se poate da randament. Oamenii au nevoie de mâncare bogată în proteine  de origine animală, pentru că efortul fizic este mare prin urmare și consumul de calorii. Nu știu unde ajungem, când am o lucrare mai importantă, oprește curentul electric. Am ajuns la fundul sacului și în ce privește economiile. Să economisim, de unde, am tot redus din toate părțile. Lucrurile, dacă nu se înscriu pe altă linie, vor fi grave.
-Petrică, peste câteva luni va fi Congresul PCR, al XIV-lea, se vor lua măsuri de îmbunătățire a situației dezastruoase în care se află societatea. Ion încă mai credea că partidul lui, a luptat pentru ca RSRomânia să devină o țară liberă, fără bancherii străini și pretențiile lor. Cred că mai sunt ceva probleme, pe care noi nu le știm, continuă vorba
-Nu Ioane, ești naiv, nu se va face nimic, am auzit, că acum partidul a trasat ca sarcină să se acumuleze bani în vistieria țării, intenționează să facă împreună cu China și alte state, o bancă tip FMI care să crediteze doar Țările în curs de dezvoltare. Asta înseamnă că austeritatea, nu se va ridica prea curând. Până și URSS care a fost leagănul socialismului, a mai slăbit chingile, prin perestroika și glaznostâi, nu mai vorbesc de celelalte state(....). Nu se mai poate continua așa. Ceaușescu va trebui să iasă și să spună poporului, ce vrea să facă, încotro vrea să ducă Țara. Mă condamni pe mine, că am dat ciubuc să fac rost de mâncare. Fii atent, ăla de la ”Alimentara”, a luat ciubucul de la mine, iar el la rândul lui îl dă tipului din Sighet, care îl va ajuta pe fiul gestionarului; cel de la Sighet va da, ciubucul primit, unuia din minister care îi va ajuta fiul să ajungă asistent la catedra de filozofie; am înțeles că și directorul din ministerul învățământului are o problemă pe la ministerul sănătății, așa că va duce cadoul primit ministrului, pentru ca acesta la rândul lui să-i aprobe cumpărarea unor medicamente din Germania Federală. Este un fel de lanț al slăbiciunilor. România nu mai poate continua așa. Stau mult prin piețe, oamenii vorbesc, securitatea se face că nu vede în multe cazuri, doar acolo unde există ”turnări exprese” iau măsuri. Nemulțumirea se vede din ce în ce mai mult, oamenii aproape că nu se mai feresc, îl ponegresc pe Ceaușescu și pe nevastă-sa. Nimeni nu vorbește împotriva partidului, toți vorbesc împotriva celor din conducere. Partidul este confundat cu Nicolae Ceaușescu și ciracii lui. Viața s-a degradat. Ce părere ai Petrică?
-Proastă, oamenii cârtesc. E greu să-i ți în frâu, sunt nemâncați, nu au timp, să stea la cozi interminabile. Uitați-vă la voi, sunteți pensionari amândoi și abia vă descurcați, e drept că mă aprovizionați și pe mine și copiii lui Ion. Mi-a spus un muncitor, acum două zile, că sunt pensionari care ”țin rând” la ”Alimentara” contra cost. Plătește un moș, ăsta se scoală la trei noaptea, își ia scăunelul și se așează în fața magazinului,dimineața când vine laptele, îi cumpără 2 sticle și două borcane cu iaurt. Problema este, că prețul laptelui aproape se dublează. Ziarele sunt pline numai cu discursurile lui Ceaușescu, cu fotografii din multele lui vizite externe și interne. Dar cel mai rău mă supără seara, când mă așez lângă radio, să ascult ”șopârlița” de peste gârlă, parcă știu ai dracu, că imediat se oprește curentul. Noroc cu radioul portabil pe baterii, ascult la el. Lingușitorii de lângă el se întrec în sloganuri pupincuriste. Ai văzut PCR, nu mai înseamnă Partidul Comunist Român, ci Partidul Ceaușescu România. Iar cabinetul lui de lucru este Țara. Măi oameni buni nu știu ce ne așteaptă, dar nu va fi bine.



-

Un comentariu:

  1. -I-a mai lasă-mă cu teoriile tale, trebuie să mâncăm, partidul dacă vrea, să stopeze specula, să dea mâncare la oameni. Am înțeles că s-a terminat cu plata datoriei externe, acum ce mama dracului mai e? Popescu se enervase, se ridicase de pe scaun și se plimba agitat prin fața lor.
    M-am săturat de atâta austeritate, speram să se îndrepte lucrurile, dar văd că sunt la fel de proaste. Cât trebuie să mai suporte poporul? Bine, sunt de acord, că m-am lăsat jefuit de nenorociții ăștia din comerț, dar nu avem altă soluție. Ioane, ai bătut la ușa tuturor alimentărilor din oraș, nu ai găsit

    RăspundețiȘtergere