Vrem pace! E doar un slogan perimat

      În 1968 R S România făcea parte din blocul militar comunist ”Tratatul de la Varșovia”. În august 1968, când la inițiativa sovieticilor, toate țările membre ale Tratatului, trebuiau să intervină în Cehoslovacia, România a refuzat, poziționându-se alături de Cehoslovacia, împotriva celorlalte state invadatoare.
Anii au trecut, regimul s-a schimbat, nu mai suntem o țară cu economie planificată de tip comunist, condusă de un dictator, suntem o țară fără economie, condusă de infractori, mare parte dintre ei. Am devenit țară membră a blocului militar, singurul de altfel care mai exista, NATO. Și de atunci soldații noștri mor, în niște războaie care nu sunt ale noastre. Ne-au venit între patru scânduri militari de pe frontul din Irak, dar cei mai mulți de pe frontul din Afganistan. Cu cine luptă ostașii noștri în Afganistan? Cu trupe de gherilă talibane instruite militar în SUA. Pentru ce luptăm, ce căutăm noi, într-un război care nu este al nostru?. Acolo mor tineri militari români, sunt ei eroi ai României? Apără acolo pământul românesc? Sau prin prezența noastră în acest război, scormonim în viesparul teroriștilor? De ce scormonim? Îi vrem prin preajma noastră?
E păcat de tinerețea acestor militari să moară într-un război pe care nu-l înțeleg.
De-a lungul existenței sale, Patria noastră, a avut de dus, diferite războaie pentru a putea, să-și mențină independența, s-au mai târziu  în 1877 pentru cucerirea independenței. Niciodată nu am dus războaie de cucerire a altor popoare, ne-am luptat pentru păstrarea vetrei străbune.
Cei câțiva soldați, pe care România îi mai are, îi târăște  NATO pe diferite fronturi.
S-a spus, până să intrăm în alianța nord atlantică, că trebuie să ne restructurăm armata, astfel de la un efectiv de 300.000 de militari activi în 1990, s-a ajuns în 2001 la un efectiv mai mic de 100.000. Dacă până în 2001 tinerii erau obligați să efectueze un stagiu militar, acum acestă obligativitate a fost desființată. Trupe instruite în rezervă la această oră nu avem.
În schimb, în fiecare zi, vin noi trupe americane în România. Pentru ce vin aceste trupe, de cine vor să ne apere? Cine ne atacă și mai ales de ce, ne atacă?
Nimic din toate astea. Am fost obligați să ne distrugem toate uzinele care produceau armament și tehnică de luptă, să ne distrugem capacitatea de a ne apăra, prin disponibilizarea cadrelor militare. Acum depindem de politica militară a unui colos militar. Vom fi făcuți sanviș  între dorințele de expansiune ale SUA și Rusiei. Noi trebuia să avem relații de bună vecinătate cu Rusia și de colaborare cu America dar, fără a fi nevoie de scuturi anti rachetă și alte tabere militare străine pe teritoriul nostru. Trebuia să învățăm de la analfabetul de Ceaușescu care, a refuzat prezența unor trupe străine pe teritoriul Țării noastre, chiar și în cadrul manevrelor militare comune ale țărilor membre Tratatului de la Varșovia.  SUA nu suferă din cauza marii iubiri pentru România, ci din orgoliul prostesc de a fi considerată cea mai mare putere economică și militară.
Ucraina este o mare miză, atât pentru ruși, cât și pentru americani. Cine va stăpâni Ucraina va avea un mare avantaj. Rusia ține cu dinții de ea, demonstrând istoricește, că a făcut până în 1992 parte din Rusia sub diferitele denumiri (Rusia țaristă, URSS). Americanii atrăgând Ucraina de partea ei va avea flancul răsăritean al NATO bine înfipt în coasta Rusiei.
Toate astea îmi amintesc de filmele de western când pistolarii renumiți se căutau între ei pentru a se duela și a arăta care este mai bun, dar aproape întodeauna apărea un alt pistolar, necunoscut până atunci, care îi venea de hac celui care se credea cel mai bun.
Nu trebuie să uităm că la aceste frământări militaro-politice privește cu interes o altă putere, China. Acest Făt-Frumos al zilelor noastre. Mai sunt alți sateliți mai mici dar la fel de periculoși, Iran, Coreea de Nord, nici India nu și-a spus ultimul cuvânt.
De ce naiba nu  pot trăi țările în bună vecinătate? Dacă mă cert cu un vecin, nu merg să-i dau în cap, pentru că de aici se poate isca un lanț de crime. Eu voi fi arestat, copiii celui omorât de mine, se poate răzbuna pe copiii mei și tot așa. Mai bine aștept până ce vecinul se calmează și reiau discuția, dacă totuși nu mă pot înțelege cu el, îl dau în judecată, dacă consider că sunt îndreptățit.
La această oră este cea mai mare dezordine în zona Orientului Mijlociu. S-a înființat un stat terorist, în Siria luptele continuă cu ferocitate, migrația popoarelor din zonele de conflict este uriașă. Toate acestea, au devenit posibile, datorită intervenției militare a ”Jandarmului Mondial”. Motivul, instalarea democrației de tip occidental. Aiurea, aici este ca în bancul în care, un pionier crede că face o faptă bună ajutând o bătrână să treacă strada, doar că bătrâna nu voia, nu avea nevoie, să treacă strada. Așa și cu democrația americană, arabii nu o doreau. Ăsta a fost motivul oficial, neoficial, este petrolul și conductele petroliere.
Foarte aproape scânteia războiului total, cu ce sunt vinovați copiii mei și ai voștri?
Pentru că niște unii vor să impună corporațiile lor în toată lumea? Pentru că în scaunele de șefi de state stau niște păpuși manevrate de păpușari plini de putere și bani?
Americanii dacă voiau cu adevărat pace, nu trebuiau să-și bage coada nici în țările Orientului Mijlociu, nici în țările din nordul Africii, dar mai ales în Ucraina. Apropierea bazelor americane de Rusia, este periculoasă pentru pacea în zonă. Vrea cineva pacea dintre marile puteri? Nu cred, ”vrem pace”, e doar un slogan perimat, războiul bate la ușă, din păcate și la ușa noastră.