Totalul afișărilor de pagină

duminică, 10 iulie 2016

Istoria așa cum a fost. Capitalismul. Mineriada din 1991. Căderea guvernului Roman



  
-Te rog, să-mi aduci o cafea mică, fără țigări, nu mai fumez de mult. Ion a rămas, uitându-se la fata care îi luase comanda și acum mergea spre bar , îmbrăcată în uniforma de chelneriță, fusta scurtă, prea scurtă, lăsa se vadă pulpele picioarelor până sus aproape de coapse, sânii  strânși în sutien, împingeau în tricoul grena, vârfurile păreau nerăbdătoare, să evadeze din captivitate. A scuturat capul, nu era pentru el, putea fi nepoata lui. Într-adevăr era frumoasă cu părul galben pal ca spicul grâului copt, lung, lăsat în plete pe umeri, un păr bogat, care îi încadra obrajii, cu tenul blond, cu buze roșii, cărnoase și ochii negri ca tăciunele. Gândurile se pierdură în negura timpului, dintr-o dată a avut impresia că este demult, de foarte mult timp pe lumea această. Trecuse prin multe, fusese pălmaș, apoi colectivist cu numele, nu a apucat să muncească în GAC, evadase la oraș, aici muncise mult și avusese mari satisfacții.
-E liber? Ion a tresărit ușor, o clipă a regretat faptul, că fusese smuls din gândurile lui, îi plăcea ca din când în când să treacă în revistă, viața parcursă până atunci.
-Ia loc. Fața i s-a luminat, când l-a văzut lângă el pe Tavi. Uitase că își dăduse întâlnire cu el și cu Cătălin , ginerele lui, ajuns Primar al orașului.
-Erai departe, pe unde îți umbla gândul, dragul meu prieten? Tavi se atașase mult de Ion, îl considera fratele lui.
-Am păcătuit cu gândul, trebuie să recunosc, este spovedania mea. Vezi fata care îmi aduce cafeaua, da chelnerița, ei bine, m-am uitat după ea cu poftă, ca după o femeie, nu ca după un copil. Am admirat-o până-n profunzimea ei. Îmi este jenă prietene, nu-i așa că am greșit?
-Nu ai greșit, greșeală ar fi fost, dacă o femeie așa frumoasă nu te-ar fi făcut, să tresari. Atunci era o problemă. În situația asta ești un om normal. Ioane, ne însurăm o singură dată, așa ar fi preferabil, alegem femeia care ne place. La început există iubire cu toți fluturii din lume adunați în stomac, cu timpul  micile zburătoare mor, nouă continuă să ne placă femeia de lângă noi, doar că acele tresăriri de plăcere, atunci când ne vedeam, au dispărut. Devine obișnuință, știm că în partea dreaptă doarme ea, sau ne cheamă la masă, ori spală rufelele. Tot pe ea o găsim seara obosită lângă noi în pat, gata să se achite, de ultima corvoadă înainte de a se culca.
-De ce îi spui corvoadă, face parte din dragostea noastră.
-Nu Ioane, face parte din obligația asumată prin căsătorie. Gândește-te, ea a fost la serviciu, a venit acasă cu sacoșele pline, a făcut mâncare, apoi a spălat rufele la copaie, între timp a făcut lecțiile cu copiii, după ce a terminat toate acestea, ne-a adunat pe toți la masă pentru cină. Bărbatul, care deja este în pat, citind ziarul, o așteaptă cu nerăbdare pentru ca poftele lui carnale, să găsească împlinirea. Nevasta vine în pat, îi stă la dispoziție, cu gândul la problemele de a doua zi, într-un târziu realizează că bărbatul ei doarme, asta înseamnă că și-a terminat treaba, nici măcar un sărut de noapte bună, privește neutru la soțul care sforăie, apoi merge la baie, bucuroasă că a reușit să rezolve toate problemele. Apoi obosită, adoarme, cum pune capul pe pernă. Te-ai gândit Ioane vreo dată la aceste amănunte?
-Recunosc, nu. Ai dreptate în tot ce ai spus. Stana mea chiar este o eroină, patru copii, serviciu și un bărbat care venea seara târziu de la muncă. Când eu soseam acasă, toate treburile erau făcute, doar mâncam și ne culcam.
-Asta nu înseamnă, că nu te poți uita după alte femei. Uită-te la ele, poți să și poftești, nu uita totuși , că nevasta e oglinda ta, iubirea ta, dar mai ales mama copiiilor tăi. Este femeia care te-a suportat aproape 50 de ani. Nu o mai iubești acum, nu-i nici o problemă, respect-o!
-Ce fac înțelepții? Amândoi au întors capul, lângă ei în picioare stătea Cătălin. Îmbrăcat într-un costum subțire, cu cravată închisă la culoare și cămașă albă, obrazul rumen, ras proaspăt, lucea în asfințitul soarelui.
-Ia loc  finule, sau mai bine, domnule Primar.
-Mulțumesc nașule, nu este nevoie să te adresezi  în mod oficial, doar dacă ai treabă la primărie, atunci e indicat să-mi vorbești conform protocolului. Cătălin afișa o morgă forțată, ca atunci când vrei, să îmbraci o cămașă fină de mătase, dar cămașa e mică, te strânge, nu faci mișcări bruște, pentru a nu plesni cusătura, este incomodă, dar e de mătase, așa era și Cătălin, voia ca lumea să-i dea importanța cuvenită funcției. Cătălin nu înțelegea, că el era în slujba  locuitorilor orașului, pentru că ei îl plăteau, din contră, se considera patronul orașului. Afișa înfățișarea de stăpân, era arogant în privire, în schimb, era foarte atașat de problemele locuitorilor. Toți care veniseră la el în audiență, găsiseră o rezolvare a problemei lor și un cuvânt bun. Nu părea avea legătură masca lui de om gomos, cu omenia de care dădea dovadă, atunci când trebuia să rezolve problemele cetățenilor. Salariații din subordine îl urau pentru că, era aspru cu ei, le cerea să-și facă serviciul în mod conștiincios, fără rabat de la respectarea întocmai a sarcinilor de serviciu existente, dar în același timp îl respectau pentru corectitudinea sa. Dacă un salariat era penalizat cu 10% din salariu, pentru că întârziase o lucrare, ori respinsese un petent, care venise la ghișeul lui, banii reținuți vinovatului, mergeau la funcționarul, care, în acea lună se evidențiase în rezolvarea sarcinilor de serviciu.
-Cum merg treburile la primărie? Au început să apară figuri noi prin oraș, ce vor?
-Vor să cumpere fabrica de confecții. Nu sunt de acord, aici muncesc  câteva sute de femei, ăștia ar vrea să o cumpere și să facă altceva. Voi face, tot ce pot, ca orașul să-și păstreze fabrica. Oamenii au nevoie de locuri de muncă, avem contracte, nu văd, de ce trebuie, să o vindem.
-La întreprinderea militară am văzut, că muncitorii sunt trimiși acasă în așa zisul șomaj tehnic cu plata a 75% din salariu, nu mai au comenzi, de ce nu lucrează la capacitate?
-Pentru a ne putea apropia de americani și a ne fi dată din nou”clauza națiunii celei  mai favorizate”, trebuie să ne îndepărtăm de ruși, ei erau cei mai mari importatori ai noștri. Am înțeles, că marfa cumpărată de la noi, o revindeau prin Africa. Era treaba lor, ce făceau ,atâta timp cât noi ne luam banul.
-Cum s-a ajuns la guvernul ăsta pus de ieri  cu Theodor Stolojan Prim Ministru? Tavi avea încredere în judecata lui Cătălin, era un om care se maturizase și acumulase multe informații de ordin politic, la toate se adăuga logica lui sănătoasă de om cinstit.
-A fost mineriada , a pornit ca o mică scânteie prin Valea Jiului, nimeni nu i-a luat în seamă, nu a vorbit cu ei, nu au încercat să destindă  conflictul, l-au lăsat să se dezvolte, să ia amploare, cred că a fost premeditată toată povestea. Guvernul Petre Roman trebuia să cadă, intrase într-un conflict pe față cu Iliescu, în aceste condiții nu mai puteau colabora. Roman, în îngâmfarea lui, a crezut că femeile de la Apaca, vor ieși cu pieptul gol să-l apere. Ei bine nu a fost așa, părăsit din toate părțile, a înaintat cererea de demisie lui Iliescu, cu gândul că acesta nu o va aproba, calcul greșit, cum a pus mâna pe hârtie, Iliescu a aprobat-o, așa a ajuns P.Roman primul șomer al Țării. Apoi partidele parlamentare, la consultările cu Președintele de la Cotroceni, au propus un guvern de uniune națională, care să gestioneze problemele Țării și să organizeze alegerile din toamna anului următor, 1992. Așa a ajuns Stolojan Prim Ministru ca tehnocrat, nefiind înregimentat politic, iar celelalte portofolii au fost împărțite între FSN și restul partidelor parlamentare. Minerii sunt o forță și beneficiază de un lider autentic, după trecutele ieșiri ale minerilor, acum puteau preîntâmpina venirea lor la București, dar se pare, că asta s-a vrut. Vor mai fi folosiți ca masă de manevră, sper să nu mai fie victime. Mă îngrijorează un lucru, se tot spune că România nu mai are lichidități, că întreprinderile nu-și onorează obligațiile contractuale, că este un blocaj financiar. Toate ar porni, de la faptul că se lucrează pe stoc. Că nu vindem produsele fabricate. De ce? Cum până-n *89 vindeam tot, iar acum dintr-o dată nu mai avem piață de desfacere?
-Mă tem, că lucrurile nu sunt simple, vă amintiți vorbele lui lui Petre Roman, când era Prim Ministru? ”Am moștenit de la comuniști un morman de fiare vechi”. Oare ce semnal a vrut să tragă? Cumva că produsele românești sunt de slabă calitate, că uzinele noastre sunt depășite? Nu am auzit pe nimeni, că s-a deplasat în Africa, pentru a căuta noi piețe de desfacere, nici în Asia , America de sud, etc. Înseamnă că este posibil, ca industria să fie lăsată, să se prăbușească. Tavi după ce a terminat de spus și ultimele cuvinte, a privit la cei doi interlocuitori apoi a continuat:
-Hai mă să bem o țuică, că m-am supărat de cele auzite. S-au ridicat de la masă și au plecat împreună .
-Unde mergem ?A  întrebat Ion
-La mata acasă tată socrule, să ne dea mama-soacră câte un păhărel de  țuică veche, nu-i așa nașule?
-Așa e, domn Primar. 

Va urma!
Mulțumesc pentru poză:  digi24.ro


Un comentariu:

  1. -A fost mineriada , a pornit ca o mică scânteie prin Valea Jiului, nimeni nu i-a luat în seamă, nu a vorbit cu ei, nu au încercat să destindă conflictul, l-au lăsat să se dezvolte, să ia amploare, cred că a fost premeditată toată povestea. Guvernul Petre Roman trebuia să cadă, intrase într-un conflict pe față cu Iliescu, în aceste condiții nu mai puteau colabora. Roman, în îngâmfarea lui, a crezut că femeile de la Apaca, vor ieși cu pieptul gol să-l apere. Ei bine nu a fost așa, părăsit din toate părțile, a înaintat cererea de demisie lui Iliescu, cu gândul că acesta nu o va aproba, calcul greșit, cum a pus mâna pe hârtie, Iliescu a aprobat-o, așa a ajuns P.Roman primul șomer al Țării.

    RăspundețiȘtergere