Ne mor marii actori, pe cei tineri îi” îngropăm” noi.

   A murit marele Radu Beligan, uriașul Radu Beligan. Mai înainte a murit M. Albulescu, I. Darie, Gh.Dinică,Șt. Iordache, etc. Ceilalți sunt deja bătrâni, Florin Piersic, Draga Olteanu, și alții. De fiecare dată spunem, că după moartea acestor mari actori, rămâne un imens gol. Nu contest valoarea lor artistică și chiar umană, dar nu accept faptul că ei sunt unici, fiecare actor este unic în felul său. Acești mari actori au beneficiat, de o promovare extraordinară, atăt la radio, cât și la televiziune.
Îmi amintesc acele minunate emisiuni de ”Teatru la microfon”, în care reușisem să cunosc actorii după voce, înainte de a ști cum arată. Erau multe emisiuni radio în care actorii erau în plin plan, să amintesc ”Ora Veselă”, în care  ne împărtășeau din prea plinul harului lor artistic. La televiziune, erau acele ”Varietăți”, în care marii comici ne distrau cu glumele lor. Erau spectacole de teatru, preluate direct din sălile de spectacol și aduse pe micile ecrane, iar mai târziu au fost teatrele de televiziune. Toate aceste spectacole și multe altele pe care nu le-am mai pomenit, au făcut din actorii noștri , din cântăreții de muzică populară și ușoară, să fie membrii ai famililor noastre, aproape că mă miram, cum de sunt și la masa noastră, așa erau de cunoscuți.
După nenorocirea întâmplată în *89, au murit toate aceste emisiuni, odată cu ele a murit și sufletul nostru câte puțin, în locul lor a apărut vedetismul consumist, vulgar și fără valoare. Nu am mai văzut spectacole cu marii actori. Am văzut emisiuni, în care se ocărau, nevestele nu știu cărui manelist. Nu am mai văzut emisiuni în care să fie promovați noii actori, am văzut emisiuni în care este prezentat un fost primar și nevasta lui, ce este deosebit la ei? Ea pare că face reclame la șaorma, iar el pare a fi de vârsta lui Matusalem. Nu am nimic cu ei, doar că televiziunile dacă s-ar respecta și mai ales dacă ar respecta telespectatorii, ar face emisiuni în care să fie prezenți și tinerii actori. Acești tineri vitregiți de soartă, nu pot fi mai slabi decât înaintașii lor, nu au cum, pentru că ei, înaintașii, le-au fost profesori. Tinerii actori și chiar cei de vârstă medie, vor muri în anonimat, înveliți în giulgiul propriului talent, asta pentru că s-au născut în epoca chiciului și a consumismului. Arta adevărată nu este prețuită. Nimeni nu vrea, nu are timp să o prețuiască. Fuga după bani, după sinecuri, după umflarea conturilor cu orice preț și în orice fel (furt, corupție, etc.), nu le dă posibilitatea să vadă frumosul.
Un exemplu: s-au îngropat milioane de euro în modificări aduse unei vile prezidențiale, în care să locuiască ”Tăcerea Cotroceniului”, când putea foarte bine să locuiască în ea așa cum era, iar cu banii economisiți puteau cumpăra  statuia lui Brâncuși, ”Cumințenia Pământului”. Preferă guvernul să cerșească bani pentru cultură, dar a înghesuit milioane în lucruri fără valoare culturală.
Când mai vorbim despre marii actori, care incontestabil că sunt, trebuie să ne gândim cum au ajuns aici, iar când vedem că din urmă nu vine nimic să ne întrebăm cu hotărâre și bun simț: NU vin pentru că nu sunt, ori ei sunt, dar noi nu avem, cum să-i vedem și mai ales, nu avem, unde să-i vedem.
Mari genii ale scenei sunt, dar arta nu se face doar cu burta goală , sau cu câteva seriale în care vulgul este erou principal. Televiziunea publică nu trebuie să se ia la întrecere cu televiziunile comerciale, rolul ei este altul, este acela de educator al maselor, prin promovarea culturii , nu a inculturii. Vreau să văd tinerii actori în roluri memorabile, vom fi fericiți să descoperim pe Dinică, Iordache, Albulescu, Beligan în acești tineri, da sunt acolo, pentru că le-au fost profesori și le-au transmis din trăirile lor. Suntem datori față de acești oameni ai viitorului, în numele celor ce tocmai se sting. Nu trebuie, să-i lăsăm, după ce ne-au furat industria și ne-au ruinat economia, să ne fure și sufletul. Actorii trăiesc prin noi, iar noi ne încărcăm spiritual prin prestațiile lor. Să ne dăm mâna, să ne îndreptăm gândurile nu numai spre cei care pleacă, dealtfel într-un mod firesc, ci și spre cei care trebuie, să ocupe locurile rămase libere după decesul titanilor.
Mulțumesc pentru poză : Cotidianul.ro