sâmbătă, 27 august 2016

Dracu* nu este așa negru II.



  

        Ajuns
în stradă, Eugen și-a aranjat geaca, apoi s-a privit în geamul unei vitrine, voia să se vadă  cât este de frumos, de seducător și irezistibil. În loc să se vadă pe el, a văzut femeia pe care tocmai o părăsise. Profitase de un moment de rătăcire, de beția erotică a tinerei femei pentru a fugi de lângă ea, pentru că asta făcuse, fugise. Fugise la fel cum făcuse de fiecare dată, îi era teamă de un angajament, nu era altceva decât o mașină de făcut sex, insensibil și rece. Un animal fără sentimente, un mitoman, un iresponsabil, nici măcar numele femeii nu-l reținuse. A plecat din fața vitrinei cu capul în jos, era mai puțin stăpân pe el, nici părul nu i se mai aranja impecabil. Era aproape de casă, din față se apropia o tânără frumoasă și cu privirea fixată pe el, a întors capul, nu a susținut privirea fetei, pentru prima dată a întors capul, altă dată ar fi profitat de acea privire și în secunda următoare s-ar fi aruncat asupra prăzii ca uliul asupra puiului de găină. În casă și-a scos geacă și s-a aruncat pe pat, gândul i-a zburat la femeia din acea dimineață. Nicio femeie, din câte avusese până atunci, nu se dăruise cu atâta pasiune, cu atâta dragoste. Ochii ei nu cereau sex, voiau iubire, voia să fie mângâiată, să fie răsfățată, să fie respectată ca femeie.             Nu i se mai întâmplase, era pentru prima dată, după mult timp, când a fost nevoit să sărute și să alinte o femeie, simțea cum mângâierile lui trezeau în femeia de lângă el simțurile amorțite, intrase în jocul ei, și-a pus la bătaie toată iscusința lui de don Juan. Jocul cu femeia făcuse să tresară și în el sentimente pe care le uitase, nu le-a luat în seamă, nu putea fi vorba de dragoste, el era un macho, machismul lui nu-i dădea voie să se coboare la nivelul femeii. Și totuși, ei îi spusese cuvinte pline de încărcătură emoțională, o alintase și desmierdase, simțise el suferința ei? El, nesimțitorul de până acum, simțise ceva din zbuciumul sufletesc al femeii cu care tocmai trăise clipe extraordinare datorită abandonării ei în brațele lui?
          Era pentru prima dată când își punea astfel de probleme. De regulă uita femeia imediat ce ieșea pe ușă,  acum nu se putea gândi în altă parte decât la Ea. Nu-i știa numele, poate i-l spusese, iar el, cum era întotdeauna cu gândul la viitoarea victimă, nu-l reținuse. Sau, poate nu-i spusese cum se numește, oricum nu-l interesa. Tot gândidu-se, l-a furat somnul. Era un somn cu trăiri aievea, un fel de coșmar plăcut, venise femeia să-i spună cum se numește și să îl roage să o caute fiindcă are nevoie de el. S-a trezit cu gândul la Ea, își amintea că îi spusese cât de rău trăia cu bărbatul ei, un bețiv violent, motiv pentru care fugise de nenumărate ori, împreună cu copiii, din calea lui, pentru a nu fi zdobiți de bruta dezlănțuită.             
            Nu o luase în seamă, o aprobase din plictiseală. Acum a revăzut imaginea ei foarte clară, doar că ochii ei negri erau acoperiți de niște umflături de culoare albastră spre neagră,semn al unor lovituri puternice. Ceva s-a mișcat în el, nu suporta violența, dacă l-ar fi prins pe cel care-i făcuse asemenea tumefieri, l-ar fi făcut arșice, își dorea să-l prindă pe nenorocit. Dintr-o dată i s-a făcut milă de femeie și regreta că nu a fost mai atent la detaliile pe care frumoasa necunoscută i le-a dat.
            Se simțea obosit, femeia pe care o avusese de dimineață, nu-l văzuse ca pe un Adonis, îl văzuse ca pe un refugiu al unui om încărcat de deznădejde. Pentru ea, el fusese un fel de duhovnic al sufletului ei prea încărcat de ură împotriva bărbatului violent pe care îl avea acasă. Nu căutase sex la el, ci siguranța că în brațele lui va fi ocrotită, voia să știe că nu trebuie să se mai teamă. Pe măsură ce o descoperea, ceva se întâmpla în sufletul lui. Până acum rece și nepăsător, deodată a simțit nevoia să o revadă, cu cât se gândea mai mult, cu atât dorea să știe mai multe despre Ea.
        Ar fi vrut să o caute, nu știa nimic despre numele ei, locul unde domicilia, acum își amintea bine chipul ei.
..............................................................................................................................................................
        Îi era teamă de ceea ce începea să simtă, odată, demult, iubise ca un nebun. Se îndrăgostise în timpul liceului, era în ultimul an. Violeta apăruse de nicăieri, era frumoasă, cu un păr blond bogat împletit în două cozi lungi care ajungeau aproape de jumătatea spatelui. Ochii de un albastru intens, cu sprâncenele arcuite și genele lungi, dădeau feței ovale cu buzele roșii, ca zmeura coaptă, cărnoase și moi  o înfățișare plăcută. S-a îndrăgostit de ea de cum a văzut-o.  Nu mai putea dormi, nu mânca cu poftă, timpul se dilata nepermis de mult, nu trăia decât pentru a se întâlni cu ea. Era suficient să o vadă, deși erau în același an, era într-o clasă paralelă cu a lui. A trăit cu iubirea neîmpărtășită până la prima seară dansantă când i-a fost prezentată de un coleg. Au stat toată seara împreună, au dansat, apoi a condus-o acasă . Din acel moment au fost nedespărțiți, trei ani mai târziu s-au căsătorit, el trăia doar pentru a vedea zâmbetul și bucuria întipărite pe obrazul femeii iubite. Timp de patru ani părea că nimic nu va zdruncina această dragoste. Niciodată nu poți să știi, ce urmează a se întâmpla. 
        Cu ceva timp în urmă se certase cu un coleg de muncă pe tema unei probleme de serviciu, colegul fusese dat afară de patron, iar el a fost făcut vinovat de coleg pentru pierderea serviciului. Pentru a se răzbuna, acesta venise acasă la el și începuse să-i îndruge Violetei tot felul de lucruri urâte despre soțul său. A pledat cu atâta convingere încât, a înmuiat sufletul femeii. Nu a forțat nota, a mai revenit de patru ori în vizită, bineînțeles în lipsa soțului, Eugen. De fiecare dată colegul aducea un buchet de flori, o cutie cu bomboane fine și multe  injuri la adresa  lui Eugen. Colegul a simțit că Violeta e victimă sigură, a stabilit cu aceasta locul unde urma să se întâlnească, apoi a trimis un mesaj lui Eugen cu ceea ce urma să se întâmple. Eugen, sigur  pe nevasta lui, a mers doar pentru a da cu tifla celui care-l atenționase. Lumea s-a prăbușit în jurul lui când a văzut-o pe Violeta, iubirea vieții lui, în brațele fostului coleg. A plecat bulversat, neștiind pe unde merge, a rătăcit așa trei zile. În cea de-a patra zi s-a hotărât să meargă la serviciu și să-și reia viața. Lumea nu mai era ca până atunci, nici mâncarea nu mai avea  gust, deși mânca la același restaurant. Femeile nu-l mai atrăgeau, nu mai prezentau interes pentru el. Hotărâse să se răzbune pe toate femeile, le va folosi doar ca obiecte de sex, nu le va săruta și nici mângâia, nu se va culca decât o singură dată cu aceeași femeie.
        Acum simțea cum se reaprinde scânteia dragostei, îi era frică, suferise mult,  încă suferea, deși nu o mai văzuse pe Violeta de 8 ani de zile. Știa precis că mâine avea să meargă în același loc unde o  întâlnise azi pe Ea în speranța că o va regăsi.

2 comentarii:

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...