joi, 29 septembrie 2016

Dracu* nu este așa de negru VII



        Câteva zile mai târziu, patru dintre cei cinci subalterni, cu hârtiile în față în care se găseau situațiile la zi a lucrărilor, erau în biroul Olgăi. Toți aveau întipărită pe față îngrijorarea, nici unul nu se aștepta să primească laude din partea șefei. Singurul, dezinvolt, era Eugen, în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie.
    Olga era îmbrăcată  într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc, era o rochie tip sac mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi în jos, cu părul strâns coc în creștetul capului, privea cu ochi neutrii foiala colegilor săi. Simțea tensiunea și teama lor, o bucura puterea, de mult voia răzbunarea, era o frondă împotriva masculilor gata oricând să-și bată joc de femei.
           -Cine începe? Glasul șefei era grav, hotărât și tiranic
           -Eu, fiindcă nu am ce prezenta, fiind șef, am coordonat lucrările celorlalți.
           -Imediat văd ce ai coordonat. George, spune-mi doar dacă ai avut un termen de predare a lucrării și dacă ești în grafic, acest lucru e valabil pentru toți.
           -Da, am avut, termenul e depășit cu 6 luni de zile.
           -Lucrarea mai este de actualitate?
           -Da, beneficiarul ne presează zilnic.
      -Spuneți-mi dacă vreunul dintre voi  este cu lucrarea în grafic. Liniște totală. Olga a privit amenițător asupra tuturor. De azi aveți la dispoziție treizeci de zile să terminați proiectul. Cine nu este gata, în a treizeci și una zi își va depune demisia, sau va fi demis. Mâine veți primi câte o circulară internă ca o primă sancțiune, în care vi se vor reaminti aceste condiții. Prin această circulară patronul se pune la adăpost în vederea unor eventualele contestații în cazul în care vi se vor desface contractele de muncă. Sper să nu ajungem aici, dar e bine să știți. Propuneri, cine poate face anumite sugestii? Eugen, te vei ocupa de trei oameni cu tine cu tot, eu mă voi ocupa de Sorina și de Petruș, în plus vă voi sta la dispoziție tuturor pentru eventualele discuții pe temele date. Eugen a înlemnit când Olga a anunțat că va lucra cu ing. Petre Petruș. Acesta era un tânăr de treizeci de ani, șaten, cu părul castaniu, pieptănat cu cărare într-o parte, ochii căprui, sprâncenele, îngrijite, erau pensate discret și frumos arcuite, nasul drept și buzele senzuale, bărbia semirotundă, cu trupul frumos lucrat în cele patru ore pe care le petrecea săptămânal în sala de antrenament. Acum, plecați! Vă rog, să vă dați tot interesul, patronul nu câștigă nimic din demiterea voastră, preferă să rămâneți în serviciu, să vă dea prime, iar voi să vă faceți treaba. Sorina, te rog, să rămâi! Vă rog să rețineți că sunt la dispoziția voastră oricând aveți nevoie, nu contează ziua, sau ora. Pe rând, cu capul în pământ, au părăsit încăperea, doar Eugen plin de el, sfida pe toată lumea. De fiecare dată când îl vedea plecând, Olga avea impresia că Eugen ia o bucățică din inima ei.
            -Sorina, crezi că e grea tema pe care o ai? 
            Fata cu ochii umezi ca ai unui ied când simte cuțitul măcelarului, a privit-o în ochi pe Olga:
           -Nu știu, îmi este teamă, nu am lucrat nimic până acum, de fapt nici unul nu a progresat. Ce mă fac doamnă? Sunt gravidă, nu vreau să rămân fără serviciu, cel care m-a lăsat gravidă nu vrea să mai știe de mine. Va trebui să mă judec pentru pensie alimentară, paternitate, umilință. Dacă am serviciu, îl las în plata Domnului. Fața fetei s-a luminat, sunt sigură că pot, oare, mă puteți ajuta? Nici Eugen, obrajii fetei s-au înroșit când a pronunțat numele lui, Olga nu a scăpat amănuntul, în multele ore petrecute peste program, nu a găsit vreo idee, deși eu am avut câteva, chiar mi se păreau geniale, însă el le-a respins pe  toate.
.         -Te rog, să mergi la birou să faci o schiță în care să-mi prezinți ideile tale. Vreau să facem lucrarea în două săptămâni. Spune-mi, te rog, Petruș ce fel de om este?
            -Un băiat liniștit, poate prea liniștit și prea inteligent. De câteva ori a prezentat ideile sale șefului, cel care a fost, obrajii Sorinei s-au îmbujorat din nou, Olga s-a făcut că nu observă, acesta nu le-a luat în seamă. Cred că este ceva în neregulă cu comportamentul lui Eugen. Vreau să-ți mai spun ceva, gașca lui Eugen din călugăriță nu te scoate.
            -De ce? Olga era curioasă să afle părerea celorlalți despre ea.
        -Spun că mergi cu bluzele încheiate până la gât, iar fustele depășesc lungimea cu mult peste genunchi, te suspectează că ai avea picioare urâte.
         -Când îi mai auzi vorbind așa, să le spui că pe mine mă interesează serviciul și nu fac paradă. Deasemenea, transmite-le, să nu uite că peste 14 zile lucrătoare avem prima evaluare, aceasta va conta în eventualitatea nerezolvării sarcinilor trasate la rezilierea contractului de muncă. Mai spune-le că astăzi merg la facultate pentru a discuta cu viitorii absolvenți despre oportunitățile de aici. În concluzie, pe toți trebuie să-i frigă scaunul.
             -Doamnă, patronul vă roagă să mergeți în biroul domniei sale.
             -Mulțumesc Maria, de acum, vă rog pe amândouă, să-mi spuneți Olga.
             -Am înțeles, doamnă!
          Olga și-a luat de pe birou mapa pentru patron, aici avea un dosar pe care îl completa zilnic, pentru ca la orice oră să poată ști situația biroului de Cercetare-Proiectare. Imediat ce a intrat în biroul asistentelor una dintre ele, erau trei, s-a ridicat și a anunțat șeful de venirea Olgăi.
               -Te rog, de acum, să nu mă mai anunți, Olga poate intra în biroul meu oricând și indiferent cu cine sunt.
              -Ai aici situația la zi cu sarcinile trasate precis pentru fiecare inginer în parte, și-a început Olga raportul. Vreau ca peste 20 de zile să avem tehnologia elaborată pentru caroseria noii mașini, tabla va fi subțire, în schimb va fi foarte rezistentă la lovituri și se va ambutisa foarte bine. Sunt hotărâtă să dau afară toate jigodiile, au mâncat luni de zile pâinea degeaba.
              -Olga, te susțin în tot ceea ce faci, ai grijă doar la Eugen, e susținut asiduu de Sonia. Trebuie să avem probe, bune și solide, în mână când îl vom da afară. Codruț Pupezescu o privea cu nesaț pe Olga, mirosul de iasomie, pe care îl răspândea femeia, îl incita. Simțea că venirea Olgăi în societate lui va aduce un suflu nou, îi plăcea implicarea și determinarea ei. Totodată îi plăcea felul ei de a fi direct, hotărât și stăpână întodeauna pe situație.
              Mai erau cinci zile până când trebuiau terminate lucrările. Olga a apăsat pe buton, imediat Maria cu agenda în mână a băgat capul pe ușă:
                -Te rog să-l chemi pe Eugen Zambilă, să vină imediat cu situația lucrărilor, iar tu să-mi faci legătura cu beneficiarul. Hai repejor Maria. Cinci minute mai târziu, Eugen, mândru și plin de el, ca unul care deținea un mare secret despre șefa lui, a intrat în birou. S-a trântit în fotoliul din fața biroului iar picioarele le-a întins pe birou, unul peste altul. După o lungă tăcere, Eugen, plictisit, a interpelat-o pe Olga:
                -Am treabă, de ce m-ai chemat, îți era dor de mine? Sunt aici pentru tine-n orice moment. Olga a ridicat ochii din hârtiile pe care le adusese Eugen, apoi s-a uitat la el plictisită. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și s-a oprit în dreptul lui:
              -Te rog să-ți iei picioarele de pe biroul meu, iar în fața unei doamne să ai o poziție cuviincioasă.
                  -Dacă am limbariță, e posibil, ca o anumită doamnă să sufere.
                 -Mă ameninți? Atât de josnic poți fi? Ești un gunoi! Nu ați lucrat nimic, mai sunt cinci zile, ce se întâmplă?
                  -Nu sunt buni de nimic, eu am vrut să-i dau de mult afară însă mi-a fost milă de ei.
                  -De ce nu mi-ai spus până acum că nu ați avansat cu lucrarea?
                  -Știi ceva? Le-am spus băieților că te am la degetul mic și nu vei sufla un cuvânt despre noi, i-am asigurat că nu este nevoie să se spetească cu munca, fiindcă tu, în grija față de imaginea ta, vei munci singură și vei rezolva partea noastră de lucrare. Tu vei duce lucrarea la capăt! Eu și băieții mei, pe care i-am pus în tema cu mica noastră aventură, vom privi. Ne vom uita cum vei munci tu, sclifosita de Sorina și frumușelul Petruș. Am încredere că veți face treabă bună. 
             „Ce-i va folosi omului, se gândea Olga amintidu-și două versete din Evanghelia lui Matei, dacă va câștiga lumea, iar sufletul său îl va pierde?” 
          Întreaga noastră existență este așezată între alb și negru, între bine și rău, între lumină și întuneric, între Dumnezeu și Dracul. Eugen se așezase în partea întunecată a perceperii, în partea rea a existenței, intrase în armata Diavolului ca un veritabil discipol. Olga ar fi vrut să-l ajute să poată trece peste această încercare trimisă de Satana. Nu se speria de machismul lui, Dracu' îl întărâta să împroște cu noroi femeia care nu-i făcuse nici un rău. Femeia care, fascinată de prezența și îndemnurile pline de promiscuitate, se refugiase în brațele lui vrând pentru o clipă să evadeze dintr-o viață trăită alături de o bestie care avea rolul de soț, într-o căsnicie în care violența era singurul mod de a dialoga. Olga nu regreta ceea ce făcuse într-un moment în care a vrut cu tot înadinsul să evadeze din cotidianul ticăloșit în care trăia alături de bărbatul ei.
                Nu avea altă opțiune combinatorie. Cum ar fi: un pic cu Satana restul cu Dumnezeu. Ajunsese în momentul unde da, era da, iar nu, era nu.  Pentru asta era hotărâtă să-l înfrunte pe Eugen, nu voia să cedeze în fața șantajului său ordinar. Era viața ei și voia să și-o asume fără rezerve. Nimeni pe lumea asta nu este fără de păcat.
           Se va spovedii în fața lui Dumnezeu, asumându-și totul în fața colegilor, folosindu-i ca duhovnici al ei. 
                   -La un moment dat mi-ai spus că vrei să vorbim, că ți-aș fi dragă, acum ce s-a întâmplat?  
               -Ai dat buzna peste mine, m-ai umilit în fața colegilor, eu eram Dumnezeul lor, tu m-ai coborât de pe soclul meu, m-ai distrus. Stai liniștită! Ți-a venit rândul. Eugen avea privirea rătăcită, ochii înroșiți ca ai unui taur în arenă.
                   -Ieși afară din biroul meu. Nu îmi este teamă de tine și nici de calomniile tale.
                    Eugen a părăsit biroul mușcându-și buzele, simțea că pierde războiul cu Olga. 
                Lumina biruia întunericul, pentru Olga, în orizont, apăreau ciucurii zorilor unui nou început. Întâi trebuia să lupte cu răul ivit, să-l distrugă, apoi purificată să revină la viața normală.
                    -Maria, cheamă inginerii din grupa lui Zambilă să vină urgent aici, ai înțeles? Imediat!
                 Puțin mai tîrziu inginerii Zurlea și Cioflină au intrat în biroul șefei. 
                   Olga i-a privit cu un ochi aspru, după care i-a poftit să ia loc:
                 -Domnilor, peste cinci zile este sorocul lucrării, voi nu ați lucrat nimic, de ce?
                  -Am avut câteva idei, chiar bune, zic eu, dar Eugen nu le-a luat în seamă, a zis să nu ne batem capul fiindcă: „Olga îmi va mânca din palmă, știu multe despre ea”.
                -Voi v-ați culcat pe urechea aia? Măi băieți, v-am spus din prima zi că lucrăm într-o societate privată, patronul ne plătește să-i aducem profit, altfel nu are de unde plăti toate cheltuielile pe care le are. Văd că nu am fost înțeleasă, peste cinci zile, cine nu a lucrat, zboară! E clar?
                 -Da, dar atunci Eugen va vorbi.
                 -Ce să spună? Ce secrete mari deține, tu le știi?
              -Da, ne-a povestit cum i-ai picat în brațe ca o găină care se împiedică prin ogradă când i se face de cocoș.
               Olga s-a uitat la ei liniștită, nici un mușchi nu-i tresărise când îl auzise pe Cioflină, cu glas aspru le-a spus:
              -Nu întodeauna-n viață drumurile sunt netede, mai sunt și denivelări, e posibil să te împiedici de o asemenea denivelare. Nu îmi este teamă de el. Până când veți pleca diseară de la serviciu să-mi aduceți ideile voastre așternute pe hârtie cu bibliografie și tot ce găsiți, ne întâlnim aici la ora trei. Sunteți liberi, faceți cum vă spun și veți avea serviciu, luați-vă după Eugen și veți pierde. Apropo, cum m-ați botezat? Călugărița?
            -Da, a fost o glumă pentru că umbli cu bluzele  încheiate sub bărbie și fustele tăiate mai jos de genunchi, inginerul Marian Cioflină s-a înroșit tot și a pus capul jos.
             -Bine băieți, ne întâlnim la ora trei, așa vă veți salva, dacă vreți. Cei doi ingineri au părăsit încăperea contrariați, Marian i-a zis lui George:
              -Mă, ar fi bine să facem cum zice Olga, altfel rămânem fără serviciu, unde mama naibii ne mai angajăm  pe un salariu atât de bun?
              -Ai dreptate Mariane, dă-l naibii pe Eugen, Olga e stăpână pe ea. Hai să tragem tare și la trei să mergem cu o situație frumoasă, susțin ideile tale, să facem o simulare pe calculator, apoi mergem la ea.
             Timpul a trecut, iar termenul de predare a lucrărilor se împlinise, Olga venise la serviciu cu mult timp înaintea celorlalți. Birourile erau goale, s-a așezat în fotoliul din fața biroului picior peste picior, de așa natură încât, cine intra în încăpere primul lucru care îi sărea în ochi era frumoasa pulpă dezgolită a piciorului până aproape de coapsă. Îmbrăcase pentru acea zi o fustă scurtă, o bluză cu un decolteu adânc, generos, care lăsau o parte a sânilor rotunzi și tari la vedere, cealaltă parte se puteau ghici ușor prin bluza transparentă. Nu era machiată, doar buzele roșii de la mama natură aveau puțin ruj de calitate. Când a plecat de acasă mama ei a întrebat-o:
             -Olga de ce te-ai îmbrăcat așa? Nu este prea provocator?
           -Ba da mamă, oamenii de la birou m-au poreclit Călugărița, am să le demonstrez că nu sunt o călugăriță, și că o femeie deșteaptă se poate îmbrăca cum vrea, deșteptăciunea stă în cap și nu în lungimea rochii sau în adâncimea decolteului. O bătaie discretă în ușă și un glas plăcut s-a făcut auzit :
             -Bună dimineața! Vrei să-ți fac o cafea?
          -Da Mariana, bună dimineața! una mare și amară. Urmărește când vin băieții să se prezinte urgent la mine. Maria să meargă la Patron să-l întrebe dacă vrea să participe la ședința de lucru, aceeași întrebare să o pună și Soniei.
          Pupezescu, de cum a intrat în birou, a rămas înlemnit de frumusețea expusă în fața lui. Olga era adâncită în citirea unor hârtii, nu l-a auzit când a intrat. Codruț a luat loc în capul mesei de ședință, apoi a început să răsfoiască niște hârtii dintr-o mapă, însă privirea îi aluneca tot timpul în decolteul inginerei. Rând pe rând cei care trebuiau examinați au intrat în birou, bărbații au rămas blocați la vederea Olgăi, nu se așteptau să o vadă îmbrăcată așa de îndrăzneț, a tresărit până și inimile Sorinei și Soniei. În tot acest timp Olga nu și-a schimbat poziția picioarelor, lăsându-le expuse în toată splendoarea lor și nu a ridicat capul dintre hârtii. Adevărul era că nu citea nimic, voia doar să le arate ceea ce își doreau de mult să vadă și să-i lase să admire fără să se simtă stingheriți de privirea ei. A vrut să demonstreze tuturor că nu are nimic  în comun hainele cu sarcinile de serviciu și relațiile  de subordonare.
          -Gata, suntem toți? Bine. Domnule Pupezescu așa cum  am promis în momentul angajării, azi e termenul de predare a lucrării. Putem preda beneficiarului cea mai mare parte din proiect, poate să înceapă construcția și testele la caroseria mașinii cu capotă cu tot, urmând ca în termen de zece zile să predăm și calculele pentru noile jante. Trebuie să evidențiez în mod deosebit pe Sorina și Petruș care au făcut eforturi uriașe, dar și pe George și Marian care în ultimele cinci zile au lucrat cât în douăzeci de zile, au promis că în cel mult zece zile de aici înainte sunt gata și celelalte proiecte. Un caz special este inginerul Zambilă Eugen, nu cunosc motivele pentru care nu a vrut să lucreze.
             -Eugen, ce s-a întâmplat, de ce nu ai lucrat? Pe ce naiba să te plătesc acum?
             -Lasă șefu că mă plătește Olga din salariul ei, doar nu mă lasă tocmai pe mine să mor de foame. Privirea lui Eugen trufașă și disprețuitoare a căzut ca un bolovan asupra femeii.
         Olga a primit cuvintele și privirea bărbatului cu un zâmbet enigmatic în colțul buzelor. S-a aplecat pe masă, adunând privirile tuturor în decolteul ei. Poftele carnale au făcut mințile bărbaților să fiarbă, în încăpere mirosea puternic a testoteron, toți o doreau, fiecare o voia pentru el. Sonia privea scena cu dispreț, iar Sorina cu admirație. Fără să schimbe poziția corpului Olga a început să vorbească:
          -Într-o dimineață am plecat la piață, seara fusesem bătută crunt de soțul meu care era violent și bețiv, eram vulnerabilă, îmi doream un umăr de bărbat pe care să plâng, un braț care să mă cuprindă, să mă mângâie, să simt că încă sunt femeie și nu un sac de box pentru un nemernic ce se numea tatăl copiilor mei. Voiam să pot plânge, să plâng mult, să-mi plâng tot amarul anilor petrecuți lângă o brută. Am întâlnit atunci un bărbat, am fost cu el, mi-am descătușat sufletul și trupul amândouă prea încorsetate până atunci. Din păcate, timpul a dovedit că și acest bărbat era la fel de josnic ca acela pe care l-am avut de soț. Olga s-a îndreptat, s-a rezemat de scaun, apoi a continuat. Marian și George în zece zile vreau lucrarea, puteți lucra și cu Sorina și Petruș, pentru orice nelămurire veniți la mine oricând. Eugen Zambilă de acum ești la dispoziția patronului, în locul tău am testat un absolvent din acest an, e o capacitate. Pentru întârzierea lucrărilor Marian și George vor fi sancționați cu avertisment.
               După cum vedeți nu sunt o călugăriță, însă nu stau să-mi etalez picioarele și sânii la serviciu, de mâine voi veni cu vechile haine. Frumusețea unei femei  nu stă în lungimea fustei, ori adâncimea decolteului, ci în modul ei de a fi, de a ști să lucreze cu ceilalți.
           -Pe Eugen îl iau în departamentul meu, Sonia o privea pe Olga cu superioritate, aștepta ca aceasta să-i reproșeze ceva. Olga cu zâmbetul ei fermecător a spus doar atât:
               -Mulțumesc Sonia, m-ai scăpat de o povară!







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...