”Prietenii” noștri americanii

    Sunt americanii prietenii noștri, sau suntem doar  un ținut unde își pot monta un punct de observare a inamicului său, un ținut care poate fi îndesat cu armament și armată, transformându-ne în țintă precisă. Știu liderii americani cu precizie cum se numește poporul locuitor al României? Nu cred asta, nici nu le pasă, de ce le-ar păsa, cine suntem noi? Am dat dovadă de verticalitate în fața lor în ultimii 27 de ani? A fost vreun lider din *89 încoace primit pe covorul roșu în Washigton? A venit vreun lider american în ultimii ani în vreo vizită de stat în România? Nu, au fost doi lideri care au venit în fugă, parcă alergați de curcubeu, au spus câteva cuvinte cu ochii pe ceas, să nu piardă avionul. Au nord americanii cele mai mari investiții în România? Nu, în 27 de ani au investit ceva mai mult de un miliard de euro.
Ne respectă americanii pe noi ca popor? Nu, nu, în mod cert. Cu ceva timp în urmă ambasadorul american la Chișinău făcea niște remarci scandaloase la adresa moldovenilor. Ambasadorul american la București, Hans Klemm, pentru a nu rămâne mai prejos  față de colegul lui de la Chișinău și pentru a se înscrie pe drumul indiferenței față de etnia română, majoritară pe teritoriul României, face o poză cu reprezentanții secuilor ținând în mână steagul secuiesc. Ambasadorul Klemm ca cel mai înalt reprezentant al SUA la București a transmis secuilor prin acest gest că Washington-ul le susține cauza. Și cred că așa este.
NU cred că România este tratată de nord americani de la egal la egal, atâta timp cât ambasadorii americani își permit să discute, să pună la îndoială, sau să critice, legile elaborate de Parlamentul României, Hotărârile Guvernului, sau sentințele judecătorești atunci când nu sunt cele pe care ei, americani, le agreează.
Mai mult decât atât, în 2012 după referendum, adjunctul secretarului de stat al SUA la sosirea pe aeroport declară ritos că la referendum s-au furat peste 2 milioane de voturi, lucru care nu s-a demonstrat nici la această oră, dar care era un mesaj clar de menținere a fostului președinte Băsescu în funcție, lucru care s-a și întâmplat.
    Cum ne putem socoti egalii americanilor, parteneri de dialog, când din partea marelui partener vine în vizită în România pentru a transmite ordinele marelui licurici asistentul secretarului de stat, celebra de acum Victoria Nuland, în fața căreia toți, de la Președinte până la Primul Ministru, iau poziție de drepți .
Președintele Românie ar trebui să se întâlnească cu Președintele SUA, iar Victoria Nuland cu adjunctul ministrului de externe, acesta e protocolul între state care se respectă și ale căror relații sunt de prietenie și respect reciproc. Relațiile dintre SUA și România sunt unele de subordonare ale României față de SUA, iar ambasadorii americani sunt un fel de guvernatori care ne urechează atunci când consideră necesar, sau sfidează națiunea română, dând semnale periculoase unei etnii revanșarde și iredentiste, prin recunoașterea steagului acestei etni.
Nu știu dacă rușii, ne-ar fi atacat vreodată, dar în mod sigur acum au motive în cazul unui conflict armat.