Totalul afișărilor de pagină

joi, 10 noiembrie 2016

Dracu* nu este așa de negru XI



  În microbuz, la întoarcerea de la picnic, pe bancă, lângă ea, s-a așezat Petre. Volubil, tânărul inginer, i-a vorbit șefei sale despre realizările lor, despre modul în care se achitase de sarcini, Olga îl privea cu drag, parcă îl vedea pentru prima oară. Petruș, băuse un pahar de tărie, nu era beat, doar cu chef de vorbă, se vedea că îi place Olga, dar nu îndrăznea, să atace subiectul ,care-l frământa. Pentru o clipă a închis ochii, se vedea la ofițerul stării civile în urmă cu cinci ani, atunci când a spus ”da” privind în ochii verzii ai iubitei sale. Era cel mai fericit muritor, o iubea pe Cristina, erau împreună din anul întâi de facultate. Crescuseră amândoi, se formaseră ca oameni, se specializaseră în aceeași meserie. Voiau să-și deschida un atelier de proiectare. Au trăit o dragoste ca-n povești, o iubire platonică până în ziua cununiei civile, atunci Cristina i s-a oferit, ca un trofeu, în frumosul apartament nupțial al marelui hotel din oraș. Erau iubiți de ani de zile, mâncau împreună, învățau împreună, se plimbau împreună, doar cele câteva ore de somn le dormeau separat. A fost o noapte de neuitat, Cristina i s-a dăruit cu toată ființa ei, era amanta perfectă. De multe ori atinseseră în multele lor ore de discuții subiectul acesta, de fiecare dată roșeau  și schimbau subiectul. Acum sunt, înlănțuiți, ca două trupuri contopite într-unul. Corpul ei cald cu pielea mătăsoasă îl înfiora, la atingere, îl făcea, să se simtă ca într-un pat învelit în petale de trandafir roșii și plăcut mirositoare. Sânii ei tari, întăriți de dorință, la fel ca și sfârcurile drepte  așteptau gura lui să le sărute și să le alinte. Femeia îl privea în ochii cu dragoste, privirea ei îl invita să se înfrupte din trupul curat și cast, păstrat pentru el, pentru a fi dăruit în această zi de împlinire a iubirii lor. A fost o seară magică, o seară în care poezia iubirii s-a împletit cu poezia erotică, a fost seara în care, cu fiecare sărut depus pe corpul ei , el citea cuvintele , versurile poeziei erotice, era erotismul pur, adus în stare de artă. Era iubirea la superlativ și trăirea între cer și pământ. De fiecare dată  când apăreau zorile, farmecul dispărea, rămâneau ei, prinții dragostei, împreună ,să înfrunte problemele cotidiene.
Din păcate, din nefericire, din nenorocire, povestea nu a durat decât cinci luni, un șofer beat avea, să curme viața iubitei lui. A plâns-o mulți ani, o plânge și acum, poate ăsta este și motivul de nu poate, să vorbească cu Olga despre faptul că o place, că inima lui bate pentru ea, decând a văzut-o prima dată. Ar vrea să-i spună, că îl urăște pe Eugen, pentru faptul că a făcut publică aventura lor.
-Petrică, ce faci? Petruș a deschis ochii, Olga îl privea cu atenție. Îți este rău?
-Nu, gândurile îmi fugiseră cu ani în urmă. O umbră trecu peste frumosul obraz al tânărului, o lacrimă se scurse pe obraz.
-Dacă vrei, poți, să-mi vorbești despre gândurile tale, sigur, dacă le poți împărtăși unui străin. Olga, ca orice femeie era curioasă, totodată inginerul din fața ei începea să-i placă, ar fi vrut, să vadă, cine este cu adevărat, ce vrea, voia, să-i cunoască sufletul, să vadă ce e acolo, dar mai ales, să vadă cine-i acolo.
-În curând ajungem , vrei să bem o cafea și să asculți povestea mea?
-Cu drag!
Au coborât din microbuz în parcarea societății, Petruș i-a spus Olgăi, să-l urmeze, apoi fiecare s-a urcat în propria mașină . După zece minute se aflau în apartamentul lui Petre. Camera de zi care era și sufragerie era mobilată simplu, pe peretele care despărțea sufrageria de dormitor se afla o canapea din piele cu două fotolii la fel îmbrăcate, așezate în capetele canapelei în unghi ascuțit față de aceasta. O măsuță joasă cu blat din sticlă pe care Petre, ajutat de Olga, pusese o sticlă cu coniac de cinci stele, pahare , o sticlă cu apă minerală și două cești cu cafea, se găsea în fața canapelei. Cei doi au luat loc, canapeaua era moale, plăcută la atingere, dădea o stare de confort. Un timp au stat stânjeniți, încercau să spună ceva, se opreau, sau începeau să vorbească amândoi odată. Olga a fost prima care a pus o întrebare directă, aștepta un răspuns pe măsură.
-Ce ți-ai zis, când Eugen Zambilă a spus despre mine, că am fost amanta lui?
-Inițial mi-am zis că bravează, nu am crezut, nicio iotă din spusele lui, până ce nu ai confirmat tu, dar încă îmi este neclar, cum s-a întâmplat.
-Vrei să-ți povestesc? Olga voia să lămurească problema, în fond nu mai era nici-un secret pentru nimeni.
-Da, aș vrea, să aflu din gura ta totul. Cred, că nici explicația de la birou nu a lămurit  această poveste destul de încâlcită.
-Nu este complicată, dar să o iau cu începutul. Am fost căsătorită cu un ofițer de artilerie, în primii ani ne-am înțeles foarte bine, motiv pentru care i-am făcut doi copii, băieți amândoi. Obligată de el, am lăsat serviciul după primul an de căsnicie. Cinci ani toate au fost bune, apoi s-a luat de băutură,am început să-i explic că nu este bine ce face, pentru sănătatea lui , dar nici pentru casnicia noastră. După un timp a început să devină violent și să mă bată. Voiam să plec, dar nu aveam unde mă duce și nici cu ce să mă întrețin, am căutat prin mai multe locuri să găsesc un serviciu, nu mi s-a deschis nici o ușă. Într-una din seri a venit acasă beat și pentru că a găsit băieții mâncând, m-a luat la bătaie. Dimineața următoare am plecat la piață,  eram hotărâtă să rup orice legătură cu el, nu aveam destulă voință, eram dezorientată, simțeam, că sunt legată cu lanțurile sclaviei, de omul care mă chinuia. Nu se mai culcase cu mine de luni de zile, de fiecare dată, beat fiind, îl lua somnul, înainte de a se dezbrăca. Eram foarte vulnerabilă, când am ajuns între tarabele țăranilor, am observat un bărbat, care mă privea cu atenție, am fost electrizată de privirea lui, dintr-o dată corpul mi s-a înmuiat, o dorință nebună m-a cuprins, iar pașii fără voia mea, s-au îndreptat spre el. Așa am ajuns în patul lui Eugen, eram în transă, voiam, să mă mai simt femeie, să strâng în brațe un bărbat adevărat, nu o brută beată și violentă. Asta a fost tot, de atunci ne-am întâlnit odată, nu i-am vorbit, apoi aici la firmă am lucrat împreună.
-În mare asta e povestea mea, după aventura cu Eugen am avut curajul, să-i spun soțului că divorțez și l-am obligat, să părăsească apartamentul. Am lucrat mai mult de un an ca femeie de serviciu la o asociație de locatari, așa am cunoscut-o pe Sonia și am ajuns în firmă. Olga avea fața luminoasă, se simțea eliberată, spusese omului din fața ei, pe care începuse, să-l îndrăgească, tot adevărul. Asta sunt, dacă mai vrei să știi ceva, cu toată plăcerea, îți spun. Copiii sunt sub îngrijirea mamei mele, care stă cu ei tot timpul. Nu știu, de ce ți-am spus toate aceste lucruri și nici de ce am acceptat, să urc la tine. Știu doar atât, îmi este bine și asta ar trebui, să fie suficient. Tu cine ești inginer Petre Petruș?
-Povestea mea este frumoasă, pasională și tragică, așa s-ar putea, defini în câteva cuvinte. Am iubit o colegă de facultate încă din primul an, eram nedespărțiți, după terminarea facultăți ne-am căsătorit, am trăit o frumoasă poveste de dragoste. Din nefericire viața uneori e nedreaptă, e crudă, se comportă ca o bestie.
-De ce spui asemenea vorbe grele? Olga îl privea îngrijorată. Petre a tăcut un timp, era pierdut în propriele gânduri. S-a așternut tăcerea. Liniștea a fost spartă de sunetul telefonului. Smulsă din propriele visări, femeia a căutat telefonul în geantă, apoi a răspuns. Glasul neliniștit al mamei o chema urgent acasă, din senin unul din copii făcuse febră. Olga, cu fața răvășită, a închis telefonul. Petre a văzut neliniștea de pe chipul femeii.
-Ce s-a întâmplat?
-Unul din copii a făcut febră, trebuie să plec.
-Olga, dacă întâmpini greutăți la spital, să mă suni, cunosc un medic pediatru, vin imediat, să te ajut.
-Mulțumesc Petrică, ești un coleg minunat, apoi l-a sărutat pe frunte și-a luat geanta și val-vârtej a ieșit pe ușă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu