sâmbătă, 3 decembrie 2016

Actul medical și criza morală a guvernanților.

    Geriatria : ramură a medicinii care  studiază și tratează bolile bătrâneții.
   Mulți ar putea, spune că, această specialitate este un moft, un lux prea mare, un lux care presupune prelungirea vieții oamenilor trecuți de 60 de ani. E dureros, pentru cei care ne conduc, pentru politicienii care s-au înfruptat cu lăcomie din averea țării, din impozitele plătite de contribuabili, să știe că bătrânii, în loc să meargă în locul ”plin de verdeață” să se agațe de viață și să-și dorească, să trăiască . Pe cale de consecință hulpavii noștri diriguitori nu își pot dori ca niște amărâți de pensionari, bolnavi și neajutorați să trăiască mult; ei vor ca noi, bătrânii, să părăsim sistemul de pensie pe cale naturală și cât mai repede, de așa natură încât banii destinați medicamentelor compensate și plății pensiilor, să rămână la dispoziția hienelor erijate în înalți funcționari de stat.
   In cadrul Spitalului de Urgență Târgoviște din jud. Dâmbovița, secția de geriatrie este o cenușăreasă a instituției.  Am multe argumente când  afirm acest lucru, unul dintre ele este faptul că, de-a lungul existenței sale a fost mutată în 5, 6 locuri din 3 localități. Medicamentele de bază și în special gerovitalul sunt aduse cu multă greutate, deși ar trebui, să nu fie o problemă de aprovizionare, ținând cont de faptul că, nu au un preț exagerat de mare. Ideea este aceea de a umili, de a batjocori și mai ales de a-l determina pe bătrân, să își accepte cu seninătate moartea chiar cu mult înainte de vreme. Trăim într-o societate capitalistă de acumulare de capital prin jaf, furturi, tâlhării, făcute la cel mai înalt nivel. Trăim într-o societate feroce, unde contează doar banul. Trăim într-o societate în care noțiunea de Om a dispărut, în care cuvintele: umanism și omenie au devenit desuete. Măria sa Banul este unicul dumnezeu, unicul țel, este moneda de schimb, este, ceea ce face diferența dintre viață și moarte.
    Au fost răsturnate valorile, am devenit niște robi în propria țară, niște sclavi cu botniță care muncesc pe o amărâtă  bucată de pâine mucegăită și plină de E-uri. S-au creat discrepanțe uriașe între salariile celor care ne conduc și a celor conduși. Președintele din fruntea statului are un salariu de aproape 20.000 de lei/lună, iar un muncitor are un salariu de 900 lei/lună. Cum naiba s-au calculat aceste salarii? Cum să trăiască un muncitor, care mai are și doi copii, din 900 de lei? Nu discut de faptul că mulți dintre cei care încasează aceste salarii uriașe nu au copii, prin urmare cheltuielile ar fi mai mici.
Revin la secția GERIATRIE-GERONTOLOGIE. După șase luni de la ultima internare am găsit același colectiv cald și primitor. Am găsit în jurul doctoriței Popescu Ioana și a asistentei șefe Ionică Lori, un grup de cadre sanitare în care cuvântul de ordine este BUNĂTATEA. Vorba spusă cu căldură și dragoste, face parte din fișa postului acestor salariați un adevărat model de profesioniști, un model de cum ar trebui, să  fie relațiile între oameni, atunci când din diferite motive interacționează.
    Nu este ușor, să menții o curățenie de așa natură încât, atunci când pătrunzi în incinta secției, să nu simți mirosul specific spitalului.Asta înseamnă muncă făcută cu dăruire, cu abnegație, cu dragoste față de oameni.
Două asistente dintre cele vechi părăsiseră secția, în locul lor au fost aduse alte două asistente și un tânăr asistent. Bucuros am fost, să constat că atât Mariana cât și Alina, noile asistente, s-au integrat perfect, chiar au venit cu un plus de prospețime și vivacitate foarte necesare unui proces medical evoluat.
Impresionat plăcut am fost și de George, tânărul asistent puțin distrat, fire de artist, e pictor, dar în același timp sensibil, bonom și plin de înțelegere pentru suferința bolnavului.
    Modul în care personalul medical înțelege, să se achite de sarcinile de serviciu, sufletul pe care-l pune, bunătatea de care dau dovadă în timpul actului medical , pot face diferența dintre boală și vindecare. Terapia prin cuvânt aici este la ea acasă.
    Felicitări colectivului secției de Geriatrie-Gerontologie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...