Totalul afișărilor de pagină

vineri, 3 martie 2017

Doi prieteni, Mihai și Gilă X



     S-a uitat pe monitorul camerei,  printre picăturile dese de ploaie se vedea la poartă un copil, fără a mai sta pe gânduri a dat drumul porți și îngrijorat, a ieșit pe verandă  să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră,  băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi  i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi.
-Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos?
-Mi-a fost dor de voi și azi Mareșalul, crezând că nu voi ieși din curte căminului din cauza ploii, mi-a semnat un bilet de voie și iată-mă!
-Mă bucur că ai venit, am să o sun pe Mihaela să vină, să fim toți aici . Când trebuie să te întorci la cămin?
-Nu scrie pe bilet, asta înseamnă că pot sta până luni, mă găzduiești?
-Cum să nu, gândește-te doar să nu ai probleme. Nu vreau să suferi.
-Nu, am aflat că Pacoste va fi plecat câteva zile, ceilalți educatori nu sunt așa de stricți, e suficient să le dau un telefon să le spun că sunt bine. Știi, din banii lui Gilă mi-am cumpărat un telefon de ocazie.
-Cum din banii lui, nu i-ai dat pe toți profesoarei?
-Nu, am oprit câțiva pentru a-mi cumpăra telefonul și cartela, mai precis 80 de lei. Este un telefon vechi, dar merge. Îi voi returna banii, ăștia sunt toți, nici un leu în plus nu am oprit, uite, mă jur :„să-mi sară ochi, dacă mint”! Copilul era măreț în seriozitatea lui.
-Nu te jura, nu-i frumos, oamenii trebuie să spună adevărul, nu să mintă. Cuvântul tău este suficient pentru mine. Să nu mai minți!-Se simțea bunătatea în apostrofările lui
-Nu am mințit, nu am spus toată suma, am spus că sunt cu aproximație, voiam să-i returnez.
-Te cred! Altfel nu ai fi spus acum. Îți dau eu banii să-i dai Mihaelei când vine, clar?
-Da, am înțeles! Dar dacă îi voi spune că sunt de la mine, nu o să mint? –băiatul pusese capul jos, vorbele lui Mihai îl lovise în adâncul sufletului său de copil, lacrimile jucau în ochișorii lui albaștrii ca azurul cerului.
-Ba da, de aceea îi vei zice, că eu  ți-am dat suma de bani pentru a completa banii puși de Gilă în casetă.
Mihaela a intrat în casă bucuroasă că are vești, la vederea lui Florin a izbucnit:
-Vino-n brațele mele copil iubit, în sfârșit ai reușit să vii! -Femeia l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii, bucuria era atât de mare încât ochii nu au putut reține o lacrimă care începuse să curgă pe obrazul ei ca un minuscul pârâiaș. Merg la bucătărie să vă pregătesc de mâncare. Jucați-vă, povestiți, face-ți tot ce vă place, voi veni și eu când am să termin.-Femeia era totdeauna bucuroasă să pregătească ceva pentru Mihai, dar acum, odată cu sosirea lui Florin, bucuria era și mai mare.
Ca o adevărată mamă ce și-a regăsit copilul, Mihaela s-a pornit pe treabă, mâinile îndemânatice se mișcau cu precizia chirurgului și în ritmul metronomului. În câteva mișcări a pregătit gustări, pe un platou a pus o farfurie unde erau  bucăți din piept de pui la grătar, iar pe o altă farfurie a pus fasole verde, conopidă, boabe de porumb, roșii și câteva felii de castravete toate stropite cu puțin ulei de măsline și oțet balsamic. De asemeni mai erau câteva feliuțe de brânză din lapte de capră și din brânză veche din lapte de oaie.
-Poftiți la masă! -Femeia a pus platoul pe măsuță, iar bărbații înfometați  au onorat cum se cuvine bucatele aduse cu dragoste de femeie, cu mare poftă au mâncat tot ce a fost în cele două farfurii. Abia după ce și-au potolit foamea, iar Florin s-a încălzit, au început să vorbească despre problemele lor.
Într-un târziu copilul s-a retras în dormitor, îl plictisiseră discuțiile iscoditoare cu bătrânii, voia să se uite la televizor, preferate lui erau  desenele animate. După plecarea băiatului, Mihaela a început să-i povestească noutățile.
-Alaltăieri, am fost sunată la telefon de mama Lăzărica. Știi femeia, la care am fost cu lănțicul ,vecină cu Corcoduș. Era agitată și m-a rugat să trec pe la ea. Azi am fost,  înainte să înceapă ploaia. Mi-a povestit cum i-a fost rău lui Florea, cum a chemat ”salvarea„, dar și cum a găsit o agendă prin sertarele lui, în timp ce căuta lenjerie de corp să-i ducă la spital. Ei bine, am văzut și eu carnetul, în el există o înțelegere  scrisă între Corcoduș și Pacoste, dar este menționat și numele lui Zbierea ca girant al înțelegerii. Am făcut fotografii cu telefonul la tot ce era scris acolo. Iată-le!- Femeia a deschis telefonul și i-a arătat pozele cu procesul verbal în care era stipulată înțelegerea și suma restantă de bani , dar și chitanța în care era menționată suma de bani încasată de Mareșal în numele lui și al directorului Căminului. Ce părere ai?
-Grozav, femeia a dus agenda la loc?
-Da, așa a rămas stabilit, de altfel pentru ca Florea să nu observe că s-a umblat acolo, Lăzărica a cumpărat lenjerie de corp nouă și i-a dus-o la spital. A motivat în fața lui, că i-a fost rușine să-i caute prin lucruri.
-Cum se simte acum Corcoduș?
-Prost, are pleurezie specifică TBC în fază avansată. Este sub tratament intensiv. Lăzărica merge zilnic la el îi duce mâncare gătită, se poartă cu el ca și cum nu ar ști nimic despre răutățile lui.
-Se precipită lucrurile, dacă ăsta moare ce se va întâmpla cu Gilă?
-Cine îl va recunoaște? Cum vor reacționa Pacoste și Zbierea? Sunt multe întrebări. Trebuie să ții legătura cu Lăzărica, apropo, cine i-ai spus că ești?
-Am recunoscut că vreau să-l ajut pe Gilă să-și intre în drepturi, s-a bucurat tare mult, deși la început nu înțelegea cine este Gilă, când s-a dumirit m-a luat în brațe și m-a pupat. Ce facem acum?
-Așteptăm, mă gândeam că ar trebui să-l anunțăm pe polițistul Ciupercă, să se implice el ca autoritate a statului, dar nu aș vrea să-i bag în pușcărie pe nenorociții ăștia, deși ei m-ar fi băgat cu dragă inimă.
    Cât timp Mihai vorbise, femeia se uitase numai în ochii lui, îi prinsese mâna dreaptă și într-un gest de tandrețe a lipit-o de obrazul ei, apoi cu iubire amestecată cu pioșenie a depus un sărut lung pe ea. Mișcat de gestul ei, bărbatul a prins-o în brațe, a strâns-o la piept, i-a sărutat buzele una câte una, gâtul fin și catifelat nu a rămas nesărutat de buzele calde ale iubitului. Bărbatul simțea că trăiește când săruta fiecare părticică din pielea mătăsoasă a femeii, prin porii ei el își lua hrana spiritului, nu înțelegea viața fără ea. Își punea mereu întrebarea: ”cum a putut trăi viața searbădă și dezordonată când aproape de el, dar nevăzută, trăia această ființă care acum devenise parte indestructibilă din el?„
Zbierea turba, se plimba furios prin birou, în drumul lui dus-întors, pentru aș potoli furia arunca tot ce prindea, fie că era scaun, scrumieră sau dosare. Vestea internării lui Corcoduș îi dăduse planurile peste cap.
 Investise bani în mituirea celor care trebuiau să facă formele de adopție, mai era nevoie de o singură semnătură, iar el nu vedea cum va primi banii. Nu voia să-l trimită pe Pacoste la Corcoduș, nu credea că e momentul. S-a hotărât să mai țină actele pe loc, să nu încheie adopția. Voia să fie sigur de bani. Avea promisiunea fermă de la un polițist, care aranjase cu un medic legist, că îi va face rost de certificat de deces pe numele lui Pleșoiu, iar motivul morți va fi din ”cauze  naturale„. Pentru toate acestea avea nevoie de bani. El lucrase curat, iar ăsta, Corcoduș, nu avusese altă treabă decât să se îmbolnăvească de TBC și apă la plămâni. Ce ghinion!
Din biroul ei Crinuța urmărea zbuciumul lui Vax Zbierea, a băgat capul pe ușă să se convingă de nervozitatea directorului, dacă nu-l trăgea repede, scrumiera aruncată de acesta i-ar fi spart capul.
Nu înțelegea de ce este așa de furios, însă putea face legătura cu Gilă și adopția lui. Ieri Vax îi dictase un email pentru Căminul din orașul T, prin care, îi ruga să-l trimită de urgență pe Pleșoiu înapoi.
Astăzi se aștepta venirea lui, iar Pacoste luase toate măsurile ca Tatu să nu se întâlnească cu el. De altfel chiar voiau să-l țină izolat 48 de ore câte mai rămăseseră până la încheierea adopției.
Mașina lui Mihai se strecura greu prin traficul intens de după amiază, când toți oamenii se întorceau acasă de la serviciile lor. Privită de sus, deplasarea mașinilor bară la bară, era un șarpe uriaș , iar la intersecții uriașa reptilă părea a avea mai multe capete care  trăgea corpul în altă direcție.
Telefonul lui Mihai a sunat  scurt și tare cu o mică pauză, apoi soneria a revenit. A răspuns, Crinuța îi solicita imediat o întâlnire, cerea ca și Mihaela să ia parte la discuții, lucrurile se precipitau, nu mai puteau întârzia, trebuia să se ia măsuri urgente. Mihai a rugat-o să vină la el acasă la ora 4, atunci va sosi și profesoara.
La ora convenită secretara a sunat la poartă, imediat Mihai a poftit-o înăuntru.
Toți trei s-au așezat în jurul măsuței din linving, aroma de cafea proaspătă îmbia la calm și pace.
-Spune Crinuța despre ce e vorba?
-Astăzi Zbierea s-a purtat ca un turbat, a dărâmat tot ce a găsit în cale, în plus, ieri a trimis un email la Căminul din orașul T să fie trimis înapoi Gilă, iar Pacoste a luat măsuri să fie ținut separat pentru a nu putea lua legătura cu nimeni. După părerea mea-a continuat secretara-actele de adopție sunt gata, dar faptul că Florea Corcoduș este în spital îl înfurie pe director pentru că se încheie înfierea iar el nu și-a primit ”mălaiul„.Au până și un certificat de deces pregătit pe numele lui Pleșoiu.
-Aș vrea să-i faci o vizită la spital, tu nu ești cunoscută, să-i spui că știi totul despre aranjamentul lui cu Pacoste și Zbierea. Că e păcat să-l scoată pe Gilă de la suflet, în fața lui să-i spui Gigi copilului, așa îl știe, să se gândească la faptul că, sora sa atunci când i-a încredințat  copilul era tot pe un pat de spital. Totodată împreună cu copilul i-a dat întreaga ei avere, care s-a dovedit a fi foarte mare.
De ce să dea atâția bani unor nenorociți în loc să-i folosească el împreună cu Gigi. Băiatul îi poate da fericirea pe care nu a cunoscut-o până acum. Să-i mai spui că Gilă dacă ajunge să fie înfiat, va merge  într-o familie foarte bogată. Deasemeni aș vrea să-l asiguri că nu i vei face nici un rău, indiferent de hotărârea pe care o va lua.
Cu trei trandafiri superbi în mână, unul alb, altul roșu, iar cel de-al treilea frez, toți boboci care începuseră să se deschidă, a intrat sfioasă pe ușa salonului în care era încă la pat Florea Corcoduș.
-Bună ziua! Crina era nemachiată, doar puțin fond de ten îi făcea fața luminoasă, cu păru blond, vopsit proaspăt, pieptănat cu cărare pe o parte și lăsat să cadă pe umeri, cu figură inocentă, dar atentă la orice detaliu.
-Bună ziua! Cine sunteți?
-Pentru dumneavoastră  zâna Măseluță, -femeia urmărea atentă ce se întâmplă cu bărbatul  ai cărui ochi negri cu două luminițe ce păreau că aruncă fulgere, contrastau puternic cu fața palidă și buzele lipsite de orice roșeață. Am venit să vă opresc să deveniți criminal.
-Ce tot spui acolo? –Bărbatul a încercat să se ridice într-un cot, dar organismul slăbit nu l-a ajutat prea mult, s-a prăbușit la loc.
-Nu vă agitați, nu vă ajută cu nimic. Din întâmplare știu toată povestea cu Gigi, Pacoste și Zbierea, vă este de ajuns sau vreți detalii?
-Ce tot bălmăjești acolo? Ce dracu vrei să spui? -Corcoduș devenise și mai palid, iar privirea  tot mai rea.
-Domnule, în primul rând îți vreau binele și dumitale și acelui copil nevinovat pe care l-ai aruncat pe uși străine. Termină cu ipocrizia, nu am venit aici să-ți râzi de mine! Cunosc întreaga tărășenie, iar dacă tu nu o recunoști, te privește, asta nu înseamnă că mă convingi, doar te minți. De altfel, vreau să-ți mai spun că eu nu voi face nici o presiune asupra dumitale, iar discuția aceasta nu va transpira de aici, din acest salon. Nu voi informa autoritățile despre ticăloasa înțelegere dintre dumneata și ceilalți doi complici, vreau doar să trezesc în sufletul tău hainit  simțăminte umane, care se pare, că acum sunt adormite. Apropo Florică, îmi dai voie să-ți spun pe nume, sora ta când ți-a încredințat întreaga ei avere, adică propriul copil și lanțul de magazine, era ca și tine pe un pat de spital nu-i așa? Doar că ea a părăsit patul pentru a merge la cimitir. A plecat liniștită la cer, știind că a lăsat copilul pe mâini bune, deși în sufletul ei avea unele îndoieli. Acum, pe același pat ești tu, într-o situație mai bună decât a surori tale, dar nu mult mai bună. De o lună de zile zaci aici, te refaci greu, dacă te refaci, medicii încă mai au rețineri în ce privește evoluția stării tale de sănătate. Nu sunt dură cu tine-Crina se așezase pe un scaun lângă pat și îl ținea pe Florea de mână, îi simțea fierbințeala și lipsa de vlagă,- sunt corectă, încerc să te fac să înțelegi, în ce mocirlă ești pe cale să intri. Crezi că se merită să distrugi un copil, pentru a o face fericită pe Sophia, iubita ta din Italia? Ai anunțat-o încă de la internarea în spital unde ești și cât ești de bolnav, nu a venit, de ce nu a venit? Pentru simplul motiv că nu o mai interesezi, ea vrea un bărbat sănătos care îi poate asigura luxul, sau unul cu un picior în groapă, cum ești tu, dar să fie sigură că îți moștenește averea.
Corcodușă privea femeia din fața lui și nu înțelegea cine este, de unde știe totul și mai ales ce voia de la el, din spusele ei nu părea să vrea să-i facă vreun rău și totuși, cine este femeia această frumoasă care a venit ca o adevărată Themis la patul lui?
-Nu-l găsesc pe Gigi, l-am căutat ani de zile, da este adevărat că Pacoste mi-a spus că ar fi în Căminul lor de copii, dar eu nu cred, nu am nici o dovadă.
-Domnule, fii atent la ce îți spun, cunosc povestea de-a fir a păr, nu încerca să mă prostești, dacă odată mă vei mai minții, plec, iar cine va veni în urma mea nu va mai fi la fel de bună ca mine. Fă-ți următoarea socoteală: dacă știu eu, nu crezi că mai știe și altcineva? Ieși din jocul ăsta, ești om tânăr, trăiește împreună cu Gigi și fii fericit! Alungă-l și vei ajunge în pușcărie. Acum plec! -Crina s-a ridicat de pe scaun, a luat un prosop care se găsea pe rama de la capul patului, apoi a șters broboanele mari de transpirație de pe fruntea bolnavului. Cu un fluturat de mână în semn de „adio„, femeia a părăsit salonul lăsând pe pat o hârtiuță cu numărul ei de telefon.  



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu