sâmbătă, 16 septembrie 2017

A mai murit un militar într-un război nebun.

   În perioada comunistă erau doua blocuri militare bine conturate, NATO şi Tratatul de la Varşovia, până în 30 iunie 1977 a mai existat şi SEATO în Asia de Sud –Est, dar care a avut mai mult un rol cultural.
În toată perioada în care România a făcut parte din blocul militar comunist, nu a participat cu armată nicăieri în afara graniţelor ţării. În acel terifiant august 1968, când URSS împreună cu celelalte state membre ale tratatului au intervenit cu armata în Cehoslovacia comunistă, România a ales să stea deoparte şi să denunţe  intervenţia armată împotriva unui stat liber. Încă din acele vremuri România milita pentru neamestecul ţărilor străine în politica internă a altui stat.
  Pentru a intra în UE şi NATO România a făcut sacrificii uriaşe, sacrificii pe care le resimţim în toate domeniile, agricol, industrial, bancar, militar. Într-o altă ordine de idei, am distrus agricultura, industria, sistemul bancar românesc şi nu în ultimul rând armata cu tot ce ţine de ea, logistică, înzestrare, industrie militară,efective.
80.000 de militari câţi are România acum nu este o armată care să ne poată apăra graniţele teritoriale, rezervişti formaţi nu avem, pentru că una din condiţiile acceptări aderări la NATO a fost eliminarea obligativităţii pregătirii militare a tinerilor.
  De 15 ani România trimite militari, e drept pe bază de voluntariat, dar dacă Gheorghe nu vrea, trebuie să vrea Vasile, pentru că există voluntariat pe militar, dar România are obligaţia de a trimite un anumit număr de militari pe fronturi care nu au nimic comun cu Ţara noastră.
Mulţi dintre aceşti tineri s-au întors în sicrie, au murit într-un război care nu este al nostru, care nu este al lor, au fost declaraţi eroi post-mortem şi înaintaţi în grad. Sunt eroii cui? Îi acceptăm ca fiind eroi ai noştri, ai României, pentru că politicienii români iau trimis la moarte.
Care este rostul războiului din Afganistan? Cu cine se luptă trupele NATO? Pentru ce se luptă? Cândva în Afganistan interveniseră ruşii, iar în perioada 1979-1989 au încercat sovietizarea ţării. Americanii nu au putut suporta ca bogăţiile subsolului din Afganistan să pice în mâna duşmanilor lor de moarte şi au luat hotărârea să pregătească pe teritoriul SUA trupe afgane care să lupte împotriva ruşilor. Tinerii Mujahedini pregătiţi de trupele speciale americane, atunci s-a pregătit şi Omar Hayssan, au reuşit să izgonească pe ruşi. SUA nu le-a “plăcut” cum administrează mujahedini ţara, aşa că au intervenit peste ei. Aşa se face că pe teritoriul afgan se duc lupte de peste 30 de ani. Revin cu întrebarea? Care este sensul acestui război şi, pentru numele lui Dumnezeu, ce căutăm noi acolo?      De ce trebuie să ne moară copiii într-un război pe care îl înţelege doar Radu Tudor?
Înţeleg că suntem într-o alianţă, dar nu este normal să facem greşeli care, greu pot fi iertate. Una dintre marile greşeli a fost permiterea avioanelor americane să tranziteze spaţiului aerian român pentru a bombarda Belgradul, chiar şi a doua zi de sf. Paşti ortodox în 1999. Am înlesnit omorârea a mii de oameni, de ce? Cu ce ne deranjaseră sârbii? Ei erau vecinii noştri. Tribunalul Internaţional nu a găsit vinovaţi pe sârbi pentru acel război.
Am fost alături de trupele americane în Irak, care a fost folosul umanităţii în urma acestui război? Viitorul exod al islamicilor, războaie civile, moarte.
  Acum ne mor tinerii în Afganistan, de ce? Ne-a atacat Afganistanul, a atacat Afganistanul vreo ţară membră NATO? Nici vorbă. Acolo departe de România este război, un război în care mor, pe lângă combatanţii militari, civili, femei, mame, taţi, bunici, copii. Care este vina lor? Niciuna, ei nu au chemat nici pe ruşi, nici pe mujahedini, nici pe americani. Pe ei nu i-a întrebat nimeni dacă vor război. Nu i-a întrebat nimeni dacă vor să moară, sau să-şi lase agoniseala de-o viaţă şi să ia drumul pribegiei. Oricare dintre aceşti dezrădăcinaţi pot fi terorişti, pentru că au suferinţa în suflet şi răzbunarea în sânge.
  Ne crucim când un nebun intră cu un camion într-o mulţime de oameni omorând la întâmplare, ne întrebăm: ce vină aveau bieţii oameni? Niciuna! Vă spun eu. Nici pe ei nu i-a întrebat nimeni dacă vor ca armatele lor să omoare nevinovaţi, victime colaterale, cinic, în Irak, Siria şi Afganistan.
Plătim, noi civilii, politica iresponsabilă a politicienilor. A mai murit un tânăr, Dumnezeu să-l ierte!
“Domnule Preşedinte, domnilor guvernanţi, spuneţi-mi dacă moartea mea ajută România şi cum  o  ajută! Dumnezeu să vă ierte şi pe voi că nu ştiţi ce faceţi!

 Suntem ţară membră NATO şi înţeleg să mergem să sprijinim alianţa, dacă una din ţările membre este atacată. A atacat Irakul sau Afganistanul vreo ţară NATO? Dacă nu a atacat, noi ce dracu căutăm în acest război? Poate răspunde cineva, politicienii nu au timp şi nici nu vor, în cinismul lor nu le pasă cine trăieşte, cine moare şi mai ales din ce cauze, dar poate ne luminează Radu Tudor care e “expert” sau poate Morsa Competentă ori chiar Dana Grecu diseară când dă în bobi cu Voropchievici.

2 comentarii:

  1. Dihania-mbracată în platoșă și zale,
    Flamîndă să ucidă, dă lumii iar tîrcoale.

    http://www.tudorarghezi.eu/opere/fabule/paianjenul_negru.html

    RăspundețiȘtergere

10 august. Un moment de democraţie autentic românească.

  10 august 2018. Un moment de democraţie autentică. Pentru prima dată România a fost cu adevărat un stat de drept. Nu exagerez cu nimic. ...