sâmbătă, 28 aprilie 2018

Scorpia IX


   Magda l-a primit cu un surâs în colţul gurii, însă fără a arăta  că este bucuroasă de vizită. Florile, pe care Andrei I le-a înmânat, au făcut să  mai topească din răceala afişată.
-Încă o dată îţi mulţumesc pentru flori, mă emoţionez de fiecare dată când primesc orhidee, de unde ai ştiut că sunt florile mele preferate. Magda minţea puţin, îi plăceau orhideele, însă preferatele ei erau zorelele.
-Nu am ştiut, însă gingăşia, frumuseţea ta fizică şi interioară m-au dus spre orhidee. Mă bucur că am apreciat bine. După ce i-a dăruit  florile, Andrei a rămas în picioare încurcat, Magda, cu buchetul în mâini, a intrat în bucătărie să le pună în apă, după ce a luat o glastră din porţelan de pe o măsuţă înaltă şi îngustă construită special pentru susţinerea florilor puse în vază.
A ieşit din bucătărie cu vasul în mână l-a pus pe suport, abia atunci şi-a amintit de musafir:
-Scuză-mă Andrei, am uitat de tine, florile m-au trimis în altă lume, una frumoasă, plină de lumină şi iubire. Te rog, ia loc! Cu un gest de zână care se adresează muritorului, Magda a arătat unul dintre cele două fotolii aflate în jurul unei măsuţe de cafea situate sub fereastră. Vrei o cafea, un ceai, un pahar cu apă ?
-Nu te deranja, un pahar cu apă este suficient, mulţumesc!
Magda, îmbrăcată într-un capot scurt, subţire şi transparent, prin care se ghiceau formele voluptoase, a plecat spre bucătărie într-un mers unduios. S-a întors cu paharul cu apă pus pe o farfurioară, s-a aplecat peste măsuţă pentru a aşeza farfurioara în faţa lui Andrei. Parfumul bun şi sânii, liberi pe sub halat, expuşi cu nonşalanţă când s-a aplecat, l-au făcut pe bărbat să inspire adânc şi să ofteze uşor. Femeia s-a prefăcut că nu a auzit suspinul musafirului, s-a aşezat confortabil pe fotoliul din faţa lui, a pus picior peste picior provocându-l conştient pe Andrei cu pulpa piciorului dezgolită până la coapsă.
-De ce ai venit? Convenisem să nu ne mai vedem, ai încălcat înţelegerea.
-Nu, tu ai spus că nu vrei să mă mai vezi, eu nu te-am aprobat, chiar am fost tare supărat pentru hotărârea ta, zilele care au urmat au fost un adevărat calvar. De ce nu vrei să ne mai întâlnim? Ai un motiv anume? Ori este doar capriciul unei femei frumoase care se ştie admirată? Se citea pe faţa lui supărarea dusă aproape la disperare.
-Îmi este teamă de mine, de sentimentele mele. Andrei, eşti un bărbat însurat, nu vreau să îţi stric casa, nu vreau să fiu pricină de suferinţă pentru nimeni. Magda privea pe lângă el, îi ocolea privirea, nu ştia ce să facă, în sinea ei recunoştea că îi era drag bărbatul aşezat în faţa sa. S-a hotărât să joace tare,s vadă până unde poate merge iubirea pentru ea, cât sacrificiu este capabil să facă. Era un raţionament rece, însă necesar, nu voia să se frigă.
-Am plecat de acasă, aştept un telefon care să îmi  confirme faptul că mi se dă o garsonieră  în chirie, nu sunt hotărât să divorţez, dar un timp vreau să fiu singur. Nu mai beau, ai reuşit să mă smulgi din braţele lui Bachus, pentru asta îţi mulţumesc!
-Acum am înţeles de ce ai venit! Ai vrut să-mi mulţumeşti, mă bucur că am putut să-ţi fiu de ajutor, mă speriasem! Ipocrită, Magda îşi râdea în barbă, se vedea iubirea în ochii lui.
-Nu m-ai înţeles, sentimentele mele pentru tine m-au determinat să mă las de băutură, te visez Magda, am mers seară de seară la cârciumă, nu am pus picătură de licoare bahică pe limbă, eram tot timpul cu ochii pe uşă, speram că vei intra în prăvălia ordinară unde ne cunoscusem. Nu a fost să fie! După câteva zile am aflat că Matilda are numărul tău de telefon, i l-am cerut, în prima fază nu a vrut să mi-l dea, se citea gelozia pe faţa ei,  abia am convins-o… să-mi dea numărul tău.
-Mi l-a cerut, nu eu m-am oferit să-l dau, voia să îi ţin contabilitatea, nu i-am dat un răspuns clar, nici nu am respins-o. Nu a fost corectă trebuia să mă  consulte înainte de a te pune în posesia numărului meu. Magda nu juca corect, pentru Andrei lăsase telefonul Matildei, ştia că patroana îl va da, deşi nu i-o ceruse în mod expres.
-Magda, mă intrigă apariţia ta într-un loc atât de nesănătos cel puţin pentru o femeie ca tine, nu îmi explic ce căutai acolo, apoi, după ce ne-am cunoscut ai dispărut. Dacă aş fi lipsit de modestie, aş crede că ai venit special pentru mine, nu ţi-am plăcut, iar tu te-ai făcut nevăzută. Andrei, în timp ce vorbea, urmărea faţa Magdei, aceasta pentru o clipă s-a înroşit.
-Eşti încrezut, a fost un capriciu al meu şi tu eşti tot un capriciu, poate vânez bărbaţi pe care să îi pun pe jarul iubirii, apoi să-i părăsesc. De unde şti că nu am suferit din cauza bărbaţilor, iar acum îmi caut victime, tu eşti o posibilă victimă, mai vrei detalii? Privirea Magdei a devenit sticloasă, pentru o clipă şi-a amintit modul barbar în care fusese deflorată.
-Îmi placi mult scumpo, aş face orice pentru tine, după cum observi nu mai merg la cârciumă, vreau să fiu un bărbat adevărat, aşa cum am fost cu ani în urmă.
-Faptul că nu mai bei, este spre binele tău, pentru sănătatea ta. Vrei să-mi răspunzi la o întrebare? Magda voia doar să-l frece pe Andrei, nu să-l îndepărteze, chiar se îndrăgostise de el.
-Te rog întreabă-mă orice, îţi voi răspunde cu toată sinceritatea. O privea în ochi, voia să citească o clipă mai devreme ce urma să întrebe. Ochii îl priveau fix, nu se putea citi nimic în ei.
-Cum ai ajuns să mergi zilnic cu colegii la cârciumă? Am înţeles că uneori şi duminica şi sâmbăta când erai liber.
-Nu ţi-am spus că mă întâlneam cu băieţii în zilelele mele libere, de unde şti tu? Andrei era suspicios, Magda ştia multe lucruri despre el, pe care el nu i le împărtăşise.
-Nu contează, răspunde-mi te rog la întrebare.
-Am rămas fără serviciu, nu găseam un loc de muncă, ratele la bancă au rămas neplătite, nevastă-mea care fusese tot timpul o cicălitoare, atunci îmi făcea viaţa insuportabilă, am rezistat cu stoicism. După ce am găsit serviciul pe care îl am, viaţa de infern, pe care mi-o făcea Flori, tot nu a contenit. Atunci am început să merg cu băieţii la cârciumă, la început nu am băut, dar încetul cu încetul, îndemnat de tovarăşi am luat la început o vodcă mică, mai târziu două mici, apoi una mare, două mari şi după aceea beţiile. Am fost slab, arunc în spinarea nevestei neputinţă mea. Cert este că aşa au stat lucrurile. Am ajuns amândoi într-un punct mort, nu mai găsim soluţii, legături, răstălmăcim cuvintele pe care ni le spunem. Nu ne recunoaştem. Nu ştiu dacă vom mai găsi modalităţi de a putea comunica, de a trăi în linişte.
-Îţi doreşti să te poţi împăca cu Flori, aşa ai zis că se numeşte, să fiţi din nou un cuplu cum aţi fost în primii ani? Magda era doar ochi şi urechi, aştepta cu inima cât un purice răspunsul, ştia că plusase, însă voia să numai trăiască în incertitudine, îl voia pe Andrei doar al ei, dar trebuia să se convingă de sentimentele lui, de ceea ce îşi dorea. Nu voia să sufere, voia să trăiască viaţa din plin alături de el.
-Nu ştiu, aş vrea să viu cinstit cu tine, nu ştiu ce să răspund, ştiu că acum, în acest moment, nu îmi doresc nimic altceva decât să fiu cu tine…
-Dar mâine, l-a întrerupt aspru Magda, mâine ce va fi? Pleci de la mine şi te opreşti în braţele nevestei. Te-ai întrebat, dacă nu cumva eu voi suferi? Sau nu îţi pasă, îţi iei pălăria de jos, o scuturi de praf şi mergi mai departe. Eu voi fi una dintre celelalte aventuri pasagere ale tale, pe primul loc în inima şi sufletul tău va fi nevasta. Ai un carneţel unde îţi notezi numele victimelor, ori inginer fiind, le ţii minte?
-Eşti nedreaptă, în primul rând pe Flori nu am înşelat-o niciodată, am preferat băutura decât să merg cu alte femei. Tu eşti singura care ai făcut inima mea să tresară, pe mine să îmi pun întrebări, să înţeleg că nu sunt cu totul pierdut. Mi-ai întins mâna de care m-am prins pentru a mă salva de la sinucidere, de la autodistrugere, îţi mulţumesc! Am răspuns cinstit, încă nu ştiu cum voi proceda, nu vreau să fac promisiuni care vor fi încălcate. În triburile din Brazilia dacă salvezi un om de la moarte,acesta devine pe viaţă sclavul salvatorului. Aşa sunt eu pentru tine, un sclav. Porunceşte! Andrei privea hotărât în ochii Magdei.
- Nu-i suficient şi nici nu-mi convine să am un sclav, asta ar însemna să te hrănesc, să te îmbrac şi cum eşti frumuşel şi curăţel, mai şti ce idei îmi vin? Nu, nu vreau sclavi, vreau un iubit…
- Sunt iubitul tău, Andrei a întrerupt-o pe Magda.
- Da, poate că mă iubeşti, însă eu te vreau să fii al meu din cap până-n picioare ceas de ceas, zi de zi, noapte de noapte, când mă întorc noaptea în pat să te găsesc lângă mine. Nu vreau să te împart cu nimeni, vreau să fii doar al meu, înţelegi tu? Vreau să respiri o dată cu mine şi prin mine. Poţi să  fii iubitul ăsta? Spune! Ascult! Magda era maiestoasă, îl voia pe Andrei, dar nu va accepta niciun compromis.
-De ce forţezi nota? Ţi-am spus că încă nu sunt decis, dă-mi puţin timp să văd cum merg lucrurile, am totuşi copiii, dacă îi iau cu mine, vei putea să fii prietena lor? Reţine, nu vreau să îţi cer să le fi mamă?
-Ah, copiii! Nu vreau pe nimeni care să fie între noi, nici măcar copiii! Vreau să mă desfăt în toată casa, să umblu goală şi să facem dragoste unde ne întâlnim prin casă, fără să-mi fie teamă că ne surprind plozii tăi.
Andrei a oftat din tot sufletul, l-a durut cuvintele Magdei:
-Sunt nişte suflete, nu vreau să ajungă balast pe care îl poate arunca oricine peste bord.
-Nu-mi reproşa, deşteapta de nevastă-ta de ce nu-i ia? E mamă!
-Nu aş fi deacord să ajungă pe mâna vreunui neisprăvit care să-mi bată copiii, prefer să îi iau cu mine.
-Da şi să mă chinui pe mine, ştii că eşti bine? Magda se ridicase din fotoliu şi se plimba nervoasă prin sufragerie. Auzi la el, să-i cresc eu copiii! De ce nu-i dai la orfelinat?
-Cum poţi să îmi dai asemenea sfaturi? Magda, noi încă nu am stabilit nimic concret, de ce te-ai enervat ?
-Cum să nu mă enervez când tu vrei să îmi aduci copiii pe cap? S-a oprit pentru o clipă din plimbatul prin cameră, a privit ca o străină la Andrei, apoi a continuat să se plimbe nervoasă frecându-şi continuu palmele. Aici suntem într-un apartament mic, nu aş avea intimitate, dacă aduci copiii, care sunt băieţi măricei.
-De unde şti că am băieţi şi că sunt măricei? Eu nu ţi-am spus. Din nou Andrei a fost şocat de informaţiile deţinute de Magda.
-Da? Cine ştie, poate de la Matilda sau din altă parte, nu-mi mai amintesc. Magda a realizat că a făcut destule greşeli, în final va trebui să-i spună adevărul, însă acum încă nu voia să se deconspire. Adevărul ar fi fost în favoarea lui Flori. Ori egoismul ei de femeie îi spunea să nu spună încă.
-A, am uitat să-ţi spun, înţelegerea cu Flori este ca în casa noastră să rămână acela care va avea copiii în grijă. Casa este mare cu curte uriaşă, în acea casă orice femeie poate avea intimitate. Andrei zâmbea în sinea lui, voia să vadă cum va reacţiona în faţa noii situaţii.
- Da? Atunci va fi bine de femeia pe care o vei lua de soţie. Magda, calmă, s-a aşezat pe fotoliu în faţa lui Andrei. Ce mă fac cu tine? Îmi placi omule! Însă lucrurile nu sunt simple,tu nu eşti hotărât, sper că nu ai venit la mine cu gândul de a rămâne peste noapte. Nu sunt dintre acele femei. Va trebui să ne mai întâlnim, să discutăm, să analizăm lucrurile pe toate feţele, să îmi spui ce ai hotărât în legătură cu Flori.
Nu este uşor, nici pentru mine nici pentru tine. S-a făcut târziu.
Telefonul lui Andrei a început să sune, la celălat capăt al firului cineva îl asigura că îi închiriază garsoniera.
-Am primit confirmarea, garsoniera mi-a fost dată în chirie. Plec, merg acasă să îmi iau haine, schimburi şi ce îmi mai trebuie. Vrei să ţinem legătura?
-Da Andrei, vreau! Magda se înmuiase de când aflase că exista posibilitatea de a locui la curte, în apartamentul ei simţea că se sufocă.
-Am plecat! Andrei s-a apropiat de Magda, aceasta l-a prins în braţe şi l-a sărutat pe buze.
-Vreau să fii al meu! Vom vedea cum vom proceda cu copiii.
Andrei a plecat trist de la Magda, faptul că din start nu i-a vrut copiii, l-a supărat. O iubea, însă nu era acea iubire oarbă când laşi tată, mamă, copiii şi casă şi pleci după noua mireasă. Era mai mult dorinţă, o dorinţă puternică, mult mai mult decât sex.
A intrat în casă hotărât să nu scoată niciun cuvânt cu nevasta, a trecut pe lângă bucătărie, de unde venea  miros de friptură la tavă cu cimbru, cum îi plăcea lui şi a mers direct în dormitor. A tras o geantă de pe şifonier în care a îndesat câteva obiecte de lenjerie, tocmai când încerca să-şi întocmească pantalonii şi sacoul unui costum din stofă maro, două mâini delicate şi o voce blândă l-a întrerupt:
-Lasă-mă pe mine Adi, mă pricep mai bine, cu blândeţe nevasta a luat hainele din mâinile bărbatului care le ţineau destul de strâns.
Surprins, Andrei a cedat, a întors capul spre Flori, aceasta zâmbitoare, îmbrăcată într-o bluză cu flori viu colorate şi o fustă bleu uşoară de vară, era numai miere.
-Te-ai hotărât să te muţi? Eşti sigur că faci bine?
Andrei privea şi nu-i venea să creadă, nu înţelegea cum era posibil ca scorpia de nevastă-sa să devină o pisicuţă blândă care nu a îngherat în viaţa ei pe nimeni.
-Da, cred că este mai bine, cel puţin pentru un timp, vreau să înţeleg ce se întâmplă cu noi şi dacă mai există posibilităţi de împăcare. Am să te rog să nu mă cauţi, să consideri că nu exist. Şi-a luat geanta în mână şi a pornit spre uşă.
-Stai puţin, nu pleca aşa, aici eşti în casa ta, vino să mâncăm, este târziu, mâncăm amândoi, apoi poţi să pleci, dacă aşa îţi doreşti.
-Nu cred că este o idee bună, totuşi am să rămân, ai dreptate este târziu. Copiii unde sunt?
-Îi aduce ai mei puţin mai târziu, lasă geanta Adi, vino la masă! Flori la prins de mână într-un gest tandru şi la condus în bucătărie.
-Bine, merg să mă spăl pe mâini, apoi mâncăm!
Flori, fâşneaţă ca o fată mare, a pus farfuria cu friptură în faţa lui, salata de crudităţi cu ulei de măsline şi oţet balsamic, lui Andrei nu îi plăcea cu oţet sau lămâie, a aşezat şi în faţa ei o farfurie cu friptură şi-a rezemat cotul braţului pe masă, faţa şi-a sprijinit-o în palmă.  Fără să mănânce, privea cu drag la bărbatul din faţa sa, care mânca cu poftă şi cu ochii în farfurie.
Nu o privea, nu-i vorbea, mânca în tăcere , îi  era foame , iar mâncarea era foarte bună. Simţea privirea nevestei ca o flacăra care-i încălzea fruntea. Nu voia să intre în vorbă cu ea, Flori putea fi seducătoare şi blândă, sexi şi voluptoasă, acum radia bunătate şi iubire, dorinţă şi suferinţă. Toate la un loc erau armele ei pentru a-l putea opri pe Andrei acasă.
Flori se uita la el, îl admira din nou după mulţi ani, se bucura văzându-l că mănâncă cu poftă, era tristă că nu spunea nici un cuvânt. Îşi dorea să-l audă, nu conta ce iar fi spus, voia să-i audă glasul, să o certe, dacă aşa considera, o omora tăcerea lui, înţelegea că podul, care făcea legătura între inimile lor, s-a fărâmat .
Îşi dorea să reclădească totul, de când el o înştiinţase că se mută, îl avea doar pe el în faţă, nu vedea nicio imagine cu el beat, ci doar cu Andrei bun, blând, tăcut şi supus. La serviciu Matei îi făcuse un compliment, ridicase ochii din hârtii, l-a privit o clipă bucuroasă, când i-a văzut chipul bine ras, alifiat, pudrat şi mirosind a parfum fin de damă s-a cutremurat, nu a răspuns amabilităţii lui Matei, a continuat să lucreze, ochii îi înotau în lacrimi, îi era ruşine de faptul că îi cedase.
Andrei a terminat de mâncat, a spus cuviincios : “sărut mâna pentru masă” şi-a luat geanta şi a pornit spre uşă.
-Nu-mi spui nimic, pleci fără să-ţi strigi ura, descarcă-te iubitule, înjură-mă, fă-mă să te urăsc!
-Ce am avut de spus, am spus de dimineaţă, nu am ce să completez, de înjurat nu te-am înjurat niciodată, de ce aş face-o acum? Şi chiar dacă aş deveni un birjar, cu ce ar ajuta? Nu, nu îţi voi aduce acuze, poate am greşit şi eu, nu te găsesc doar pe tine vinovată, undeva a apărut slăbiciunea mea, tu ai prins-o din zbor şi ai brodat pe ea, nu am fost în stare să te opresc, acum plătim amândoi. Dacă ai nevoie de mine pentru copii anunţă-mă indiferent de zi sau oră. Voi veni imediat! În rest pentru un timp nelimitat ori pentru totdeauna vom fi pe drumuri separate.
- Crezi că ea te iubeşte mai mult decât mine? Flori pusese întrebarea privindu-l  în ochi.
Andrei a roşit, a simţit cum pielea obrajilor se încinge, era prima dată când i se întâmpla asta, convins că Flori plusează a deschis uşa şi a ieşit din casă, din urmă s-a auzit un singur cuvânt care a l-a paralizat: “Magda”.  A plecat grăbit pe poartă de parcă ar fi vrut să nu-l ajungă numele strigat de Flori.
De unde ştia Flori de Magda? Cum de aflase atât de repede? Matilda şi băieţii în niciun caz nu i-ar fi spus şi totuşi aflase…









                               

2 comentarii:

  1. „ nu-mi spui nimic,pleci fara sa-ti strigi ura,descarca-te iubitule,injura-ma fa-ma sa te urasc!” D-le Ionel Carstea ,aceasta fraza,imi aduce aminte de vremuri petrecute de mult,de un car de ani.Inca n-am uitat,dar descrierea ma deconecteaza si stiind omul care contribuie la acest lucru, ma situeaza in acest moment cu toate emotiile ,trairile de atunci. Frumoase exprimari ,va admir,.Foarte putine persoane stiu sa astearna pe pagini,sentimente,trairi,emotii ,asa ca dumneavoastra! FELICITARI d-le Ionel Carstea!!

    RăspundețiȘtergere

Lupta din PSD un război fără sens

 Un război fără sens în cel mai mare partid. Un război de uzură între tovarăşi care în urmă cu puţin timp se pupau pe gură. O Gabriela c...