miercuri, 9 mai 2018

9 Mai Zi de mare sărbătoare


  Peste 400 de ani România a luptat să ţină la distanţă năvalnicul imperiu turcesc. Am reuşit să ne păstrăm statul de stat vasal plătind un haraciu anual otomanilor. Am fost zid de netrecut pentru Otomani în drumul lor spre ocuparea Europei. Am fost pavăză la hotarul Europei. Am fost santinele ale Europei, fapte  recunoscute de puternici acelor zile, mă refer la papi şi regi.
Când provinciile româneşti sau aliat cu turcii ori nu au mai fost pavăză în calea lor, Soliman I şi-a hrănit calul cu ovăz în grajdurile Budei făcând din Ungaria un paşalâc turcesc (1541-1699). Mai mult decât atât, turcii au înaintat până în inima Europei la Viena pe care au şi asediat-o în două rânduri fără a o putea cuceri.
  Ungaria a fost peste 100 de ani paşalâc turcesc, adică teritoriu ocupat şi administrat de către turci.
Mari corifei ai principatelor române au pus independenţa provinciilor româneşti mai presus de viaţa lor. Nici sacrificiul propriei lor vieţi nu a fost prea mare pentru aceşti nemuritori eroi. Mă gândesc la Ţepeş acest erou legendar cunoscut mai mult dintr-o legendă de groază care nu are nimic comun cu groaznicul vodă. Poate doar faptul că se numea Vlad Draculia (fiul dracului) după tatăl său Vlad Dracul, acesta îşi câştigase porecla după dragonul pictat pe blazon.
Un alt mare domnitor a fost Ştefan cel Mare, cel mai longeviv domnitor al provinciilor române ( Carol I a domnit mai mult, dar cea mai mare parte a domniei a fost rege). Mihai Viteazu, Ioan Vodă Armeanul zis cel Cumplit, vândut de boierii moldoveni, în frunte cu Ieremia, turcilor. Şi mulţi, mulţi alţii, ajungând până la Alexandru Ioan Cuza care s-a prezentat sultanului ca un adevărat prinţ suveran, fără a îndeplini formalităţile umilitoare de pupare a papucului împărătesc al sultanului.
   Ziua de 9 mai, a fost ziua în care românii au putut striga din toţi plămânii lor : „suntem un stat liber şi independent” aşa cum făcuse Mihail Kogălniceanu în calitatea sa de ministru de externe când a declarat în Camera Deputaţilor în 9 mai citez : „suntem în stare de răsbel (cu imperiul Otoman n.a),cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare!”
Acum se formează cu adevărat patria noastră liberă şi independentă. Sigur că am plătit cu sânge  la Rahova, la Griviţa, la Plevna, însă sângele eroilor căzuţi acolo, pe acele redute, a stat la baza fundaţiei noului stat independent. Acei eroi morţi într-un război care ne aducea libertatea au fost martirii care ne-au ghidat mai târziu în construcţia României Mari. Nu neg meritele domnitorului Carol I, a fost omul momentul lui şi a ştiut să-l fructifice. Lângă el, în acele vremuri de restrişte au stat mari oameni de stat precum Kogălniceanu, militari cum a fost Cerchez şi alţii.
Am citit materialul bibliografic pentru a scrie acest articol şi nu am putut trece peste el fără să lăcrimez, am înţeles în ’77, în 1916-18, mai târziu în cel de-al doilea război mondial pentru ce au murit românii, pentru libertate, de fiecare dată România a mai făcut un pas în faţă. Nu reuşesc să înţeleg pentru ce au murit oamenii în decembrie 1989? România a luat-o la vale, acei oameni au murit pentru ca România să fie distrusă economic. Ăsta a fost preţul plătit de români pentru că România până în 1989 îndrăznise mai mult, vrusese să devină din nou liberă şi independentă. Acum am ajuns mai rău ca până în 1877, colonie , doar Poarta s-a mutat de la Istanbul la Bruxelles, Washington, Berlin, etc.
A doua importanţă a zilei este aceea a victoriei forţelor aliate împotriva Germaniei fasciste. Un război crunt cu milioane de victime. Un război în care au murit oameni nevinovaţi, oameni care nu au fost întrebaţi vreodată dacă vor război.
Oamenii, fiinţele în general, sunt supuse morţii. Nu voi reuşi niciodată să înţeleg de ce se omoară oamenii în condiţiile în care ştiu că oricum suntem muritori. Cred că asta înseamnă boală mintală.
Ziua Europei. Deocamdată nu văd pentru ce ar trebui să sărbătorim această zi. Pentru România Europa a avut un rol de mamă vitregă, iar politicienii români au ajutat-o în tot ce a întreprins direct sau indirect până în anul 2007.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MARIA II

  Maria privea cu drag la ciorovăiala celor doi copii,îi vedea ca pe doi îngeraşi care se certau pe un norişor. Pe de o parte Ana, nepoata...