joi, 31 mai 2018

Maria VI


  Maria era bucuroasă fiindcă fata nu-i închisese telefonul, îi era dor să-i audă respiraţia, vocea, să o simtă din nou aproape.
-Alexa, fata mea! Ce faci?
-Sunt bine mamă, chiar foarte bine! Am un serviciu foarte bun, muncesc mult, câştig bine. Am o situaţie financiară de invidiat. Muncesc din  distracţie. Mai mult din nevoia de a-mi demonstra mie, că aş fi putut câştiga maldărul de bănet pe care îl am şi din muncă cinstită. Cred că mă voi mărita, iubesc pentru întâia oară în viaţă. M-am schimbat mamă, nu mai sunt curva pe care ai dat-o pe poartă afară într-un acces de furie. Puteai să ai răbdare cu mine! Să mă înţelegi! Să vezi ce vreau! Nu să mă alungi ca pe o căţea în călduri. Poate asta eram! Însă eram căţeaua ta! Carne din carnea ta! Sânge din sângele tău! Însumam toate dorinţele pe care tu le ţinuseşi ascunse în sufletul tău! Eram eu, plus revolta ta. Te auzeam noaptea când nu dormeai şi te plimbai neliniştită prin bucătărie. Te urmăream în miezul nopţii când făceai duşuri reci. Vedeam dimineaţa perna udă de lacrimile tale. Ştiam mamă toată suferinţa ta. M-am încărcat cu durerea ta. Îl plângeai pe tata! Fusese marea ta iubire. Nu ţi-a mai trebuit alt bărbat! Deşi, mulţi au bătut la uşa închisă a inimii tale. Atunci, în acele nopţi albe, când ţi-am văzut suferinţa, am jurat să nu iubesc pe nimeni şi să profit cât pot de pe urma bărbaţilor. Tu ai fost, fără să ştii, autorul moral al hotărârii mele.
Dacă ai fi avut răbdare cu mine acum zece ani, poate altfel s-ar fi petrecut lucrurile, iar eu nu aş fi fost prostituata de lux a multor mahări. Nu te întrista! Au fost mahări! După ce s-au culcat cu mine, au ajuns în final să-mi ceară bani de ţigări. I-am golit de bani, au ajuns în sapă de lemn! Îmi era scârbă de tot ceea ce făceam, însă plăcerea de a câştiga bani şi dorinţa de răzbunare erau şi mai mari. Nu mă întreba cu câţi m-am culcat! Am numărat până la zece, apoi nu mai mi-a păsat. Doar banii din cont îi gospodăresc judicios, i-am mirosit într-o zi când am scos de pe card o sumă mare să-mi cumpăr o geantă. Aveau miros de trandafirii. De petale de trandafirii puşi pe un cearceaf din mătase roz –bombon, într-un apartament plin cu flori, unde pe măsuţa de lângă pat, fierbe în cupă cea mai fină şampanie franţuzească. Ei, cam aşa am trăit mamă. Bine, rău, a fost viaţa mea şi mi-o asum! Au fost zile în care am suferit, rămăsesem gravidă cu un negru din ambasada Nigeriei. Atunci aş fi dorit să fii lângă mine! Să mă sfătuieşti! Să mă îndrumi! Mi-ai închis uşa în nas! M-ai alungat de lângă tine! Te iubesc mamă! Te-am iubit tot timpul! Nu sunt supărată pe tine pentru ce mi-ai făcut! Poate aşa a fost bine! Aşa a trebuit! Am vorbit destul despre mine! Spune-mi ce faci?
Maria a tăcut mult timp, avea un nod în gât, nu putea vorbi, reproşurile fetei o loviseră puternic. Cu greu a putut îngăima:
-Nimic, voiam să te aud.
-Ai probleme mamă! Recunoaşte! Mi-a spus Vlad că l-ai alungat din curte şi pe el şi pe fată, pentru a primii un păduchios.
-Nu este aşa, el a hotărât să ia fata şi să plece. Da, am găsit un copil pe care vreau să-l salvez. Are circa zece ani, este inteligent, însă neştiutor de carte, tutorele, sau tată pentru că încă nu ştiu precis ce îi este, are acte de la psihiatru precum că băiatul este idiot.Pentru asta primeşte un ajutor din partea statului că are grijă de copil. În realitate, copilul este bătut şi trimis la cerşit în sat, iar dacă seara merge acasă cu mâna goală nu îi dau mâncare, iar pe deasupra îl mai şi bat.
Asta ar fi pe scurt, istoria copilului pe care îl am la mine. Partea tare a problemei este că tutorele copilului este susţinut de primar şi şeful de post. Asta nu înţeleg.
-Mamă, povestea ta nu seamănă cu povestea lui Vlad, el mi-a spus că l-ai izgonit din curte împreună cu fata, fiindcă intenţionezi să laşi casa copilului găsit.
-Stai puţin fată! Nici nu a intrat copilul bine în curte şi gata l-am făcut stăpân? Ce este prostia asta?
Treaba este că mi s-a făcut o reclamaţie pentru răpire de minori. Asta este problema, până se rezolvă lucrurile, ei îmi pot lua copilul îmi iau copilul şi îl duce iar la Gheorghe, aşa se numeşte tutorele.
-Am să te ajut, nu ştiu cum, dar o voi face. Hai să dormim ca două fete care se iubesc. Noapte bună! Îţi sărut mâinile şi toate lacrimile vărsate mamă!
-Te pup fata mea! Te aştept să vii să vorbim pe îndelete! Noapte liniştită!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Primarul era foc şi pară, cum adică, o muiere văduvă, până la urmă mama unei curve, să stea în calea lui, a lui Melciu, care era primar în comună de 20 de ani?
S-a lăsat pe spate în fotoliul larg din biroul primărei, a privit cu uitătură rea la toţi cei care se aflau în încăpere:
-Ce dracu Pupezescule, nu eşti în stare să scoţi copilul din mâinile unei babe? Ce funcţionar eşti tu? Eşti jurist?  Eşti un rahat cu 8 clase!
-Domnule primar, nu vă permit...Funcţionarul a încercat să-l pună la punct pe edil, acesta l-a întrerupt nervos.
-Nu-mi permiţi pe dracu, cine eşti tu să nu-mi permiţi? Ai uitat ziua când ai venit plângând la mine să te angajez? Nu te primise în barou. Erai muritor de foame cu nevasta şi copilul în casă. Acum, auzi la el: „nu-mi permite!” Băi, apoi s-a întors cu faţa spre poliţai şi secretar, toţi îmi sunteţi datori!
-Tu eşti poliţist Balaure? Eşti o muiere smiorcăită, v-a pus cu botul pe labe o femeie.
-Să avem iertare domn primar, dumneavoastră aţi vorbit, noi v-am susţinut!
-M-ai susţinut cu uniforma, credeai că Maria face pe ea de frică când vede poliţia la poartă? Eu o cunosc bine, am fost coleg de şcoală cu ea. E mintoasă! Are fibră-n ea! Mă aşteptam la Pupezescu să găsească texte de lege, articole, hotărâri de guvern, orice, doar să o îngenuncheze. Măi băieţi, până dimineaţă să veniţi cu soluţii! Mă, aţi înţeles?
-Domn primar, nu se sperie cucoana uşor! Trebuie să găsim ceva tare. Gheorghe are ţidula de la Protecţia Copilului prin care îi este încredinţat copilul în plasament. Este angajat asistent maternal. Ar trebui să ne folosim de hotărârea Direcţiei Judeţene, doar aşa o putem speria.
-Nu o speriem Pupezescule! Asta e fată deşteaptă! Ne ia la puricat!  Se vede din avion că nu sunt întrunite condiţiile pentru plasamentul unui copil în casa amărâtului de Gheorghe. Ce dracu! Dorm toţi claie peste grămadă. Balaure, ai curajul să te duci cu ajutorul tău, acasă la Maria să iei copilul?
-Da, merg! Domnule primar, de ce ne purtăm cu mănuşi cu muierea asta? Doar pentru că v-a fost colegă în şcoală? Dă-o naibii! Dacă este cazul îi pun şi cătuşile! Agentul şef Balaur îşi umflase pieptul şi sforăia pe nas ca un cal pe care îl ţii în frâu, să nu plece din loc.
-Polistul, e poliţist, nu are diplomaţie, el atâta ştie, gârbaciul şi cătuşele. Ştiţi că sunt nişte secrete mari în jurul poveşti, toţi din camera asta suntem complici. Pe Gheorghe nu putem conta! Hai să o lăsăm câteva zile, fără să o băgăm în seamă. Trebuie să facă o greşeală şi să prindem copilul. Atunci îl luăm şi ea nu are ce comenta.
-Bine aţi gândit domnule primar!  Corul lăudătorilor era cu atât mai mare cu cât îi scăpa pe ei de a găsi soluţii.
A doua zi Maria s-a trezit liniştită! Faptul că vorbise cu Alexandra îi dădea o anumită siguranţă. După ce s-a spălat şi şi-a aranjat părul, a deschis uşa dormitorului, Radu dormea liniştit. A închis uşa binişor. După ce a dat păsărilor de mâncare,  a plecat la prăvălie să facă piaţa. În drum s-a întâlnit cu Mariţa, uscăţiva vecină s-a oprit în drum, a pus mâinile în şolduri şi s-a postat în faţa Mariei:
-Nu te mai saturi fa de bani? Ai luat nenorocitul ăla de copil să te bucurii de banii lui?
-Care bani Mariţo, ce vorbeşti tu acolo? Maria nu ştia nimic precis despre Gheorghe.
-Nu face pe neştiutoarea. Gheorghe, ăla la care locuia băiatul, este de ăsta, cum îi spune, părinte angajat.
-Cum părinte angajat fa? Părinte maternal poate vrei să spui. Păi ce are ăla condiţii pentru a primi copil în plasament? Maria avea urechile deschise, era avidă de cât mai multe date despre Gheorghe. Mariţa era tobă de informaţii. Cine o fi părinţii copilului? Tu ştii ceva Mariţa? Maria întrebase fără a părea prea curioasă.
-Nu ştiu prea multe, ce aud şi eu prin sat,ieri am fost cu ziua la unul din satul vecin, acolo am mai auzit câte ceva. Te las, merg acasă!  Nici cafeaua nu am băut-o, când m-am uitat în cutia unde trebuia să fie cafea, era goală, tocmai plecasem să-mi cumpăr. Mă întorc acasă, nu am bani suficienţi pentru un pachet de cafea.
-Hai cu mine la prăvălie, fac cumpărăturile şi îţi iau şi ţie cafea. Apoi venim la mine şi stăm ca fetele la o şuetă, bem o ceaşcă de cafea şi un păhărel cu lichior de nuci verzi.
Femeile au plecat împreună spre privatizarea din colţul uliţei. Maria a cumpărat tot ce îi trebuia, neuitând de pachetul cu cafea pentru Mariţa.
Când a ajuns acasă a ascultat la uşa dormitorului, era linişte, Năsturel nu se trezise. A pus ibricul pe aragaz cu apă pentru cafea, apoi dintr-un dulăpior a scos o sticluţă frumoasă plină cu un lichid verde gros, a turnat într-un păhărel cu picior, apoi a pus dopul la sticlă. Apa fierbea în ibric, a pus cafeaua, zahărul, a mestecat bine fără să o lase să se umfle mai mult decât buzele vasului. A turnat lichidul puternic aromat în două ceşti fine de porţelan, pe care le avea din zestrea dată de mama ei.
Mariţa o urmărea pe Maria şi nu înţelegea de unde atâta prietenie din partea pensionarei, a coanei mari cum i se mai spunea prin sat.
-Mario, ce ţi-a venit să-mi cumperi cafea şi să mă tratezi cu lichior? Doamne ce bun este! Mariţa luase o gură zdravănă din pahar.
-Am visat-o pe mama, iar tu ai fost prima femeie care mi-ai ieşit în cale. A fost norocul tău, putea fi alta. Minţea în mod deliberat. Voia ca uscăţiva de Mariţa să spună tot.
Mi-ai spus că ai fost la muncă în satul vecin, s-a vorbit ceva pe acolo de mine?
-Păi da, s-a cam vorbit! Dacă îţi spun, să nu mi-o iei în nume de rău, eu nu te-am bârfit. Am spus doar că ai pensie mare. Recunoaşte că nu am minţit.
-Nu, nu, termină din pahar să-ţi mai pun unul. Maria a umplut paharul vecinei cu lichior.
Când a văzut paharul plin, Mariţei au început să-i lucească ochii şi să i se dezlege limba:
-Ce mai tura-vura, toată lumea te bârfea! Ziceau că ai furat copilul să iei tu bani pentru îngrijirea lui. Chiar a zis una, era aşa zulufată, cu unghiile mari, avea mănuşi în mâini să şi le protejeze, a vorbit ca o doamnă, nu atingea bine buzele:
-Fetelor, ne-a zis nouă, eram numai femei, pun pariu că magraoanca, adică tu, a furat băiatul pentru banii pe care îi dă statul părinţilor maternali. Asta nu se mai satură, o ştiu pe fiică-sa a fost cu mine în clasă, eu am învăţat la ei în comună, o curvă nenorocită, aşa este şi mă-sa.
-Fă, copilul o duce rău la Gheorghe, bine a făcut femeia că l-a luat la ea...
-Ce te bagi fa, a sărit alta de colţ în sus, tu ştii că Năsturel e nepotul lui Gheorghe? Cum să se poarte urât cu nepotul lui? Copilul este idiot, asta ştiu de la Vasilica, nevasta lui Gheorghe, nu l-aţi văzut cum se duce la cârciumă să cerşească? Ba câte unul îi mai bagă şi câte un şut în fund, el ţipă ca un nerod, ăla îl milueşte cu câte ceva, un ban, o pâine, o roşie.
-De ce ţipă fa ca nerodul? Poate chiar îl doare, e şi el suflet de om! A sărit în apărarea băiatului altă muiere. Ăia care dau în el, sunt mai breji? Sunt mai proşti fă, să şti de la mine.
-De ce fa sunt mai proşti? Şi bărbatul meu i-a băgat un picior în spate, mi-a spus când a venit acasă, se mândrea, spunea că: „i-a dat un şut, de la ridicat de la pământ”, a câştigat o ţuică pentru asta.Pusese pariu cu altul că el dintr-un şut îl saltă de pe pământ. A câştigat pariul. A băut ţuica, a venit beat acasă, mi-a zis când m-a văzut: „fă-i femeie, i-a stai tu cu spatele la mine, puţin aplecată”. Eu drept să vă zic, îl iubesc mult, m-am aşezat cum mi-a zis, el şi-a luat avânt şi când mi-a tras un şut în fund,m-am dus până în casă, noroc că era aproape, altfel cădeam de îmi spărgeam capul. M-am întors la el, l-am luat de gât şi l-am pupat!  Mă durea fundul dar ce conta fă, îmi este aşa de drag, că aş mai fi stat o dată, dacă mi-ar fi cerut.  Acum vrei să spui, că şi omu’ meu e prost? Hai zi, să te aud. Asta se înfierbântase, noroc că au tăcut toate muierile, nu i-au făcut pe plac.
Ştii ce am mai auzit? Asta chiar e tare. Mai pui un păhărel?
-Îţi pun Mariţo, stai liniştită că pentru astăzi îţi dau eu legume să pui în oală.
Mariţa a luat paharul! S-a uitat la el în zare, era un lichid translucid , de culoarea smaraldului. A plescăit din buze de plăcere, apoi a băut o gură. S-a uitat la Maria apoi a continuat:
-Tu să nu te superi pe mine, eu spun doar ce se vorbea acolo.
-Ziceai că ai una tare.
- A, da, cică Gheorghe ar fi frate cu primarul. Mama lui Gheorghe ar fi fost slugă în curte la tatăl primarului. Părinţii lui Melciu erau bogaţi, că doar îi ştii şi tu. Frusina s-ar  fi iubit cu Gheorghe, aşa îl chema şi pe tatăl primarului, aşa s-a născut Gheorghe, i-a pus acelaşi nume ca al tatălui său. Mult timp nu l-a recunoscut Melciu, până într-o zi când au devenit prieteni.
-Mariţo, eşti tare! Mulţumesc! Nu ai auzit, din ce trăieşte Gheorghe?  Eu am auzit că tot timpul bea.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iohannis trebuie suspendat fiindcă a încălcat Constituţia

  Klaus Iohannis ajuns accidental, nu accidentat, Preşedinte joacă şah cu Constituţia României, a tot mutat singur, a furat cum s-ar spune...