miercuri, 2 mai 2018

Scorpia X

A doua zi când s-a trezit primul gând a a zburat la Flori, de unde ştia de Magda. Cine îi spusese ei? În mod normal nu avea de unde afla şi totuşi ştia, păstrase cuvântul ca un jucător de poker asul în mânecă. La serviciu a discutat cu băieţii ca după terminarea programului să se întâlnească în cârciuma Matildei. La ora stabilită toţi au intrat pe uşile bombei, bucuroşi că îl au pe inginer din nou în mijlocul lor. A comandat băutură pentru toţi, iar pentru el şi-a luat o sticlă cu suc. Au discutat banalităţi, tovarăşii lui s-au dezumflat când au văzut că inginerul nu a vrut alcool.
 -Domnule inginer, v-aţi pocăit?
-Nu Mircea, însă m-am gândit să fac o pauză, să văd cum este fără alcool, cum a fost cu alcool am văzut. Mă, voi v-aţi întâlnit vreunul cu nevastă-mea?
-Nu domnu’ inginer, a răspuns şeful de echipă privind la ceilalţi, v-aţi întâlnit voi cu Scorpia, mă scuzaţi domnu’ inginer!
- Băi, de undeva aflat că am vorbit cu fata carea a venit atunci, aici, în cârciumă.
-Nu de la noi, nu vă vindeam noi Scorpiei, iertaţi-mă, soţiei! Oamenii se priveau, cu nedumerire unul pe altul, cum făcuseră cei doisprezece apostoli în grădina Ghetsimani când Iisus le spuse că unul dintre ei îl va vinde. -Bine băieţi, vă las! Merg acasă! Andrei s-a ridicat de la masă şi a mers spre ieşire, în drum s-a oprit la bar, după o discuţie scurtă a plecat. Matilda susţinea că nu a divulgat nici un cuvinţel nimănui.
Drumul până la garsoniera închiriată l-a parcurs pe jos, prin cap i se împleteau fel de fel de gânduri, mergea fără să privească atent lumea din jur. Voia să fie doar el cu el, cu propriul eu. Voia să se judece aspru, dacă era cazul se pregătise să-şi altoiască câteva scaltoace. Era la o răscruce de drumuri, acum trebuia să găsească poteca corectă, din intersecţie se făceau nenumărate alte drumuri, doar unul îl cunoştea, drumul spre casa lui, spre Flori şi copiii lui. Da, dar Flori nu mai era în planul lui pentru viitor. Voia să divorţeze, să ia altă femeie care să nu-l domine, să nu-l cicăle. Voia o femeie blândă care să îl întâmpine cu un surâs când vine acasă. Îi plăcea Magda, ea părea să fie prototipul femeii. Cu ea ar fi fericit, iar îndeplini toate poftele, ar fi deschisă pentru dragoste. E tânără , frumoasă şi deşteaptă, în schimb nu vrea copiii, ei şi? Să stea cu mă-sa, ce ea este o străină? Îi va da pensie alimentară, se va achita de obligaţii faţă de ei. Gata! Aşa fac! Îi las copiii şi casa şi eu mă mut la Magda! Ce-mi pasă ce va face ea, să se descurce! Să vadă cum este fără mine. Liniştit  a grăbit pasul, a ajuns acasă, a făcut un duş, s-a spălat îndelung, apoi a dat drumul unui jet de apă rece care i-a biciuit corpul cu picurii mari şi duri. Bărbierit şi îmbăiat a dat telefon Magdei, acesta i-a spus că îl aşteaptă. Atras ca un magnet de nuri iubitei a plecat cu pas hotărât spre casa acesteia.
Femeia l-a primit cu căldură, avea un zâmbet seducător. Cum l-a văzut intrat în casă a închis uşa cu piciorul, apoi l-a îmbrăţişat. Andrei a vrut să o sărute, Magda s-a eschivat cu un gest cochet .
-Ia loc dragule! Ce ai făcut azi? Povesteşte-mi! Tânăra avea numai miere în voce.
-Nimic deosebit. M-am gândit la tine. Mi-a fost dor să te reîntâlnesc. Multe vise am ţesut avându-te pe tine în centru.
-Chiar îţi plac aşa de mult? Ai face sacrificii pentru mine? Magda juca ultima carte, voia să-l înrobească, îi plăcea Andrei, dar îl voia în mod egoist să fie numai al ei să nu-l   împartă cu nimeni, nici măcar cu copiii lui.
-Da, te plac mult şi sunt gata de sacrificii, spune-mi şi execut. Bietul om habar nu avea ce îl aştepta.
-Aş vrea să trăim aici, să ne facem cuibul de nebunii, să te las să trăieşti cele mai tari senzaţii sexuale, să-ţi pui în aplicare tot ce ai gândit vreodată, ţi-ai dorit, ori îmi doresc eu.
-Eşti minunată scumpo, plutesc când te aud vorbind. Mă văd urcând Himalaia extazului... -Dar pentru asta îţi cer doar un mic sacrificiu, unul mic mititel...
-Spune iubit-o! Care este, ce-mi ceri? Ai tot ce vrei, fără să aud cerinţa ta.
-E bine atunci, vino să te sărut! Magda l-a cuprins în braţe, l-a trântit pe canapea, a început să-l sărute pe faţă şi pe buze, apoi după ureche. Andrei începuse să se înfierbânte când Magda i-a şoptit la ureche:
 -Nu vreau copiii aici, te vreau pe tine, nu-mi pasă cât plăteşti pensie, doar atâta îţi cer: să nu-i văd!
Pe moment Andrei a acceptat dorinţa Magdei, avea dreptate, le va plăti pensie, are să-i vadă şi el o dată pe săptămână şi va fi bine. Să aibă şi nevastă-sa grijă, tot  rămâne cu ei în casă.  Seara Andrei a rămas la Magda, au petrecut o noapte de neuitat, nu îşi amintea să fii trăit asemenea iubire. Zilele s-au scurs una câte una, Magda îl înconjura în fiecare zi cu iubirea ei, de fapt de când ajungea acasă o ţineau tot într-o giugiuleală, femeia era dornică de iubire şi sex. Într-o zi a fost sunat de Flori şi rugat să vină la ea pentru că băiatul cel mare este bolnav şi a fost internat la terapie. Andrei a ajuns acasă la Magda şi s-a schimbat de haine. În timp ce se îmbrăca, îngrijorat, a informat-o pe iubită că va lipsi probabil toată noaptea şi nu se ştie nici a doua zi când ar urma să vină. Băiatul lui este bolnav, internat la terapie intensivă. Va trebui să stea cu el.
-Ce spui tu acolo? Ce băiat e bolnav? Magda făcea feţe-feţe, simţea cum i se urcă sângele la cap.
-Copilul meu e foarte bolnav. Merg la spital. Voi sta lângă el.
 -Şi ce-mi pasă mie de copilul tău? Nu am convenit să le dai dracului pensie şi să nu aud de ei? Adică tu mă părăseşti pe mine azi, sâmbătă, când eu am pregătit lumânări parfumate şi o cină romantică? Pui copilul mai presus de dorinţa mea?
-Femeie, stai puţin, poate nu ai înţeles, copilul e pe moarte, tu nu ai nimic.
 -Sigur că nu am! Iubitule, ai încălcat cerinţele mele. Nu îţi promit că vei găsi uşa descuitată ori pe cineva dornic să-ţi deschidă când te vei întoarce.
Andrei s-a cutremurat, nu înţelegea ce i se întâmplă, adică tot ce făcuseră împreună, toate jurămintele nu erau decât falsuri grosolane şi ipocrite? Nu a ezitat, viaţa copilului său era mai importantă decât toate femeile din lume.
-Magda, îmi placi mult, dar în faţa unei situaţii de criză cum este asta acum, viaţa copilui meu este mai presus de viaţa mea. Dacă poţi să înţelegi. Să şti scumpo că dacă, ferescă Dumnezeu, tu ai fi fost în situţia copilului meu, nu aş fi ezitat să las totul baltă şi să alerg la tine. Nu înţeleg egoismul tău.
-Nu-mi pasă ce înţelegi sau nu. Mi-ai dat planurile peste cap. Îmi vine să-mi trag palme, chiar crezusem în iubirea ta, în sacrificiul tău. Nu înţelegi că dacă are zile, copilul trăieşte cu sau fără tine la capul lui? În schimb eu tânjesc după mângâierile tale, după îmbrăţişări şi sărutările tale pătimaşe. Rămâi! Între partidele de amor o poţi suna pe Scorpia de nevastă-ta să-ţi dea veşti despre plodul tău. Iar mâine te duci o fugă până la terapie dacă mori să-i vezi fundul fostei neveste.
-Nu înţelegi că nu pot să mă gândesc în altă parte decât la fiul meu şi că fiecare secundă pierdută în discuţii sterile cu tine am senzaţia că le fur din viaţa copilului meu? Rămâi femeie! Te priveşte ce faci!
 -Ai vrut doar să profiţi de mine, nemernicule! Ieşi! Să nu te mai prind pe aici! Eşti mai rău ca o muiere, ia-ţi zdrenţele şi să nu te mai prind la mine. Magda a apucat geanta de voiaj, adusă de Andrei cu lenjeria lui intimă când se mutase la ea, a deschis sertarele comodei unde erau schimburile lui, apoi i le-a îndesat în geantă. I-a înmânat cu un gest nervos bagajul, iar cu mâna întinsă într-un gest teatral i-a arătat uşa: -Ieşi! Magda a rămas ca o statuie cu mâna întinsă, semăna cu un agent de circulaţie înţeăpenit într-o singură direcţie. Andrei cu bagajul în mână a ieşit din bloc, a luat un taxi care l-a dus până la garsonieră, a rugat şoferul să aştepte, a urcat la etajul unu a aruncat geanta din uşă, a încuiat, a coborât în fugă scările a urcat în maşină şi a comandat scurt:
 -La spital te rog pe cel mai scurt drum posibil, te plătesc bine. Şoferul ca orice om era foarte receptiv la cuvintele „te plătesc bine” aşa că ,fără să mai aştepte un nou îndemn a demarat şi în cinci minute era în curtea spitalului aşa cum ceruse Andrei. A plătit dublu cursa, a intrat în spital a întrebat o infirmieră unde este terapia intensivă pentru copii. A fost îndrumat  în ce parte să meargă. A alergat pe culoar, în apropierea salonului de terapie la întâmpinat Flori: -Dragule, femeia s-a aruncat în braţele lui ,a răcit, are apă la plămâni, boala a debutat puternic cu tuse şi febră mare. Este conştient, însă slăbit. Are perfuzii la ambele mâini. Flori vorbea cu suspine, din ochi şiruri de lacrimi curgeau pe obrajii palizi de neodihnă unindu-se sub barbă.





Top of Form



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mierea amară cap IV

-Cine sunteţi? Fata era contrariată să vadă un grup aşa de mare de tineri străini la poarta ei, mai ales că nu locuia pe uliţa principală....