În 7 ian 2015 avea loc în Franţa un sângeros atentat asupra publicaţie
Charlie Hebdo. Întreaga lume a fost consternată de cruzimea atacului. Oameni
politici, sportivi, jurnalişti, oameni simplii s-au declarat solidari cu
salariaţii publicaţiei Charlie Hebdo. Toţi deveniseră într-o frăţie bine
înţeleasă :”je suis Charlie”. Nu am vrut să scriu atunci, ar fi fost împotriva
curentului. O spun acum. Oricât de liberi suntem în gândire, oricât de multe
drepturi am avea pentru a ne exprima trăirile şi opiniile, nu avem dreptul
moral să râdem de însemnele religioase ale altor popoare, de defectele fizice
ale unor oameni, ori de condiţiile lor sociale. Putem batjocori ideile
individuale, ori colective dacă nu suntem de acord cu ele, dar şi astea făcute în limita bunului simţ. Putem fi categorici
şi să respingem cu putere părerile celorlalţi atunci când deţinem adevărul
absolut, pentru toate vehemenţa noastră trebuie să aibă limite.
Revista Charlie Hebdo şi-a permis să atace pe profetul Mahomed, ştiind că
acesta este un subiect foarte sensibil pentru fundamentaliştii islamici.
Într-un fel, prin publicarea acelei caricaturi care-l înfăţişează pe Mahomed
plângând, jurnaliştii şi-au asumat repercursiunile din partea mahomedanilor.
Personal condamn poziţia jurnaliştilor, dar şi pe aceea a
fundamentaliştilor islamici. Nu poţi omorî oameni la întâmplare doar pentru a
te răzbuna.
În urmă cu câteva zile marea noastră tenismenă Simona Halep a câştigat
marele turneu parizian de la Roland Garros. Câştigarea a fost de o manieră
clară.
Aceeaşi publicaţie cu care românii se înfrăţiseră şi cărora le plânseseră
de milă în ian 2015, acum îşi permit, într-o nesimţire fără margini, să spună
despre Simona Halep că ar fi ţigancă. Nu este numai regretabil gestul celor de
la publicaţia Charlie Hebdo, este condamnabil. În fiecare ţară trăiesc tot
felul de etnii. Nu trebuie să generalizăm. Până la urmă nici ţiganii nu sunt
toţi de condamnat, sunt între ei oameni de toată isprava. Românca Simona Halep
prin munca ei, prin sudoarea la propriu a frunţii ei, a câştigat 2, 3 milioane
de dolari la Roland Garros din care statul francez în marea sa „mărinimie” i-a
oprit impozit 40% adică peste 800 de mii de dolari. Cine a fost cerşetor aici?
Simona, ori francezii?
Aştept pe Iohannis să spună :”je suis Simona”, aşa cum în 2015 spunea: „je
suis Charlie”.
Ce respect să primim de la francezi dacă românii în marea lor invidie şi
ipocrizie au blamat-o pe Simona în toate ocaziile. Nu mă refer la Banciu, ăsta
are probleme de mansardă, mă refer la alţii jurnalişti şi chiar sportivi. Mă
refer şi la acei tineri, mitingişti de profesie, care o cooptaseră pe Simona în
grupul lor, nu fizic ci prin banere : #rezist Simona Halep. Simona nu este un
bun al României, ci al familiei sale, familia a susţinut-o să ajungă acolo unde
este. Tenisul este un sport costisitor, dacă nu ai susţinere financiară nu
ajungi în vârf, sau între profesionişti.
Faptul că primarul oraşului Bucureşti a organizat o primire festivă Simonei
este un lucru de lăudat, tot de lăudat a fost şi înmânarea chei oraşului de
către primar şi declararea ei ca „cetăţean de onoare” al capitalei. Nu acelaşi
lucru putem spune despre huiduielile care au fost strigate de grupuri de
huligani când a avut loc ceremonia. Pentru ce huiduiau? Pe cine huiduiau? De ce
huiduiau? Pentru că primarul împreună cu primăria şi cetăţenii capitalei
recunoscuseră în tenismena Simona o eroină? Politica e una, gestul de
recunoaştere ale unor merite individuale sau colective e altul.
Se poate huidui în multe ocazii, dar într-un asemenea moment nu. Cine
trebuia să-i înmâneze cheia oraşului Bucureşti ? Mălin Bot?
Peste tot în lume se petrec astfel de evenimente care au primarii oraşelor
în prim plan. Ce aţi vrea? Primarul să nu scoată capul din birou că îşi face
campanie electorală? Da, este om politic, iar un om politic este tot timpul în
campanie electorală.
Întinarea unor astfel de momente pot determina şi alte publicaţii sau
organizaţii externe să minimalizeze sau chiar să batjocorească o astfel de
victorie. Trebuie întâi să ştim să ne respectăm noi, apoi să cerem să ne
respecte alţii.
Până nu vom învăţa că dreptate nu are: cine strigă mai tare, cine înjură
mai urât sau cine dă cu pumnul mai tare, nu vom putea să ne declarăm oameni
civilizaţi.
Partidele, formaţiunile politice sunt în opoziţie ideologică, nu sunt
adversare într-un război fizic de exterminare. Atitudinile belicoase ale unor
astfel de partide fac rău lor şi societăţii în ansamblul său.
Toleranţa trebuie să existe în mod real, nu la nivel declarativ.
Am vazut un mesaj pe F.B. si suna cam asa: "vedeti ca poate va viziteaza iar musulmanii" Eu cred ca acea persoana nu-si da seama ce gresealamare face. Si in acest caz, al Simonei, trebuie sa raspundem cu o poanta si mai buna, si mai penetranta; sa-i batem cu armele lor chiar daca sar calu'!
RăspundețiȘtergere