sâmbătă, 21 iulie 2018

Concluzii în urma internării în secţia Geriatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgovişte.


   Faţa de anii trecuţi se observă o uşoară îmbunătăţire  în ce priveşte condiţiile de cazare,au fost aduse paturi noi, cearşafuri şi feţe de pernă. S-a îmbunătăţit şi transportul bolnavilor de la secţiile externe spitalului, în spital, pentru investigaţii . Maşinile tip „Salvare” sunt ceva mai curate şi îngrijite, faţă de alţi ani când era un adevărat supliciu din partea bolnavului să se urce într-un asemenea mijloc de transport .
Pe secţia Geriatrie lucrurile sunt foarte bune dacă mă rezum strict la personalul medical şi de îngrijire. Doctoriţa Popescu Ioana încă este mână forte, iar asistenta şefă o secondează cu brio. Personalul le urmează fără să murmure, chiar dacă, câteodată, unele dintre fete scrâjnesc încet din dinţi. Dacă nu s-ar întâmpla aşa, ar însemna că asistentele şi infirmierele nu ar fi oameni, ci roboţi.
Important este că pacientul nu este afectat de aceste mici invidii, mândrii, clevetiri. Toate se petrec într-o adâncă taină. Asemenea mici altercaţii dau sarea şi piperul unui colectiv viu.
O remarcă specială pentru doctoriţa Diana Vasilescu, medic specialist geriatrie, care, deşi tânără, este ambiţioasă, învaţă, este riguroasă, toate acestea în ciuda unei uşoare timidităţi. Trebuie să remarc şi faptul că este un foarte bun mânuitor şi cititor al imaginilor ecografului.
  O problema pe care am semnalat-o încă de acum 4 ani şi care se perpetuează cu  nonşalanţă şi o lipsă crasă de bun simţ este sectorul unde se pregăteşte hrana.
Am înţeles că norma de hrană pentru bolnavi este mică. Pot înţelege că din cauza unor ne”atenţii”, unii „câini”,care s-au  aciuiat pe lângă bucătărie, pot fura hălci întregi de carne. Mai pot înţelege că nu-i pasă nimănui de bolnav, de hrănirea lui, ci doar de cât pot stoarce din spinarea pacientului şi aşa prea uscată. Însă nu pot înţelege indiferenţa, nesimţirea, lipsa de profesionalism în pregătirea hranei. Mâncarea poate avea gust, indiferent din ce este ea pregătită. Nu trebuie să aibă carne, trebuie să aibă acele mirodenii care nu sunt nici scumpe şi nici nu este o penurie a lor pe piaţă, dar mai ales ar trebui să existe respect  pentru cei cărora le pregătesc hrana. Nu poţi spune varză călită cu mămăliguţă, unei mâncări în care varza e crudă şi miroase a butoi de plastic,probabil fusese tocată cu multe zile înainte de folosire şi depozitată în butoaie, în care nu s-a pus ulei, nu a fost puţin fiartă şi nu are puţină sare, mă refer la comun nu la regim. Deplorabil. Asta este posibil pentru că nimeni nu-i controlează, iar dacă o fac este doar pentru a vedea cât le revine şi lor din tot ce s-a agonisit în acea zi în bucătărie.
Nu exagerez cu nimic. Nu fabulez, sunt realităţi.
Frecvent salatele nu ajung la bolnavi. Am dat telefon şi am vorbit cu bucătăreasa şefă. Răspunsurile au fost aiuritoare. O dată mi-a motivat că s-au stricat roşiile, altă dată că nu au avut vase în care să trimită salata. La o altă sesizare a mea, mi-a spus că nu au vrut şoferii, care transportă hrana bolnavilor, să ia salatele. Dacă extrapolez numărul de salate la secţiile externe spitalului, considerând că secţiile din interior primesc tot ce scrie în meniu, se ajunge la un număr remarcabil de porţii care transformate în bani îi fac pe bucătari să vină de drag la serviciu. O altă meteahnă este aceea de a nu ţine cont de felurile de mâncare pe care ei le-au anunţat că vor fi servite  prin meniurile care se afişează în oficiile secţiilor unde se serveşte masa. Scrie în meniu, un exemplu: iahnie de fasole, în farfurie e varză, de ce? Nu s-a mai ajuns, ori şi mai simplu, aşa era pentru diabet am trimis la toţi la fel. „Ştiţi  noi de la comun, am avut ieri varză” încerc eu, timid, să-i amintesc cucoanei care s-a recomandat bucătăreasa şefă. „Şi ce? Vi s-a pus în gât?”
Are dreptate, nu mi s-a pus în gât din simplul motiv că nu am mâncat, nu se putea mânca o mâncare prost pregătită.  O mâncare pe care nici ele, bucătăresele, nu au gustat-o, iar dacă au făcut-o şi au spus că este bună, trebuie urgent demise. Iar dacă nu au gustat mâncarea trebuie la fel de urgent date afară. Pentru faptul că fură, cu nesimţire, din raţia bolnavilor, la fel de urgent trebuie alungate, altfel MANAGERUL spitalului se face complicele unei stări cronice de furt, nesimţire şi insolenţă.
Consider că un conducător de unitate spitalicească, cum este Spitalul de Urgenţă Târgovişte, este deasupra unor asemenea acte mârşave de umilire a bolnavilor . Sper ca în cel mai scurt timp lucrurile să se îmbunătăţească şi să intre pe un făgaş normal, acela în care, bucătăria alături de cadrele medicale să fie în slujba pacientului. Bolnavul poate înţelege multe neajunsuri, dar, doar acolo unde vede că personalul se zbate pentru el, nu acolo unde vede că personalul îşi râde de el.
Domnule Manager, spuneţi STOP furturilor şi indolenţei, nepăsării şi dispreţului manifestate de personalul bucătăriei, în special bucătarul şef, faţă de pacient! Luaţii frâiele bucătăriei din mâinile unor oameni nevrednici care, prin activitatea lor, mai bine spus prin inactivitatea lor, prin mârşăviile pe care le produc în bunul mers al bucătăriei, aruncă o umbră asupra activităţii întregii conduceri a spitalului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

10 august. Un moment de democraţie autentic românească.

  10 august 2018. Un moment de democraţie autentică. Pentru prima dată România a fost cu adevărat un stat de drept. Nu exagerez cu nimic. ...