Vizita "istorică" a lui Iohannis în Italia.

  Bravul nostru Preşedinte se află într-o vizită istorică în Italia. Este istorică, nu prin anvergura sa, nu prin agenda politică încărcată cu contacte cu oficialii italieni şi oameni de afaceri, pentru că nu se întâlneşte cu nimeni. Este istorică pentru că timp de 45 de ani nu a mai fost nicio vizită a unui şef de stat român în Italia.Ultima vizită a fost vizita lui Ceauşescu în mai 1973. Ceauşescu, în general, revenea cu vizitele în anumite state unde se încălzeau relaţiile economice bilaterale în avantajul ambelor state. În Italia nu a mai revenit cu vizitele pentru că în afara unor promisiuni neonarate de partea italiană nu s-a ales cu nimic. Ori Nicolae Ceauşescu nu făcea vizite turistice, deplasările lui în străinate se făceau după ce ministerul comerţului exterior, ministerul de externe, ministerele industriilor de resort, puneau bazele unor înţelegeri de colaborare economică bilaterală cu statul unde urma să se deplaseze Ceauşescu. El mergea pentru a semna şi consfinţi prin prezenţa sa la cel mai înalt nivel importanţa documentelor care urmau a fi semnate.

Revin la Iohannis. Vizita lui în Italia nu are nimic istoric. Nu are nimic demn de consemnat pentru istorie. Poate faptul că a lipsit de la cina informală din deschiderea Consiliului European.

În schimb domnul Preşedinte nu  a ratat ocazia de a vizita împreună cu soţia oraşele Capri şi ruinele oraşului Pompei distrus de vulcanul Vezuviu în anul 79 d. H. Sigur, nu ar trebui să mă mire dispoziţia Preşedintelui nostru pentru turism, chiar ar trebui să fie o preocupare plăcută, mai ales când poporul român suportă cheltuielile. Domnul Iohannis se poate plimba pe unde doreşte,nimeni nu îl poate opri, însă să facă acest lucru ca persoană particulară, pe banii domniei sale, nu sub acoperirea unor vizite oficiale.

Istorică ar fi fost această vizita dacă ar fi avut nişte rezultate concrete, dacă domnul ocupant al fotoliului din Palatul Cotroceni s-ar fi întâlnit cu oameni de afaceri, cu românii din diaspora şi ar fi discutat deschis despre problemele lor.

Dintre toţi preşedinţii, regii, domnitorii şi tot ce a mai avut poporul român de la Burebista încoace, incluzând şi domnitorii fanarioţi, este conducătorul cu cele mai slabe rezultate, este omul din fruntea statului care nu a produs nici măcar o dudă în cei aproape 4 ani de când, printr-o nefericită împrejurare, a ajuns Preşedintele României. Este omul cu cel mai mare rang în stat care a luptat din răsputeri împotriva propriului popor, încurajând războiul româno-român şi destabilizarea ţării. Îmi pare rău că Preşedintele nu dă raport asupra activităţii sale din timpul mandatului, implicit a consilierilor din aparatul prezidenţial care sunt plătiţi cu salarii de miniştri. Nu se poate ca reprezentantul poporului cu cel mai mare număr de voturi să nu dea o dare de seamă, măcar, pe ce a cheltuit uriaşele sume de bani alocaţi de guvern. S-a întrebat cineva din guvern, din Parlament, din Procuratură dacă deplasările domnului Iohannis la sfârşit de săptămână de la Bucureşti la Sibiu sunt cel puţin ortodoxe, dacă nu ilegale? Dacă ar fi mers cu trenul costa mai puţin, probabil şi cu un elicopter nu costa aşa mult, dar cu maşina pe Valea Oltului însoţit de un convoi de vreo 20 de maşini cu salvare , doctori, asistentă, pompieri, SPP mi se pare prea mult.

Trebuie să fii un om rece, insensibil, un “dulap”, ar spune Cristoiu, un ficus au spus alţii, să nu înţelegi că bunul simţ are nişte limite stricte care nu pot fi depăşite nici măcar de un Preşedinte ales.