425 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul

 Mihai Viteazul s-a născut în anul 1558 în Târgul de Floci. Unele surse, nu multe de altfel, susțin că Mihai ar fi fost copilul din flori al domnitorului Pătrașcu cel Bun. Puțin probabil, spun alți istorici, deoarece pe parcursul anului 1557 Pătrașcu Vodă a fost tot timpul bolnav, domnitorul a și murit în 1557. Există documente prin care Pătrașcu solicita să-i fie trimiși medici de la Sibiu pentru a fi tratat.

Mama lui Mihai a fost Teodora, Tudora, era, după unii istorici, din neamul bizantin al Canacuzinilor, soră cu Iane Cantacuzino fost înalt dregător la poarta Otomană, mai apoi ban al Craiovei. După alți istorici Teodora, grecoaică la origine, ar fi fost negustoreasă de rachiu.

La sfîrșitul anului 1588 devine stolnic (dregător care avea grija mesei domnești, în subordine lui erau: bucătarii, pescarii și grădinarii), al curții domnitorului Țării Românești, Mihai Turcitul. În 1593 ajunge ban al Craiovei (guvernator) în timpul domniei lui Alexandru cel Rău.

În septembrie 1593 după ce a plătit o mare sumă de bani sultanului (400.000 de galbeni), a devenit domn al Țării Românești, astfel că pe 15 octombrie 1593 a fost înscăunat.

Deși a ajuns domnitor cu ajutor otoman a trecut repede la alianțe antiotomane în cadrul Ligii Sfinte.

A dus o serie întreagă de bătălii cu turcii cea mai importantă fiind Bătălia de la Călugăreni din 1595. Aici Mihai a repurtat o strălucită victorie.

Mihai știa că, singură, Țara Românească nu putea să se elibereze de sub jugul otoman, de accea a gândit să unească sub un singur sceptru cele trei provincii românești, pentru că doar așa ar fi putut ține piept turcilor. Mai mult decât atât, cele trei provincii care vorbeau românește ar fi ajuns o unică Țară. Reușește acest lucru. Transilvania este cucerită prin lupta de la Șelimbăr din 1599 și astfel ajunge stăpânul Transilvaniei. 27 mai 1600 a cucerit Moldova, reușind să unească cele trei țări sub un singur sceptru.

Din păcate trădarea, și de această dată, a fost arma cea mai redutabilă. În Transilvania mulți grofi nu au fost de acord cu poruncile date de Mihai care priveau administrarea Transilvaniei. Nici în Moldova lucrurile nu au stat mai bine.

Contextul internațional a fost nefavorabil lui Mihai. Puterile străine vecine (mereu același lucru, cândva Înalta Poartă, Imperiul Habsburgic, Polonii, azi SUA, UE, Rusia), vedeau în ambițiile sale politice o contradicție cu interesele proprii de dominanță. Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara Românească. Mai mult chiar, uniunea personală a lui Mihai reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune.

Mihai nu reușește să înăbușe revolta nobilililor maghiari transilvăneni, sprijiniți fiind de generalul Basta care l-a învins în Bătălia de la Mirăslău septembrie 1600 și astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va intra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Polonii au pătruns în Moldova cu cancelarul și marele hatman Zamoyski, Mihai fiind învins în Bătălia de la Bucov octombrie 1600, astfel Zamoyski îl instalează pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă.

Mihai a încercat să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se urcă un membru al familiei Movileștilor, Simion Movilă.

Așadar, înfăptuirea unirii nu a durat, iar creația politică a lui Mihai s-a prăbușit ca efect al intereselor proprii ale Habsburgilor, Poloniei și Imperiului Otoman.

În această situație, singur, părăsit de toți, având în jurul lui o mână de credincioși, ostași loiali lui, a luat calea pribegiei.

După multe peripeții și respingerea atacurilor unor bande ce voiau capul lui Mihai a reușit să ajungă la Praga pentru a fi primit în audiență de Împăratul Austriei Rudolf al II-lea. Inițial împăratul aprobă ca Mihai să pornească alături de generalul Basta pentru a-l alunga de pe tronul Transilvaniei pe Sigismund.

Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul român îl îndepărtează pe Sigismund Báthory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/19 august 1601[1][2], la 3 km sud de Turda[38], Mihai Viteazul este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob (Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta.[39] Uciderea lui Mihai este astfel relatată de Dionisie Fotino[33]: „Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”. Trupul lui Mihai a fost aruncat apoi în câmpia Cristișului, pentru ca ostașii săi să vadă că a pierit căpitanul lor.[40] Pe mormântul lui Mihai Viteazul din Turda s-a construit un obelisc, închinat lui Mihai.

Text preluat de pe wikipedia.

În jurul lui Mihai nu mai existau frații Buzești și ceilalți căpitani devotați lui și cauzei sale. Toți se înstrăinaseră. Mihai, însuși, în 1601 era un general în armata habsburgică. Ambiția sa de a ajunge din nou domn al Țării Românești l-a determinat pe generalul Basta să-l trădeze, iar mai apoi să-l asasineze.

Unirea celor trei provincii românești, chiar dacă de scurtă durată, a fost scânteia care avea să aprindă focul în inimile pașoptiștilor. De altfel, despre unirea celor trei provincii realizată de Mihai se va vorbi cu adevărat abia după ce N. Bălcescu a scris opul „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”.

În această lună se împlinesc 425 de ani de la moartea marelui Voievod. Dumnezeu să-l țină la Dreapta Sa!

 

 

 

Un stat distrus de politica antiromânească

 Spunea un tânăr politician de pe la liberali ori USR, nu am reținut, nici nu mă interesează prea mult, că pe vremea comuniștilor s-au construit mastodonți gen Hidrocentrala Porțile de Fier și alte combinate și uzine uriașe care între timp au fost dărâmate.

De la evenimentele din iarna lui 1989 au trecut mai mult de 36 de ani. Comuniștii au fost la putere din 1946 pînă în 1989, adică 43 de ani. Însă, să nu uităm câteva „mici” amănunte. Țara era după război. România era ocupătă de armata sovietică. 14 ani, din august 1944 până în 1958 iunie-iulie când armata sovietică a fost retrasă de pe teritoriul nostru, România a fost ocupată. Trebuia să plătim despăgubiri de război. Și peste toate fusese și foametea din 1947 urmare a groaznicei secete din 1946. Așadar, despre o conducere a României pentru România putem vorbi abia din 196o. Din acest moment industria României începe să se dezvolte în ritm accelerat. Trebuie precizat că nu a fost ușor să dezvoltăm industria. În cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) din 1960, URSS a propus și susținut un plan de specializare economică prin care României îi revenea rolul de furnizor de produse agricole și materii prime, în timp ce Cehoslovacia și RDG trebuia să-și consolideze industria. România nu a ținut cont de directiva sovietică și a a făcut un plan propriu de industrializare forțată. Astfel în 1960 s-a hotărât construirea Combinatului Siderurgic de la Galați. Pentru că URSS a refuzat să participe la construirea acestui Combinat s-a căutat finanțare în Occident. Iată că, deși eram un stat satelit URSS, făceam parte din Tratatul de la Varșovia și din CAER, România a neglijat directivele Moscovei, un fel de Bruxelles de acum și a căutat aliați financiari în altă parte. Din 1960 și până în 1989 sunt 29 de ani. Acei mastodonți au fost construiți în 29 de ani.

Cine nu a lăsat noile structuri care s-au tot perindat la putere, din 1989 până astăzi, să construiască ce vor ei? Hidrocentrale mai mici, termocentrale de buzunar, blocuri de locuință pentru muncitori cu apartamente mai mari, decât cele comuniste, la chirii modice cum erau cele comuniste?

Nu, doar că nu au construit, dar au mai și dărâmat ce au construit românii din 1960 până în 1989.

Acum se vede nesocotința, reaua credință, hoția, trădarea de Țară a celor care ne-au condus în ultimii 36 de ani.

Eu nu sunt contra UE, însă nu putem să ne numim Țară Independentă, Suverană, care are un Președinte ales direct și un Parlament rezultat în urma unor alegeri libere, dacă pentru orice facem, sau ar trebui să facem în România trebuie să mergem cu căciula în mână la Bruxelles. Da, acolo se dau niște directive în Parlamentul European. Trebuie să ținem cont de ele în funcție de structura noastră socială. Nu să aplicăm otova o politică străină de interesele României. Altfel, nu înțeleg pentru ce dracu cheltuim bani cu alegerile, cu partidele, cu Parlamentul și Guvernul. Am putea avea niște funcționari basculă care să pedaleze între Bruxelles și București și să implementeze tot ce vine de la UE. Mai cheltuim dracu o grămadă de bani să se certe niște neica nimeni că nu vor să facă un guvern. Până la urmă România merge bine și fără un guvern cu puteri depline, parcă mai bine. Eu cred că fără guvern de nici o culoare ar merge și mai bine.

Bolojan, acest neica nimeni scos din mâneca USR, care a distrus Țara, poate face un lucru bun. Să oprească toate emisiunile TV cu invitați din lumea politică. Astfel s-ar face și economie de curent și nici populația nu ar mai fi nu doar poluată fonic ci și adusă în pragul disperării când îi văd atât de răi, proști, inculți, cinici, insolenți și indolenți.

În 36 de ani, politicienii lu’ pește prăjit puteau face o Românie să se învârtă  după soare. Nu doar că nu au făcut nimic în toți acești ani, dar au distrus și ce moștenisem de la comuniști, până la urmă poporul român construise tot. Și ca răul să fie făcut până la capăt, populația activă a României a fost alungată peste graniță. Cam 5 milioane de tineri români muncesc și plătesc taxe în statele UE. Mai mult, acolo își au și copiii. România nu are viitor. Orice mică dezechilibrare ne arată cât de fragili suntem din punct de vedere economic și financiar. Seceta de acum ne arată neputința și lipsa de viziune a politicienilor și a politicilor din 1989 și până astăzi.

Să ne ferească Dumnezeu de cutremur mare, ăla ar fi sfârșitul României.

Spunea Bolojan că mersul cu trenul al românilor la mare a perturbat aprovizionarea părții de vest a Țării cu produse petroliere. În loc să se bucure că românii încă folosesc trenurile și nu se deplasează toți cu mașinile, el îi înjură la televizor. Ce fel de premier e ăsta? Unul demis îmi veți răspunde.

Criza energetică

 România trăiește intr-o lume paralelă cu restul planetei. Cred că România trăiește într-o lume paralelă cu ea însăși. Altfel nu pot să-mi explic cum am ajuns dintr-o Țară independentă din punct de vedere energetic, într-o Țară importatoare de energie, chiar dacă acest lucru se întîmplă doar într-un anumit interval al zilei.

În 1989, România avea mari consumatori de energie electrică, cu toate acestea nu importa curent electric, e drept că ne stingea nouă becul și ne oprea gazul. Cu toate acestea puterea instalată a energiei electrice era cu vreo 2000 de MW mai mare atunci decât acum.

Dar și mai ciudat este faptul că importăm energie electrică din Ucraina, țară care se află în război cu Rusia de mai mult de patru ani. Ucraina, să nu uităm, a pierdut Centrala Nucleară de la Zaporije în favoarea Rusiei. Cu toate acestea are energie electrică în plus încât să ne vândă și nouă.

Exportul Ucrainei către România nu se oprește aici, ne vând drone pentru luptă, nu doar nouă ci și altor țări.

Pentru o țară care se află într-un conflict armat, Ucraina se descurcă foarte bine. Se pare că investițiile occidentale sunt în toi. Doar cetățenii ucrainieni, care nu au plecat în țările calde și ferite de bombardamentul rusesc, au de pătimit. În rest, în Ucraina viața prosperă. Am uitat că Ucraina exportă și cereale, care fac o concurență neloială producătorilor români, însă nimeni nu se supără pe aliatul nostru din est.

Noi nu ne-am supărat nici când ne-au dăruit acea dronă marină de era gata să se ducă dracului portul Constanța.

Ce se va întâmpla cu România dacă, ferească Dumnezeu, ne trezim cu un cutremur de mare putere? Acel cutremur nu poate fi departe dacă ținem cont că el a fost aproape ciclic la aproximativ 33 de ani. Ultimul cutremur a fost în 1990 de 7 grade și în 1986 mai mare de 7 grade pe scara Richter.

România care nu a fost și nu este în război cu nimeni, a ajuns să ceară populației să stingă becul, să oprească climatizarea, să scoată din funcție aparatele electrocasnice. Deasemeni l-am auzit pe primarul Chirică de la Iași că oprește iluminatul stradal în oraș. Domnule Chirică, nu face asta că mor tâlharii de bucurie, fac tumbe hoții și intră în pâine violatorii.

Domnilor politicieni, chiar a fost nevoie să distrugeți absolut tot? De ce? Vreți ca România cu cetățenii, ei care nu sunt nici mai buni nici mai răi decât ceilalți de pe planetă, să dispară prin emigrare în alte state unde au munci de sclavi?

Pentru că nu mai avem industrie, pentru că nu mai avem bănci comerciale, pentru că a fost distrus sistemul sanitar, sistemul de învățământ, armata, agricultura și sistemul energetic CER CA POLITICIENII CARE AU DISTRUS ECONOMIA ROMÂNIEI SĂ FIE DEFERIȚI JUSTIȚIEI. O prostie, politicianul, partidul plătesc politic o dată la patru ani când sunt alegeri. Ce-i pasă politicianului că nu mai este ales dacă el cât a fost la putere a furat cât pentru cinci mandate?

Este adevărat că au fost câteva simulacre de procese penale în care judecătorii i-au mângâiat părintește pe cap pe infractorii ajunși în fața lor. Au făcut un an, doi de închisoare și așa si-au consolidat averea. Puțini prinși și nu cei importanți, iar cei prinși nu au fost judecați pentru adevăratele lor fapte penale, de furt din averea țării. Au fost judecați pentru găinării.

 

 

Borfașul demnitar

 USR-iști au înfierat cu mânie proletară faptul că o mare parte a liderilor PSD sunt bogați și foarte bogați. Nu mi se pare important dacă un lider politic este bogat ori sărac, nu bogăția sau indigența dă caracterul unui om și nici ideologia.

Mulți militanți socialiști proveniți dintre marii boieri, industriași ori negustori, oameni cu slugi, salariați și argați au avut ca ideologie, ca formă de înțelegere a lucrurilor dorința de a lupta pentru apărarea drepturilor celor umiliți și săraci. Un exemplu în acest sens a fost Ioan Dalles, socialist de la sfârșitul sec XIX, mare latifundiar în comuna noastră. Numele acestui mare boier în semn de respect, îl poartă, de altfel, o importantă sală din București, Sala Dalles.

Contează modul în care ai ajuns bogat și felul în care înțelegi să-ți folosești acumulările intelectuale și bănești. Atâta timp cât averea este licită și la vedere nimeni nu poate fi condamnat pentru că este bogat.

Pe de altă parte avem demagogii care una afișează în fața maselor, mă refer la politicieni, și cu totul altceva gândesc și fac.

Sunt multe exemple de dat, dar cel mai la îndemână este al lui Dragoș Pâslaru, un traseist veritabil ce ar putea să se întreacă în alergatul pe centura politică cu traseiste profesioniste care-și fac veacul pe centurile românești.

Acest individ, ajuns ministru în 2025, a cerut o casă de la RA-APPS la care de altfel avea dreptul ca demnitar al statului român, cu o singură condiție, să nu aibă altă locuință în București. Ei bine, acest domn avea o casă și o vilă în București, drept pentru care, pe bună dreptate, RA-APPS l-a refuzat.

Domnul Pâslaru, ingenios cum îl știm în a face podlogări, nu lucruri bune, a donat atât casa cât și vila mamei sale, rămânând astfel pe drumuri, ne mai având o locuință proprie. De acum RA-APPS i-a aprobat cererea și i-a repartizat o vilă de peste 120 de metri pătrați în Kiseleff că doar nu era să lase gogeamite ministrul să doarmă prin parcuri.

Același domn Pâslaru are o vilă în Bruxelles, acolo unde locuiesc soția și cei trei copii ai săi.

Pentru a merge acasă în Belgia, domnul Pîslaru, econom din fire când este vorba de banul său, își face delegație pentru transport și dormit în Bruxelles, că doar nu mergea să-și vadă nevasta pe banii lui. Pâslaru este un om chivernisit cu banii lui, cu ai statului mai puțin.

Pâslaru, mare dregător, demnitar al statului, doar când citești funcția ai un ușor sentiment de respect, domnule e ministru, mare funcționar al statului Român, sau cum ar fi spus Gr.Ureche, dumnealui vel postelnicul Dragoș Pâslaru, nu ai crede că acest om ar putea să fure din averea statului.

Nu poți să crezi că un individ care acuză în stânga și în dreapta că vede numai borfași mufați la bugetul statului, el suge mai mult decât toți din țâța lăptoasă a bugetului în care sunt banii pe care guvernul îi împrumută la dobânzi mari din băncile străine.

Când te gândești că acest găinar, ajuns din greșeală demnitar, certa profesorii și medicii pentru că își cereau drepturile salariale și mai ales dreptul de a fi respectați pentru ceea ce fac în slujba acestei Țări.

Rușine! Un demnitar pe care Țepeș, personal, l-ar fi înfipt  în cea mai înaltă țeapă, că doar nu era să fie tras într-o țeapă mică ca pe prostime.

Și câți ca Pâslaru a „hrănit” bugetul României, acum acești veli dregători vin la Golea să plătească ce au furat ei.

Siktir vă zic, borfași ajunși precum păduchii în frunte!

 

 

Câteva reforme...

 Sunt câteva reforme care ar trebui de urgență să fie implementate. Am să le scriu într-un mod aleatoriu. Pe lângă acestea mai sunt multe altele, dar acestea mi se par cele mai la îndemână și cu o maximă urgență de îndeplinire.

Reforma administrativă. Aparatul birocratic din Țară este supradimensionat, trebuie făcut să fie eficient și durabil.

Reforma parlamentară. La următoarele alegeri numărul de parlamentari să nu fie mai mare de 300. După părerea mea și 300 sunt mulți. Treisferturi din numărul de azi al parlamentarilor nu știu unde este tribuna, nu știu ce lege se votează, nu știu ce conține acea lege și nici cine a inițiat proiectul de lege. În cazul parlamentarilor pe lângă faptul că este posibil ca forul suprem să fie mult mai combativ, mult mai eficient, e posibil să determine și cât mai mulți parlamentari să participe la discuțiile din plen și comisii.

Altă reformă ar fi încetarea finanțării partidelor politice de la bugetul Țării.

În momente ca acestea, vorba lui nenea Iancu, România nu-și permite să dea bani la partide, să țină niște trântori în Parlament pe bani mulți și nici să finanțeze niște primării falimentare în care aparatul din UAT este mai mare decât numărul locuitorilor. De asemenea trebuie regândită și organizarea administrativ teritorială în care județele să fie mult mai cuprinzătoare.

Reforme sunt mult mai multe care ar trebui făcute, însă asta cere muncă, cere angajamente, ceea ce, să ne ierte Dumnezeu, cu munca mai greu în România. Mai ușor, mai la îndemână a fost birul pe popor, ori direct prin creșterea unor impozite, sau indirect prin creștere de accize și cota de TVA.

Noul guvern trebuie să pună mâna pe muncă, altfel fie România se duce de râpă, nu ca acum ar fi pe mal în siguranță, fie se ajunge la dictatură ca singura formă de salvare a Țării.

O dronă a dat peste cap România.

 O dronă s-a plimbat prin România până când armata s-a hotărât să o distrugă într-o zonă nelocuită din apropierea Buzăului. Racheta care a distrus drona avea o valoare între 400.000 și 900.000 de dolari. Drona nu costă mai mult de cîteva zeci de mii de lei. Scump, foarte scump prețul doborârii acestei drone. Ferească Dumnezeu, în cazul unui atac masiv cu drone, armata română intră în faliment. Nu că acum ar fi o armată de frunte.

De ce nu avem o armată competitivă? Dintr-un motiv simplu. Și armata a intrat în planul de distrugere alături de industrie, agricultură, sistem bancar, învățământ, sănătate. Un plan care a reușit. Un plan ale cărui „roade” le simțim acum din plin.

Avem o armată cu mulți generali și cu puțini oșteni. Industria de apărare care era destul de dezvoltată a fost pusă pe butuci. Acum, guvernul trebuie să ia din laptele copiilor, din banii handicapaților, din pensiile celor puțini rămași, foști ostași în cel De-al doilea Război Mondial, pentru ca din acești bani să cumpere armament pentru armată.

O mare greșeală strategică. O lipsă de viziune? Ori așa au fost ordinele primite din exterior, iar politicienii noștri, zeloși cum îi știm, s-au grăbit să vândă toate uzinele cu profil militar pentru ca ei să-și umple buzunarele cu banii primiți pe acele uzine.

Foștii salariați, specializați în construcții militare au luat drumul bejeniei.

Acum s-a isterizat o Țară întreagă că a intrat o dronă pe teritoriul ei.

Zelenski ne poartă de grijă și cu ipocrizie ne anunță că nu scăpăm de atacul Rusiei și să pornim războiul alături de ucrainieni. Domnul Zelenski uită că o dronă ucrainiană era gata să distrugă portul Constanța. Nu și-a cerut scuze pentru acest incident.

România se află în situația țăranului sărac care tăia din poala cămășii pentru a cârpi spatele ei. Adică, tai din poale să pui în brâu, e cea mai mare sărăcie. Așa a ajuns România.

Nu înarmarea ne poate salva. Ci o politică externă redutabilă. Doar diplomații și diplomația ne pot apăra de rele. Politica arogantă, de dușman declarat al unui stat, indiferent de numele lui, cu atât mai mult dacă se numește Rusia, nu ne aduce nici un bine. Eu nu zic să nu protestăm față de agresiunea Rusiei, dacă considerăm că Rusia nu a fost în drept să atace Ucraina, dar de aici și până  l-a agitarea  rușilor cu bățul prin gard e cale  greșită și fără un folos, ba din contră, ne facem în mod gratuit un dușman care nu este de neglijat.

Peste ani avem să suportăm consecințele acestei proaste poziționări față de un colos cum este Rusia.

SUA, un alt colos, știe că un război cu Rusia nu este ușor de dus. Să ne uităm la Iran, țară care nu are arme nucleare, dar care are respect de sine, cum ține în șah armata americană.

Încă o dată reiterez, diplomația românească trebuie să-și facă datoria. Trebuie să găsim la externe diplomați de carieră, oameni care știu cu ce se mănâncă arta diplomatică.

Biru-i greu...

       Un răspuns dat de către Nazare, ministrul de finanțe, m-a pus serios pe gânduri. Întrebat de reporteră ce se întâmplă cu cele 7.200 de posturi din sănătate care trebuie deblocate pentru a putea fi angajate cadre medicale în spitale, domnul ministru, îmi este greu să scriu „domn”, a explicat jurnaliștilor că au fost deblocați banii pentru angajarea celor 22 cadre medicale necesare Spitalului „Marie Curie”. În ce privește restul de posturi, „domnul” ministru a spus că acestea rămân în continuare blocate pentru că deblocarea lor ar dezechilibra bugetul Țării.

Cum dracu vine asta? Angajarea unui minim din personalul sanitar necesar bunei funcționări a spitalelor din România produce dezechilibre bugetare, iar creșterea salariilor parlamentarilor, miniștrilor, și în general al tuturor celor care lucrează în aparatul guvernamental, prezidențial și parlamentar este un lucru care trebuie neapărat făcut?

Dacă nu se deblochează posturile din sănătate bugetul Țării cui folosește? Nu înarmarea ar trebui să fie pe primul plan în România, oricum pentru ca noi să putem  susține un război ne-ar trebui cel puțin 25 de ani de investiții în înarmare și tot nu am putea face față unui război. Așa că joaca noastră de-a înarmarea în detrimentul sănătății și învățământului nu are logică. Orice război omoară mai puțini civili decât omoară bolile umane pentru că nu avem personal medical și aparatura necesară să-i tratăm.

Nu putem din cauza deficitului, pe care nu medicii, nu asistentele și cu atât mai puțin poporul care a plătit taxe și impozite l-a făcut, să ducem o viață cât de cât normală. Vinovați sunt politicienii de ieri și de azi pentru distrugerea României. Politicienii, împreună cu acoliții lor, au pus la cale distrugerea bancilor, industriei, agriculturii și tot ce avea România în 1989.

Fără nici o excepție. Partidele care au condus România din 1990 și până astăzi trebuie să se autodizolve ori să fie acționate în instanță pentru că au subminat economia națională a României.

Politicienii tineri din PSD, PNL, UDMR, nu pot să clameze că ei nu au fost parte la aceste distrugeri. Le reamintesc membrilor de partid, indiferent de partid, că prin aderarea la un partid își asumă volens nolens statul acelui partid împreună cu tot istoricul lui, cu toate faptele acelui partid bune ori rele.

Avem o datorie de peste 60% din PIB, foarte mare în condițiile în care nu am construit nici măcar o dudă. Întrebarea mea este simplă: ce s-a făcut cu acești bani?

Trebuie să ținem cont de un fapt major. Din România lipsesc peste 5 milioane de oameni, dacă ar fi fost și aceștia în România  cum ne-am fi descurcat acum?

Din păcate cei 5 milioane de români au fost izgoniți din Țara lor după ce au fost mituiți să-și părăsească singuri locurile de muncă, pentru ca uzinele, fabricile, combinatele industriale și agricole, fermele zootehnice, acolo unde erau salariați etc., să poată fi vândute unor bandiți.

Guvernul trebuie să pună în aplicare politici care să vină în sprijinul cetățeanului și nu să-l asuprească cu taxe și impozite, cu poveri din ce în ce mai grele.

Un fragment dintr-o doină veche, dar actuală:

„Biru-i greu, podveada grea,

Sărăcuț de maica mea!

Unde merg și orice fac,

De belele nu mai scap,

De frica zapciului

Și de groaza birului…”

 

Observați că trăim aceleași timpuri, deși sperasem, crezusem, îmi dorisem să nu mai întâlnim acele vremuri de restriște.