A fi sau a nu fi extremist

 Partidul AUR și încă vreo câteva partidulețe sunt considerate a fi de extremă dreaptă. Pot să fiu de acord cu cei care pun asemenea diagnostice doar cu condiția să-mi explice ce anume înțeleg prin extremă dreaptă. A, sunt partide cu idei conservatoare care oferă o alternativă clară la propaganda UE în ceea ce privește identitatea națională, cine ești, cui îi aparții și, evident cine nu face parte din comunitatea ta. Însăși Constituția României la articolul 1 ne spune că Statul Român: „România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Dacă citim acest articol în Constituția României înseamnă că România este un stat cu o politică de extremă dreaptă?

Nu. Constituția ne spune clar cine suntem și cu ce valori trebuie să mergem la orice negociere indiferent care ne sunt partenerii de dialog.

Uniunea Europeană, politica Bruxellului în general, omite în mod intenționat să ne vorbească de faptul că UE este o organizație multietnică, ea vorbește despre cetățeanul european care are dreptul la democrație, libertate de exprimare, dreptul de a călători liber, o piață comună și o monedă unică. Însă de aici lipsește individul.

Nu contează culoarea pielii noastre, toți avem sângele roșu, însă contează să ne știm rădăcinile. Să știm cine suntem, de unde venim, ce am făcut până astăzi. Contează să avem la cine ne raporta din trecutul nostru. Contează să avem repere morale.

Într-un sac dacă punem  boabe de porumb și grâu, apoi legăm sacul la gură, nu înseamnă că acele boabe se transformă într-un bob nou, necunoscut. Nu, ele vor rămâne separate. Așa și cu oamenii. Dacă îi numim pe toți cetățeni UE, asta nu înseamnă că ei nu mai sunt: români, estoni, letoni, francezi, germani, etc.

Ceaușescu care, dincolo de orice alte acuzații, a fost un mare patriot spunea în cuvântările lui: „români, maghiari, germani și alte naționalități”. Era un naționalist, însă nu un extremist.

Uniunea Sovietică, un fost colos, avea țara împărțită în mai multe republici etnice cu o anumită autonomie.

În Statele Unite nu putem vorbi de o împărțire a Uniunii pe bază etnică, doar rezervațiile de indieni sunt pe triburi bine definite, totuși aici aproape că apartenența etnică a dispărut toți cetățenii acceptând să fie denumiți doar CETĂȚENI AMERICANI fără să mai facă vreo referire la etnia lui.

Aceste partide considerate, de fapt numite, de multe ori din neputința de a le întrece la vot, de extremă dreaptă sunt doar conservatoare. Este nevoie de astfel de partide pentru că, altfel, ne pierdem identitatea națională. Putem și România a demonstrat de-a lungul timpului, să conviețuim în pace cu toate minoritățile naționale.

Peste 5 milioane de români trăiesc și muncesc peste graniță, în Țară s-a creat un dezechilibru pe piața muncii. Din această cauză au început să vină pentru a munci în România filipinezi, nepalezi și alte naționalități de prin zona de sud și sud est a Asiei. Problema se pune dacă să-i acceptăm ori să-i alungăm? Răspunsul îl găsim în cei 5 milioane de români, cea mai mare migrație de români din toate timpurile, care au plecat să câștige  o bucată de pâine în alte țări pentru că România nu a mai putut să-și hrănească propriul popor.

Să ne înțelegem. Românii nu au plecat în lungi călătorii de agrement pe luxoasele vase de croazieră. Nu! Au plecat să muncească în agricultura spaniolă și germană. În industria franceză, britanică. Ori, femeile, îngrijitoare ale unor bătrâni cu bani și neajutorați.

Când aruncăm cu anateme să ne gândim bine. Nu ne este de folos dacă punem în discuții sterile tot felul de invective.

 

Raționalizarea apei potabile

 Raționalizarea apei potabile este la un pas să fie pusă în practică. Prima măsură ar fi sancționarea legumicultorilor și  unităților industriale care folosesc multă apă, o poluează, etc. De puțurile din curte încă nu se leagă, însă nu este departe. Deocamdată pot fi folosite instalații de extragerea apei potabile care să nu depășească un debit de 0,2 litri pe secundă.

Primul pas ar fi stabilirea unui plafon, al doilea nu este departe.

Ăștia de la UE ori sunt nebuni, ori sunt cinici, ori sunt imbecili, ori sunt sănătoși mintal și vor pe noi să ne distrugă.

Eu sunt de acord să protejăm apele, pădurile, iepurele de câmp și huhurezul de noapte.

Însă nu o pricep pe Ursula când vorbește cu limba ei despicată, ca unei vipere, despre păstrarea apelor curate și a mediului și, în același timp, pune lemne multe pe focul din Ucraina. Oare războiul din Ucraina nu poluează? Este un război ecologic?

Rafinăriile de petrol care sunt distruse de o parte și alta produc fum purtător de oxigen?

Ați găsit poluarea în focul de lemne al amărâților care fie nu-și permit să-și bage gaze naturale drept combustibil pentru că instalația este mult prea scumpă pentru buzunarul lor, fie nu există gaze naturale în toate localitățile.

Să nu uităm că noi, România, suntem cu 50 de ani în urma Germaniei, Suediei, Danemarcei, etc. Așadar, nu toate directivele UE pot fi implementate otova în România. Doar pentru a fi pe placul Ursulei în detrimentul poporului român.

Cred că primul semn al Ursulei, implicit al Comisiei Europene, cum că se dorește cu adevărat protejarea mediului ar fi implicarea în pacificarea războiului Ruso-Ucrainian. Cît timp vorbim de acest război, cât timp el există și are efectele nefaste asupra mediului nu putem vorbi de focul cu lemne și râgâitul vacii.

Un mare poluator este războiul din Orientul Mijlociu, aici cel puțin Trump nu crede în poluare și efectele ei.

Ursula oprește războiul! Poți! Apoi dă directive să apărăm aerul.

Să nu mai vorbesc despre experiențele cu diferite bombe și rachete pe care le fac marile puteri, dar și Coreea de nord.

Știri de ultimă oră

 Rusia a dat un comunicat cu țările pe care le consideră cele mai ostile. Spre nemulțumirea multor antiputiniști, România abia ocupă un loc 8 pe care-l împarte cu Canada. Sper ca prietenii Ucrainei, Ciuvică, R.Tudor, Bolojan și chiar Nicușor Dan, să-și dea mai mult interesul pentru a ne situa cel puțin în top 3, așa poate ne bagă și Putin în seamă și trimite el drone în portul Constanța, nu-l mai lasă pe Zelenski.

Ieri la Cotroceni a fost mare sfat de taină între nevolnicii, idioții, netrebnicii, iresponsabilii care ne conduc. Un sfat de taină, fără rezultat, așa cum era de așteptat. Suntem într-un cerc vicios din care nu vom putea ieși nici după ce se vor face alegeri anticipate. Singura soluție ar fi ca AUR să ia peste 50% să poată face singur un guvern. Până atunci avem lideri politici care se jeluiesc precum țațele la stâlpul porții. Mai puțin Bolojan și gașca lui care stau chiar și demiși pe bani mulți la Palatul Victoria.

De porc, de porc, dar votat...

 Vacanța parlamentară și-a intrat în pâine. Aleșii neamului au uitat că ar trebui să fie instalat un nou guvern. România are să fie retrogradată la junk. Cui îi pasă? Nimănui. Pentru că România nu este guvernată în interesul ei, în folosul poporului, ci este furată în interesul forțelor străine și autohtone. Peste câteva zile se vor înjura politicienii între ei, iar în spate își vor freca palmele pentru că, în sfârșit, au reușit opera de distrugere completă a României. Ori poate ne salvează Dumnezeu, așa cum prognostica domnul Călin Georgescu. Poate că ne-ar fi salvat, poate chiar eram pe agenda de lucru a Domnului, însă, nu trebuie să uităm că Dumnezeul nostru lucrează prin oameni, oameni pe care nu i-a găsit pentru ca lucrarea lui făcută să fie. Să nu uităm că și dracii tot prin oameni lucrează, e suficient să vă uitați la clasa politică, de la domnul Prezident în jos pentru a vă dumiri de modul în care dracii își fac lucrările.

Chiar mă minunez și mă continui să mă întreb fiind în continuare nedumerit:

-Domle, cum este posibil ca Președintele tuturor românilor să ignore voința a peste 2 milioane de români care au votat AUR? Nu cumva pe domnul Prezident îl ține de mânecă cineva din exteriorul Țării? Altfel, nu pot înțelege această încăpățânare. Ținem Țara blocată pentru că Nicușor Dan, Președintele României, Președintele tuturor românilor, nu vrea AUR la guvernare. Mai mult chiar, nu vrea nici măcar 10-20 de voturi de la AUR care ar fi necesare să treacă guvernul prin Parlament? Dacă nu vrea voturile AUR pentru investirea unui guvern, de ce le-a acceptat voturile pentru dărâmarea altui guvern?

Sunt necunoscute în care se bălăcesc și liderii PSD. Niște nevolnici, niște pupincuriști. Nu Președintele face majorități, ci partidele parlamentare în Parlamentul României. Președintele trebuie să ia act de existența unei majorități și să dispună nominalizarea candidatului propus de majoritatea configurată. Majoritate care poate fi circumstanțială. În cazul în care nu desemnează candidatul majorității Președintele poate fi suspendat, iar în locul lui ar putea veni ca interimar Președintele Senatului care ar trebui să desemneze acel candidat.

Așa am putea ieși din criza asta mai mult artificial creată.

Partidele politice sunt personajele moderne ale povestirii lui Ion Creangă „Prostia omenească” sau „Povestea drobului de sare”. La fel se plâng și liderii politici din guvern ca vine „Junk”, că pierdem banii din PNRR, c-o fi, c-o păți, că se răstoarnă Marea Neagră, că Dunărea va curge spre Munții Pădurea Neagră dacă Parlamentul nu va „unge” urgent un guvern legitim pentru România. Doar se plâng ca fiica și mama din povestea lui Creangă, dar nu mută nici copilul nici drobul de sare nu-l pun în loc sigur. Au posibilitatea să facă un guvern cu partidele din Parlament. Cine a hotărât că este de porc să te aliezi cu AUR? Cine a decis că AUR este un partid extremist, antioccidental? Cine a poruncit ca AUR să nu intre la guvernare și mai ales de ce? De porc, de porc, dar AUR este votat de 2 milioane de români care au dreptul să fie corect reprezentați.

 

Alegeri formale cu comuniști în formare

 Alegerile generale din România, din data de 19 noiembrie 1946, sunt considerate a fi cel mai amplu proces de fraudare a alegerilor din istoria politică a Țării. Aceste alegeri, așa spune istoria de acum, au marcat un pas decisiv spre instaurarea regimului comunist și suprimarea monarhiei.

Contextul alegerilor.

Alegerile s-au desfășurat sub ocupația sovietică și presiunea impusă de Conferința de la Yalta din Crimeea.

Conferința a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial între 4-11 februarie 1945 și a reunit trei dintre cei mai importanți lideri ai vremii: Franklin D. Rooswelt, președintele SUA, Winston Churchill, premierul Marii Britanii și Iosif V. Stalin, liderul suprem al URSS. Scopul principal al întâlnirii a fost stabilirea planurilor pentru reorganizarea Europei după înfrângerea Germaniei. Printre altele, la Yalta, s-a stabilit ca țările din Europa de Est să intre sub influența URSS care, la rândul ei, renunța la orice pretenții asupra Europei Centrale și de Vest.

Părerile sunt împărțite, unii zic că s-au fraudat, alții spun că nu s-au fraudat alegerile din toamna lui 1946. Eu sunt gata să accept că alegerile au fost fraudate.

Mergând pe acest scenariu, cred că PNȚ și PNL au avut 70% din sufragii și au putut face singuri un guvern.

Întrebarea mea, simplă și simplist pusă, este următoarea:

Cum ar fi putut un guvern de dreapta să-și pună un program în aplicare când rușii dictau de la Moscova tot ce trebuia să voteze și să implementeze guvernul român? Ar fi protestat Maniu și Brătianu cu stiloul în mână în fața tancurilor rusești? Ar fi țipat liderii partidelor istorice de așa natură încât să se sperie Vîșinski, ori alt delegat trimis de Stalin să impună politica bolșevică?

Crede cineva că reprezentanții SUA și M.Britanii, respectiv Averel William Harrison și Archibald Clark Kerr aveau să se  opună ca URSS să-și impună politica proprie în România s-au în orice alt stat din Europa de Est? Nu. Europa era sătulă de război. Sigur, că în mod formal protestau, însă fără vehemență.

Așadar, indiferent cine ar fi câștigat alegerile Maniu și ceilalți lideri ai partidelor istorice ar fi ajuns tot în gulagul comunist.

Istoria are propriul ei curs și nu se încurcă, în momente de cotitură, de rămășițe ale unui regim perimat istoricește.

Da, la acea vreme, partidele istorice își trăiseră traiul își mâncaseră mălaiul.

Istoria României s-a schimbat în data de 22 iunie 1941, atunci când trupele române împreună cu cele germane au trecut Prutul.

Fraudarea ori nefraudarea alegerilor din 1946 nu au avut și nu puteau avea nici o influență în drumul pe care Stalin îl alesese pentru țările est europene. Moscova a dictat politica României, Ungariei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, Albaniei și Germania de Est. Mai puțin politica Iugoslaviei, acolo Tito era baci cu puteri depline.

Prin urmare, nu trebuie să ne facem prea multe procese de conștiință. Încă ceva. Regele Mihai nu s-a trezit tam-nisam cu Gheorghiu-Dej, Petru Groza și cine o mai fi fost în delegația care a intrat peste rege în acel decembrie 1947, se știa cu mult timp mai înainte că zilele monarhiei în România luaseră sfârșit.

Cel puțin în noiembrie 1947 când a fost la nunta prințesei Elisabeta a II-a știa de ceea ce urma să i se întâmple la întoarcerea în țară, de aceia regele a refuzat să revină în România. Churchill a fost acela care l-a convins să se întoarcă. Nimeni din vest nu l-a putut sprijini, toți i-au întors spatele. Nimeni, nici un lider nu era dispus să se certe cu Stalin.

Istoria trebuie înțeleasă în esența sa, nu neapărat aprobată, însă trebuie să punem întotdeauna în context faptele, altfel riscăm să fim pe lângă rezultat.

Nici un ban de la buget pentru partide.

 Partidele politice sunt organizații care încearcă să obțină puterea politică în cadrul unui guvern, de obicei prin participarea în campanii electorale. Partidele acționează ca o legătură esențială între instituțiile statului și cetățeni.

Mai nou, partidele politice parlamentare sunt subvenționate de la bugetul de stat. Spre exemplu, anul trecut, aceste partide au primit de la buget frumoasa sumă de 244 de miloane de lei. Mult, puțin, este de discutat. Și în acest an, chiar și în luna mai, iunie și în mod sigur în iulie și toate celelalte luni care vor urma, aceste partide (PSD, PNL, AUR, USR, UDMR, POT, SOS) vor continua să primească bani de la buget. Este vorba de finanțarea partidelor, nu a membrilor de partid care pot fi parlamentari, consilieri, primari și care sunt remunerați pentru activitățile lor.

Dacă aceste partide sunt finanțate de la buget, adică din taxele cetățenilor, ar trebui ca finanțarea lor să înceteze pe perioada în care nu au găsit soluții pentru a forma un guvern. Să fie reluată, dacă tot trebuie să fie plătite, abia după ce au să găsească soluții pentru ieșirea din această criză.

Nu este posibil să plătim niște organizații care rup orice legătură între instituțiile statului și cetățeni.

Partidele politice parlamentare s-au discreditat în fața cetățenilor prin impotența lor de a forma un guvern care să administreze cu puteri depline treburile țării.

Eu am învățat, de-a lungul vieții, că plata se face în urma unei activități în folosul statului ori, după caz, în folosul celui care face plata.

În cazul nostru partidele nu au putut da un guvern legitim Țării în mai mult de 60 de zile, așadar nici plata nu ar trebui să o primească din moment ce nu și-au îndeplinit obligațiile pe care le au și pe care le-au clamat în campania electorală.

Dacă mă gândesc bine partidele nu ar trebui să primească nici un leu de la bugetul stat care este și așa mult prea împovărat.

 

 

Un război care durează de prea mult timp

 Privesc cu groază spre Ucraina acolo unde de peste 4 ani se duce un război de uzură. Acolo unde zilnic mor oameni, ucrainieni și ruși. Acolo unde viața are valoarea mai mică decât cea mai mică dronă. Privesc cu groază spre ce credeam că a apus de mult. Un război sângeros, un război fără noimă, un război care nu trebuia niciodată să înceapă dacă nu ar fi fost chibiți.

Nu mă pronunț asupra pretextului care a dus la începerea acestui conflict. Vinovații sunt întotdeauna la mijloc. Poate Putin este un dictator, un imperialist. Să nu uităm că Rusia așa a fost condusă de când se știe, doar de dictatori absoluți. Fie că s-au numit țari, fie că s-au numit conducători comuniști.

Acest război care durează de mai mult de 4 ani, în sec XXI, acum când tehnologia este aproape la apogeul ei, este o rușine pentru toate părțile aflate în conflict, inclusiv cei care alimentează acest război.

Ursula von der Leyen, Friedrich Merț, Keir Starmer și ceilalți conducători occidentali, mari ecologiști, mari doritori de pace, oameni, după spusele lor cu sentimente puternic umanitare, ar putea să ia taurul de coarne și să analizeze nepătimaș pretențiile rușilor și ce vor ucrainienii. O pace durabilă se realizează cu negocieri de tipul „mai dă tu, mai lasă tu”. Altfel vor trage cu pușcoacele până ce au să secătuiască bugetul UE, iar Ucraina va avea nevoie de un nou plan Marshall pentru redresare.

Distrugerea Rusiei e greu de înfăptuit, dacă asta și-au pus liderii europeni în cap. Au mai fost niște nebuni care au crezut că vor ocupa Rusia, au plecat cu coada între picioare, mă refer la Napoleon și Hitler.

Războiul din Ucraina, unul fratricid, durează de prea mult timp. Factorii politici europeni, care-l împing de la spate pe Zelenski, ar trebui să analizeze ce anume poate obține din prelungirea acestui război?

Răspunsul este, nimic, poate Rusia să renunțe la vreun sătuc ucrainian din cele ocupate, altfel nu vor câștiga nimic.

Să nu credeți că dacă moare Putin mâine cel care îl va înlocui are să oprească războiul? În nici un caz, Rusia nu are să accepte să-i fie luat nici o palmă de pământ din ghiara ei.

Ucraina și Rusia au trăit prea mult timp împreună, cam 400 de ani pentru ca să se despartă fără să-și tragă pumni când se face partajul. Pentru că ei, ucrainienii și rușii asta fac acum, partajul.

UE să facă bine să depună eforturi pentru pace și să nu mai arunce banii cetățenilor europeni într-un război care nu este al lor.

Marota cu vin rușii este o prostie.