Mesia ori escroc?

 Aseară am ajuns, tot butonând telecomanda, pe A3 unde o fătucă, parcă Andreea Dumitrache îi este numele, încerca să smulgă de la invitați o condamnare fermă a faptului că Georgescu Călin vizitează Țara și ține diferite discusuri pe la târguri și pe unde găsește lume gata să-l asculte. Aducea două argumente: unu, de unde are bani să se plimbe și să-și plătească mașinile și gărzile de corp, și doi, cum de este lăsat să se preumble teleleu prin Țară în condițiile în care are pe rolul instanțelor de judecată două dosare grele.

Am să încerc să-i răspund.

De la început țin să precizez că nu sunt discipolul lui Georgescu, nu-l susțin, dar nici nu-l condamn.

De unde are Călin Georgescu bani să se preumble prin Țară? Habar nu am. Asta este treaba unor instituții specializate care ar putea să ne lămurească dacă are banii lui, dacă îl sponsorizează cineva, ori dacă, nu cumva, noaptea dă spargeri la bănci și ziua ține conferințe. Nu noi suntem chemați să lămurim aceste aspecte, mai ales că nu avem instrumentele necesare.

În ce privește cea de-a doua parte, adică cum de se poate plimba ca vodă prin lobodă când are două dosare penale, răspunsul este simplu. Atâta timp cât împotriva lui Georgescu nu s-a luat nici o măsură, mă refer la arest la domiciliu, ori control judiciar, omul este liber să meargă oriunde îi dorește inima și are posibilități financiare. Faptul că este trimis în judecată nu presupune că este și condamnat definitiv. Până la pronunțarea instanței de judecată printr-o hotărâre definitivă, Georgescu este prezumat nevinovat. Slavă Domnului, au fost multe cazuri în care au fost ținuți oameni prin arest, târâți prin procese ca, până la urmă,  să fie declarați nevinovați.

Cel mai mare agent electoral al lui Georgescu este guvernul și Parlamentul României. Degradarea condițiilor de viață din România determină poporul să caute noi soluții. Una dintre soluțiile găsite de popor este Călin Georgescu. Nu oamenii sunt orbi când își pun speranța într-un nou mesia. Condițiile degradate în care trăiesc îi împing spre Georgescu care, poate fi o bună soluție, ori poate fi un escroc.

Hitler a ajuns la putere în condiții foarte asemănătoare cu acestea pe care le trăim astăzi.

Să nu alergăm după efect, C. Georgescu este efectul situației economice din România. Să mergem la cauză. Cauza este traiul de fiecare zi al românilor ce, din zi în zi, este tot mai greu.

Dacă guvernul care, probabil, are să fie instalat o dată și o dată, va lua măsuri de creștere economică și de scădere a poverii de pe umerii poporului, atunci Georgescu are să piardă teren, până atunci va fi ca un Făt Frumos care crește într-o zi cât economia Țării în 10 ani.

Georgescu și alaiul său poate intra în orice biserică, în orice mânăstire, nimeni nu-l poate opri. Există o singură condiție, fără mitinguri și discursuri politico-electorale în interiorul așezămintelor de cult. Așa spune legea: este interzis să se facă politică în biserici, școli, armată, etc.

De ce Țara se va afunda, de aceia Georgescu se va ridica și mai sus, tot mai sus. Iar o posibilă condamnare are să facă din el un martir.

Vin extremiștii aduși de ruși

 Partidele extremiste câștigă din ce în ce mai mult teren politic. Motivele sunt multe și diversificate. Simplu spus, ar trebui să-l citez pe Radu Tudor, acesta spunea într-un editorial că Rusia este de vină, că Rusia manipulează și alimentează ascensiunea dreptei extremiste.

Nu cred. Cred că politica falimentară a partidelor care au condus Germania, Franța, România, Slovacia, etc., acestea sunt de vină pentru ascensiunea partidelor extremiste.

Poporul se vede pus la zid, gata să se înece, de aceea se agață de orice speranță pentru o viață mai bună. Poporul nu vede extremismul, vede bucata de pâine de pe masă care se micșorează cu fiecare zi trecută, atunci caută soluții, le găsește în aceste partide de extremă dreaptă.

Fascismul a apărut în Europa pe fondul unei sărăciri crase a populației. Așa a putut avea o ascensiune fulminantă Mussolini, Hitler ori Franco.

Germania a avut economia construită pe gazul rusesc, gaz care a încetat să mai vină în Germania o dată cu începerea războiului ruso-ucrainian. Care război, în paranteză fie spus, durează de un timp nepermis de mult. UE în loc să caute soluții pentru aplanarea conflictului, pentru găsirea unei soluții de pace, caută paie (bani) pentru a pune pe foc.

Sigur, că din acest punct de vedere Europa se joacă mai mult ca oricând cu focul.

O țară aflată în corzi și care deține bomba nucleară nu va ezita să o trimită asupra agresorilor. Să nu uităm că există un trist precedent, 6 august și 9 august 1945, Hiroșima și Nagasaki. SUA știu ce spun.

Nu prin atacuri la partidele extremiste, vor reuși partidele liberale și sociale să-și păstreze puterea, ci prin soluții viabile de guvernare a țărilor în folosul propriilor popoare.

Plânsul, jelitul, pârâtul pe la înalte porți nu rezolvă problema. Creșterea bunăstării populației este singura soluție.

Putem să aruncăm vina pe ruși, pe chinezi, pe nepalezi, ori pe extratereștrii, vina nu este a lor, vina este doar a celor care guvernează. Politicieni, guvernați pentru popor și veți vedea că nu există influiență externă! Guvernați prost și aveți să vedeți numai ruși.

Domnilor politicieni, rușii nu vă lasă să formați un guvern? Ori nu este decât aroganța, indolența, insolența, cinismul, ipocrizia, ticăloșia, hoția și mojicia voastră?

Stăm de mai bine de 4 luni cu sabia lui Damocles deasupra României și partidele nu pot alcătui un guvern. De ce? Pentru că nu se vrea. Deși formarea unui guvern este o aritmetică simplă, nu vor să ia în calcul situația exactă, reală.

PSD a ieșit de la guvernare și împreună cu AUR a dat jos guvernul  PNL-USR-UDMR. Logic ar fi fost ca aceste două formațiuni împreună cu celelalte partidulețe parlamentare care au însumat peste 280 de voturi să formeze încă de a doua zi o majoritate care fusese deja testată în Parlament.

Eu nu înțeleg ce așteaptă Nicușor Dan, Președintele cu care ne-am pricopsit. De unde crede el că vin voturi dacă nu acceptă AUR, SOS, POT, etc să intre la guvernare?

Și, de altfel, nu înțeleg de unde are Nicușor Dan această putere de a decide cine din Parlament poate și cine nu poate să intre la guvernare.

Toate partidele din Parlament au fost votate de români cu drept de vot într-un scrutin legal organizat. Și atunci nu cumva Președintele Dan încalcă  biblia laică numită Constituție?

Cred că ăsta ar putea fi un motiv de suspendare a Președintelui, el fiind o piedică în formarea unei majorități în Parlament.

 

 

 

O clasă politică de doi bani

 Privesc cu totală lehamite la mascarada, la circul ieftin, la spectacolul grotesc, trivial și de prost gust oferit de o clasă politică amatoare în îndeplinirea actului politic, însă, care dă dovadă de ingeniozitate, profesionalism și inginerie de tip mafiot când este vorba să-și umple buzunarele.

Îmi este scârbă, o scârbă dusă la extrem ce poate duce la vomă, privind la pleiada de politicieni, indiferent de culoarea politică, ori de altfel de culoare. Mojicia  a atins paroxismul, lipsa bunului simț face parte din cultura lor, hoția este pe față, nici măcar nu se mai obosesc să o ascundă.

Când este vorba nu de măriri de pensii ori salariale, ci de indexarea lor cu inflația conform legilor aflate în vigoare vin la televizor și într-un mod cinic cer să le arate cineva, probabil noi cei care i-am trimis în Parlament, care este sursa de finanțare.

Nu sunt proști, sunt doar ipocriți, indolenți și insolenți. Cum să le indice cineva sursa de finanțare? Asta este treaba lor ca aleși în Parlament, ca membrii ai guvernului.

Poporul a ajuns la limita supraviețuirii. Nu o spun eu, o spun statisticile oficiale.

Se chinuie să facă un guvern de câteva luni. Nu vor reuși. Liberalii și USR-iștii s-au baricadat în propria cochilie, nu vor să voteze un guvern decât dacă fac parte ei și useriștii fără PSD. Pe de altă parte nu sunt de acord, mai ales Nicușor Dan, nici ca PSD să facă alianță cu AUR. Greu de ieșit din această dilemă. Chiar dacă se fac alegeri anticipate lucrurile nu se limpezesc. Acești imbecili țin Țara în derivă pentru că nu vor să aplice ceea ce se utilizează de la Demostene încoace în politică: arta negocierii și compromisului. Partidele fac alianțe din interese proprii și pentru buna guvernare a Țării. Reformulez, așa ar trebui să facă. Ăștia sunt mai rigizi și casanți decât o cană din faianță de proastă calitate.

Politica este ca și cum ai tocmi un bou în târg. Mai lasă unul, mai pune celălalt până ce se bate palma pentru închierea tîrgului. Politicienii noștri nu înțeleg cum este cu această arta a negocierii și compromisului, de ce? Simplu. În Parlament sunt doar boii, negustorii sunt în altă parte.

Dacă două, trei, patru partide fac o alianță în vederea guvernării Țării, asta nu presupune nici că se iubesc, nici că sunt prieteni, nici dușmani, sunt doar aliați într-un anumit scop și pentru o perioadă determinată de timp.

Această alianță se poate rupe oricând, se poate reface, ori se pot găsi alte soluții politice.

Pentru a se putea negocia, ar trebui să existe voință politică. Ori acestor bipezi parlamentari tocmai asta le lipsește, voința politică. În Parlament avem de-a face cu interesul de partid, de grup și pe fiecare membru în parte. Putem spune că au ridicat egoismul la nivel de interes național.

Vorba lui Emil Constantinescu, un învins al serviciilor, citez din memorie vorbele transmise de el de la Washington: „îmi este silă de clasa politică românească”.

Concluzii în urma internării în Secția Medicală a Spitalului de Urgență Târgoviște

 În urmă cu două săptămâni m-am internat în Spitalul Orășenesc Pucioasa, în secția de „Recuperare Medicală”. Pot spune că era o internare programată pentru ameliorarea durerilor articulare. 6 zile mai târziu, duminică 23 august, o problemă de digestie a determinat-o pe șefa secție de „Recuperare Medicală”, sosită de urgență, să cheme ambulanța pentru a fi transferat la Spitalul de Urgența Târgoviște, secția Medicală.

La UPU fusesem cu trei săptămâni mai devreme acuzând aceași problemă. Cu amabilitate și un sictir bine ambalat am fost trimis acasă împreună cu o rețetă pe care aveam să dau o căciulă de bani fără vreun folos de lungă durată.

De această dată, la UPU am întâlnit o altă echipă medicală. Medicul, o doctoriță relativ tânără, relativ blondă și relativ plinuță, foarte stăpână pe actul medical, însă nu pe gura care nu întotdeauna vorbea ce gândea și nu enunța vorbele cu tonalitatea pe care ar fi impus-o protocolul. Asistenta, mâna dreaptă a medicului, părea a fi mama naturală a doctoriței, așa se potriveau în tot sictirul aruncat fără nici o economie pacienților sosiți să găsească alinare pentru durerile lor.

Deși sictirul a fost mai mare la ultima echipă, eficiența actului medical a fost de nota 10.

De data asta s-a stabilit că este imperios necesară internarea mea pentru investigații suplimentare și stabilirea unui diagnostic precis.

Așa am ajuns în buza dimineții zilei de 24 august într-un salon din Secția Medicală. Secție condusă de Doamna Doctor Istrătescu Silvia, care, de altfel, urma să-mi fie medic curant. Cu calm, zâmbet cald și profesionalism am fost îndrumat să fac toate investigațiile necesare pentru stabilirea unui diagnostic cât mai corect.

Personalul secției, asistente și infirmiere, își încep programul la ora 7. Cred că este prima secție din toate spitalele unde am găsit asemenea disciplină. Nu-i vorba că numărul pacienților pe asistentă este destul de mare, acest fapt determină personalul medical să își drămuiască cât mai bine timpul.

Cam 70-80% din numărul pacienților sunt la pat, toți având pamperși. Lucrurile nu sunt deloc simple, nu așa mi-am închipuit o secție de interne.

Am văzut pacienți care, la o mică neatenție a asistentei ori infirmierei, au plecat de la pat după ce și-au smuls perfuzia. În urma lor rămâneau mari dâre de sânge. Nu o singură dată am văzut asemenea pacienți care își puneau singuri viața în pericol.

O măsură ar fi fost, pentru binele lor, să fie imobilizați la pat cât timp aveau perfuzii.

Devotamentul cadrelor medicale nu merge mână în mână cu eroismul, în schimb merge mână în mână cu bunul simț și devotamentul profesional.

Din suflet felicit întreg personalul Secției Medicale condus de Doamna Doctor Istrătescu Silvia.

Vă mulțumesc!

Ziua comunei

 Familia Dalles a fost o înstărită familie de origine greacă din sec. al XIX-lea, remarcată prin negustorie, prin vaste proprietăți în București și moșia de la Bucșani (Dâmbovița), marcată de un destin tragic și un act excepțional de filantropie prin crearea Fundației și a Sălii Dalles.

Soții Ioan și Elena Dalles și-au pierdut toți cei trei copii, însă au continuat să investească financiar și sufletește în oamenii din jur și în societate. Înainte de a muri, Elena a lăsat întreaga avere moștenire Academiei Române, cu speranța ca suma uriașă va fi folosită pentru a sprijini arta și cultura.

Ioan G Dalles 1816-1886), negustor cu rădăcini grecești și Elena Dalles (1849-1921), cu origini macedonene, au fost una dintre cele mai bogate familii din Vechiul Regat. Au rămas în istorie ca mari filantropi, însă destinul le-a fost marcat de un lung șir de tragedii.

Proprietari ai mai multor clădiri din centrul Capitalei, în 1862, soții Dalles au cumpărat o vastă moșie în comuna dâmbovițeană Bucșani.

Au renovat conacul aflat în mijlocul unui parc imens, întins pe o suprafață de 22 de hectare și s-au stabilit aici până la finalul vieții.

Cei doi au reușit să-și câștige notorietatea și aprecierea la Bucșani, dar nu ca mari boieri, ci ca filantropi. Au modernizat parcul existent după planuri franțujești și l-a fost umplut cu stejari, parcul a fost gata renovat în jurul anului 1870.

Parcul adăpostește astăzi statuia lui Jean Dalles, fiul lui Ioan G. Dalles.

Întreaga localitate Bucșani stă sub semnul ilustrei familii. De numele acesteia sunt legate mai toate instituțiile din comună-biserica cu hramul sfinților Constantin și Elena, spitalul, conacul boieresc care a fost mult timp primarie, acum este declarată clădire monument, moara, toate acestea au fost ridicate prin bunăvoința familiei Dalles.

Ioan și Elena Dalles au donat sume importante de bani familiilor fără posibilități, aceste gesturi caritabile au existat înainte, dar și după ce au suferit pierderi personale uriașe.

George, primul copil al cuplului, a murit în 1873, la doar doi ani, iar Dora, fata lor, de numele ei se leagă Școala Generală din Bucșani, a încetat din viață în 1892, la vîrsta fragedă de 17 ani. Mezinul familiei, Ioan I. Dalles, născut în 1879, s-a stins din viață în 1914 cu trei zile înainte de Crăciun din cauza unui herpes care s-a infectat, avea 35 de ani.

Elena Dalles a murit la vârsta de 72 de ani, în casa sa de la Bucșani. Toată averea a lăsat-o moștenire spitalelor, așezămintelor de cultură și bisericilor. De asemenea, a dăruit Academiei Române mai multe imobile, cu scopul de a fi deschise acolo galerii de artă și biblioteci. A rămas celebră până astăzi Sala Dalles din București. Elena Dalles a avut o singură dorință personală, exprimată prin testament: să se înființeze o fundație culturală care să poarte numele fiului său mai mic Jean(Ioan) Dalles. Fundația a fost înființată  în data de 29 mai 1932.

În Bucșani statuia din bronz a coconașului Dalles încă veghează satul.

În ceea ce privește cei patru tineri premiați astăzi, fiecare fiind excelent în domeniul său, nu-mi rămâne decât să-i felicit din tot sufletul și să mă bucur că din urmă vin noi talente. Nu pot să spun despre unul mai mult și despre celălalt mai puțin, fiecare e bun în domeniul său. Încă o dată felicitări!

Emoționant este momentul în care trebuie să spun câteva cuvinte despre cuplurile care au ajuns la 50 de ani de trăit împreună. O mare reușită. Felicitări!

De ce este greu să ajungi la această venerabilă vârstă de conviețuire?

Răspunsuri sunt multe. Mă voi opri doar la câteva. În primul rând este posibil ca Divinitatea să răpească unul dintre soți. Apoi, să ne imaginăm că satul, locul de muncă, autobuzul cu care aceste familii au făcut naveta zeci de ani, deci să ne imaginăm că toate sunt grădini cu flori. E greu doar să miroși o floare fără să o rupi și cu tine să o iei.

50 de ani, e greu să găsești echilibrul între doi oameni timp îndelungat, de aceea este cu atât mai mult demn de felicitat aceste puține, de altfel familii care în acest an sunt premiate pentru că au ajuns la aceast semicentenar.

Vă Felicit și vă doresc să aveți multă sănătate și fericire!

 

 

 

 

 

 

Din Istoria Cadrilaterului

 Primul război balcanic a avut loc între 1912-1913 între statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) pe de o parte și Imperiul Otoman pe cealaltă parte. Războiul s-a încheiat cu victoria Ligii și eliminarea aproape totală a Imperiului Otoman din Europa.

Bulgaria a fost nemulțumită de împărțirea teritorială care s-a făcut și în consecință și-a atacat, în iulie 1913, foștii aliați, în special Grecia și Serbia.

Temându-se de apariția unei Bulgarii mari și puternice la frontierele ei sudice și la posibilele revendicări față de Dobrogea de Nord pe care o obținuse în 1878, România a atacat Bulgaria.

Când trupele românești au atacat nordul Bulgariei și s-a apropiat vijelios de Sofia, Bulgaria a cerut armistițiu.

Prin tratatul de la București din 1913 Bulgaria a fost obligată să renunțe la o parte din teritoriile obținute în urma primului război balcanic.

Prin Conferința de pace organizată la București prezidată de premierul României Titu Maiorescu, Bulgaria a fost obligată să cedeze României Dobrogea de Sud, cunoscută și cu denumirea de Cadrilater. Documentul a fost semnat la 10 august 1913.

Acest teritoriu a fost organizat în două județe: Durostor și Caliacra și a rămas în stăpânirea României până în septembrie 1940 când a fost cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova sub presiunea Germaniei fasciste.

Dobrogea de Sud a fost pentru prima dată cucerită, împreuna cu întreaga Dobroge de Nord de către Mircea cel Bătrân. Apoi întreaga Dobroge a intrat în stăpânirea Imperiului Otoman din sec al XV-lea. Întreaga Dobroge a fost eliberată de sub jugul turcesc în urma războiului de Independență din 1877.

Victor Ponta-premier

 Se caută premier, se caută un om politic capabil să strângă în jurul său o maj0ritate confortabilă în Parlament.

 Există un asemenea om care a demonstrat la o vârstă încă tânără că este capabil de fapte mari. Acest om se numește VICTOR VIOREL PONTA, da, nu aruncați la coșul de gunoi al istoriei singurul Prim ministru care a făcut cu adevărat ceva bun pentru România.

Propunerea mea deja naște discuții teribile. Ponta este mincinosul-mincinoșilor, Ponta este braconierul Deltei, Ponta este…, Ponta face…

Adevărul este că Victor Ponta, deși relativ tânăr în 2012 cînd a fost numit premier al României avea 40 de ani neîmpliniți. Tânăr. Însă asta nu la oprit să ia măsurile care se impuneau pentru relansarea economică a României.

A făcut greșeli Victor Ponta? Sigur că da. Oricine conduce destinele unei familii riscă să ia hotărâri pripite, hotărâri greșite. Cu atât mai mult când conduci un stat.

Per total măsurile lui Ponta au fost benefice României, românilor în general? Da. Măsurile lui Ponta au generat plus valoare.

Toate guvernele care au urmat după Dăncilă au fost guverne care au luat măsuri antiromânești cel puțin în domeniul energetic. Mă refer la guvernele Orban, Câțu, Ciucă, al cărui ministru al energiei a fost Virgil Popescu.

De ce trebuie votat în Parlament Ponta ca viitor premier al României? Pentru că Victor Ponta, la această oră, este singurul, unicul, care ar putea să ducă România pe drumul cel bun.

Dar Victor Ponta a mințit. Așa este.

Dati-mi un singur exemplu de politician care nu a mințit.

Politica nu este matematică, nici aranjamentul unor frați de cruce. Politica este o negociere continuă în care aliatul de azi poate fi „dușmanul ” de mîine. Un dușman politic evident.

În politică nu există prietenii, ci doar negocieri și alianțe de conjuctură. Jurămintele țin până ce se usucă cerneala.

Nu este vorba de politica noastră dâmbovițeană. Așa s-a petrecut, s-a desfășurat politica de la Republica Atena și de la Demostene încoace.

Nimic nu este nou, doar metodele devin tot mai sofisticate.

Așadar, nu văd nici un impediment ca Nicușor Dan să numească ca potențial candidat de premier pe Victor Ponta cu condiția ca acesta să fie cababil să coaguleze o majoritate în jurul său. Sunt sigur că o va face. De ce să încercăm ba cu Sigfrid, ba cu Vestea, ba cu Tomac, când avem la îndemână un premier care și-a dat toate examenele și le-a și trecut, de competență politico-administativă?

Sigur că Ponta nu va fi numit, dintr-un motiv simplu, ce vrea el, poate că nu este pe placul unora care nu ne are, pe noi ca popor, la ficați.