Toată presa este cu ochii pe Shenzhen, oraș din China, acolo unde se întâlnesc cei trei stăpâni ai lumii. Bunăoară noi, românii, nu avem motive de bucurie când au loc astfel de întâlniri în care țările lumii, mai ales cele mici cu economie falită și conducere inexistentă, nu se pot aștepta la nimic bun de la aceste summituri.
De altfel, acolo se discută despre interesele SUA, Chinei și Rusiei, doar ei contează pe tabla de șah a negocierilor.
Țări precum România sunt sacrificate fără nici o mustrare de conștiință din partea lor, nu că ar avea vreunul conștiință.
În 1945 la Yalta, cei trei lideri de atunci, Roosevelt, Churchill și Stalin, au împărțit lumea cu aceeași ușurință cu care ar fi feliat o bucată de cașcaval pentru sandviciul de dimineață. Și atunci am pierdut. Și în Malta în 1989 cînd s-a întâlnit Bush senior cu Gorbaciov, România a pierdut.
Probabil că și acum vom pierde, deși mă întreb ce am mai putea pierde. Pentru că economiei nu avem, armată nu, independența o avem mai mult pe hârtie, datori suntem, ce putem pierde?
Întâlnirea nu are să fie una cu zâmbete și strângeri cordiale de mâini. Summitul va fi unul cu scântei, cu strângeri de dinți, cu expresii la limita protocolului diplomatic. Fiecare va dori să se impună. Trump, care în SUA este într-o poziție delicată, trebuie să smulgă ceva de aici pentru a oferi americanilor un motiv de a se întoarce cu fața spre republicani. Altfel republicanii riscă să piardă și viitoarele alegeri prezidențiale.
Putin, la rândul lui, trebuie să-și netezească imaginea mototolită de ucrainieni și europeni. Așa că are de dus o grea luptă. Poate susținerea lui Xi Jinping să-l ajute, dacă și Putin îl susține pe Xi în problema Taiwanului.
Xi Jinping trebuie să arate, să demonstreze, să negocieze ca adevăratul stăpân al lumii. Politica chineză se va axa pe distrugerea imaginii SUA de jandarm al lumii și de stat cu cea mai puternică economie. Este adevărat că se poate spune că și SUA, la fel ca Românie, trăiesc pe caiet.
România nu mai are echipe redutabile de fotbal, nici măcar naționala, de aceea microbiștii români privesc meciurile din marile ligi, spaniole, engleze, franceze, etc., însă le privesc detașat, fără să se implice emoțional. În această situație suntem noi acum privind summitul de la Shenzhen.
