Răscoala din 1907

 

12 martie 1907. Guvernul conservator condus de Gh. Cantacuzino demisionează din cauza răscoalei țărănești care pornise din Flămânzi-Moldova și cupinsese întreaga Țară până în Oltenia. S-a format un guvern liberal condus de D.A.Sturdza, având ca ministru de interne pe I.I.C. Brătianu și ministru de război pe Al.Averescu. Guvernul liberal, sub oblăduirea regelui Carol I, înăbușă răscoala în sânge. Armata și jandermeria trag în răsculați. Sunt omorâți mulți țărani, cifrele sunt diferite, depinde de sursă. Generalul Averescu recunoaște că ar fi fost omorâți circa 5000 de țărani, ziarul Adevărul lansează ideea că ar fi fost omorâți 11.000 de țărani.

Încă nu știm numărul exact al țăranilor împușcați de liberali, grav, foarte grav a fost faptul că acolo unde politica nu a reușit să rezolve o problemă existențială a țăranilor, guvernul, regele au ordonat să ca răsculați să fie omorâți.

O pată mare de sânge pe blazonul regal și liberal.

La mulți ani, femeie!

 

    Mahatma Gandhi: „Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două sexe, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, credință și cunoaștere.”

    Camil Petrescu: „Dacă nu ați văzut niciodată o femeie care iubește, atunci nu ați văzut niciodată o femeie frumoasă.”

    Bedros Horasangian: „Nu cred în clișeul cu sexul slab și tare. Sunt convins că femeile au împins lumea înainte.”

    De Finod: „Femeile ne-au făcut să pierdem raiul, dar îl regăsim de multe ori în brațele lor”.

    Honore de Balzac: „Niciodată femeile nu au fost mai puternice decât după ce au fost înfrânte.”

    Este dificil să înțelegi femeia, să pătrunzi în mintea ei.   

    Legenda spune că: „Un pescar a prins peștișorul de aur. Pentru a nu fi omorât, peștișorul a promis că îi îndeplinește o dorință. Pescarul a ordonat bietului peștișor să-i facă un pod care să aibă un capăt pe pământ francez, apoi să continuie peste oceanul Atlantic până pe țărmul american. Peștișorul s-a plâns că dorința lui este exagerată și că el, un biet peștișor, fie el și de aur, nu  va putea realiza un asemenea proiect. Atunci pescarul a renunțat la prima dorință, în schimb i-a cerut peștișorului să-i spună ce gândește nevasta lui, a pescarului. Peștișorul s-a gândit puțin, după care, înfrânt,  a întrebat: „ori de unde până unde voiai să fie podul? Este, totuși, mai ușor pentru mine să fac această uriașă construcție, decât să aflu ce gândește femeia ta”.

Oscar Wilde :„Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înțelese.”

            Toate comorile ascunse și nevăzute ale universului le găsim într-un suflet de femeie.

            Femeia a fost tot timpul un simbol al frumuseții, al gingășiei și delicateții.

            Dumnezeu, în marea să iubire pentru oameni, a făcut două ființe minunate: femeia și floarea.

Femeia știe să-și ascundă  suferința în spatele unui zâmbet înșelător.  Femeia, prin grație și frumusețe, a inspirat mulți artiști de-a lungul timpului. Femeia a fost cântată, elogiată, adulată în versuri, proză, pictură, ori sculptură.

Femeia a fost schinjuită și umilită de puternicii zilei pentru că s-a ridicat mai presus decât condiția ei de femeie.

Marele Grigore Vieru spunea despre femeie că este: „al cincilea anotimp…poetic, romantic și atotcuprinzător.” Definiția aceasta surprinde exact complexitatea femeii.

             De-a lungul timpului multe lucruri au fost rezolvate de către femei, indiferent dacă au fost de domeniul politic, militar, științific. La fel de multe lucruri au fost și încurcate. Aceasta este femeia, sarea și piperul vieții. Fără ea viața ar fi insipidă.
            Femeia este mamă, soție, bucătăreasă, amantă, iubită. Ea este aceea care suportă toate răbufnirile bărbaților, care rabdă toate mitocăniile soților. Ea ne oblojește sufletul când suntem răniți. Ne hrănește când suntem flămânzi. Tot ele ne ajută pe noi, bărbaţii, să înţelegem ce vor femeile să înţelegem. Bărbatul are muşchii, femeia are capul.
           Femeia a pornit războaie, a adus pacea acolo unde bărbaţii s-au împotmolit, a făcut regi din ţărani şi a distrus regate.
           Femeia este mai puternică decât un bărbat, numai că puterea ei nu stă în masa musculară, ci în modul în care percepe lucrurile. Să mulțumim cerului că femeile nu sunt conștiente de puterea lor. Femeia e pata de culoare a vieții, e bucuria de a trăi. Femeia este ceea ce vrea ea să fie.

                  Femeia este  sprijinul bărbatului puternic, este motorul din spate care-l împinge în sus pe treptele nevăzute ale puterii.

            Femeile sunt adevărate eroine care luptă pentru scopurile lor și care trec prin viață cu fruntea sus. Femeile adoră să fie respectate și iubite.
          Am considerat întotdeauna femeia ca pe o redută. În viaţă, a trebuit  să elaborez strategii, să fac învăluiri, asalturi, ofensive, contraofensive, pentru a putea cuceri femeia şi a mă bucura de farmecele trupului său. Numai violatorii și bădăranii se aruncă asupra femeilor precum lupii asupra prăzii. Femeia este o poezie erotică, fiecare parte a trupului ei este un vers din poezie.

 Iubiţi femeia, nu lăsaţi necitit niciun cuvânt de pe trupul ei!

LA MULȚI ANI, FEMEIE!

 

6 Martie 1945

 

    6 martie 1945, ziua în care a fost instalat Guvernul dr. Petru Groza. Primul guvern în care comuniștii aveau majoritatea. Acest guvern a făcut reforma agrară din 1945 și a organizat alegerile din toamna anului 1946. Alegeri pe care PNȚ și PNL le-au contestat ca fiind fraudate de către comuniști.

     Să ne imaginăm că liberalii împreună cu țărăniștii ar fi câștigat alegerile într-un mod zdrobitor, cu 80%. Cum ar fi guvernat România cu Vîșinski, adjunctul ministrului de externe al URSS, pe capul lor? Mi-ar fi plăcut, istoria de multe ori este pișicheră, scriam că mi-ar fi plăcut să-l văd pe Maniu cum implementează ordinele lui Stalin. Anumiți comentatori, care vorbesc cu dispreț despre o perioadă grea a poporului român, minimalizează efortul comuniștilor din acea perioadă grea când armata sovietică era staționară pe teritoriul Patriei noastre.

    Să nu uităm că imediat în 1945 au fost formate SOVROM-urile( Sovieto-române), societăți care conduceau întreaga industrie a României.

     Așadar, o politică ostilă sovieticilor până în 1958 nu a fost posibilă. Cine spune altfel nu cunoaște ori nu vrea să accepte trista realitate.

     Atunci făceam ce ordona Moscova, acum facem ce ni se ordonă de la Bruxelles. Puțini ani am făcut ce am crezut noi, iar când am făcut pe zmeii liberi ne-am omorât conducătorul.

4 Martie 1977

 

    Astăzi  4 martie 1977 se împlinesc 49 de ani de la marele cutremur, această zi poate fi numită și vinerea neagră. În seara zilei de 4 martie în jurul orei 21 și 22 de minute în zona Vrancea s-a produs un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe Richter care a durat 56 de secunde. Cutremurul din 1977 venea la o distanță de 36 de ani și aproape patru luni de la celălalt mare cutremur din 10 noiembrie 1940 care a avut o magnitudine tot de 7,4 grade pe Richter dar care a durat cu 11 secunde mai puțin decât cel din 1977.

    Interesant este faptul că din 1838 când pe teritoriul Țării noastre a avut loc un mare seism până în 1940, mai mult de 100 de ani cutremurele nu au depășit 6,5 grade pe Richter ca magnitudine.

    În 1977 cutremurul a distrus mai mult de 35.000 de clădiri, iar cifra morților se ridică la 1570 din care 1391 numai în București.

    Tavalugul cutremurului a făcut ca orașul Zimnicea să fie ras de pe suprafața pământului.

    Un cutremur devastator în care și-au găsit sfârșitul mari artiști: Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț și mulți mulți alții.

     Atunci s-a putut interveni în forță pentru degajarea clădirilor dărâmate de cutremur pentru că aveam o conducere unitară, armata aflată sub arme era formată din mai mult de 250.000 de ostași. Armata, muncitorii, la acea vreme România avea în jur de 10-11 milioane de muncitori, elevii, angajații Cinematografiei Române, mă refer la cascadori, alpiniștii, au acționat ca unul pentru a salva pe cei aflați sub dărâmături.

     Să ne ferească Dumnezeu de un asemenea cutremur! Astăzi puțini mai sunt aceia care mai pot ajuta la salvarea celor sinistrați.

     Dumnezeu să-i ierte pe cei care au murit în acea fatidică zi de 4 martie 1977!

Instalarea comuniștilor la putere.

 

       In articolul de ieri, 25 februarie, am arătat contextul istoric care a determinat alianța României cu Germania fascistă.

       După cucerirea vestului Europei, Hitler și-a îndreptat toată atenția spre marele său rival URSS.

      În noaptea de 22 iunie 1941 la ora 4 și 15, armatele Germaniei naziste, împreună cu armatele române, italiene, slovace și ungare, atacă URSS. După o serie de victorii ale armatelor Axei, armatele sovietice reușesc să obțină o strălucită victorie la Stalingrad în iarna 1942-1943. Din 1943 armatele sovietice trec în ofensivă. Astfel că în luna august 1944 (20-29 august) armata sovietică era într-o ofensivă generală iar linia frontului era Iași-Chișinău.

      Încă din primăvara lui 1944 opoziția din România a trimis emisari la Cairo să discute o eventuală ieșire a României din alianța cu Germania, pentru a se alătura Aliaților. Pințul Barbu Știrbey, ajutat de Constantin Vîșoianu și Gheorghe Davidescu nu reușesc să obțină garanții de la Aliații Occidentali, aceștia au indicat emisarilor români URSS-ul cel cu care România trebuie să ducă tratative.

      Pe de altă parte și Ion Antonescu avea un emisar la Stockholm care negocia cu ambasadoarea URSS Kollontay.

      Armatele sovietice fiind la granița României au determinat partidele politice aflate în opoziție să încerce împreună cu Regele Mihai să înceteze războiul cu URSS, implicit cu Aliații Occidentali și să întoarcă armele împotriva Germaniei.

       Maniu, Președintele PNȚ și Dinu Brătianu Președintele PNL, realizează că nu au sorți de izbândă în acțiunea lor de a încheia pacea cu URSS dacă nu cooptează și Paridul Comunist în acest Bloc. Astfel că Blocul Național Democrat din care făceau parte liberalii, țărăniștii, social-democrații și comuniștii, împreună cu Regele Mihai pun la cale lovitura de stat din 23 August 1944.

        Nu insist asupra faptului că inițial data fusese 26 august, dar, din motive pe care nu le dezbat aici, a fost decalată pe 23 August.

       În ziua de 23 August Ion Antonescu și Mihai Antonescu au fost convocați la Palat unde au fost arestați.

      Întoarcerea armelor împotriva Germanie naziste în seara de 23 august 1944, a fost un act cu mari lacune. Pe frontul din Moldova, Armata sovietică, după 23 August, dată la care România a încetat războiul împotriva URSS, a luat circa 130-180000 de ostași români prizonieri. Asta pentru că între România și URSS nu s-a încheiat nici un act, tratat, până în data de 12 septembrie 1944.

        Războiul s-a încheiat cu victoria Aliaților Occidentali și a URSS. România a urmat să plătească despăgubiri de război aliaților dar, mai ales, URSS.

        În 4-11 februarie 1945 la Ialta, Franklin Roosevelt din partea SUA, Winston Churchill din partea Marii Britanii și Iosif V. Stalin din partea URSS stabilesc noile hărți ale Europei și noile sfere de influență, România pică în gheara URSS.

       Așadar, nu putem vorbi că a adus comunismul în România către cutare ori cutare. Nu, comunismul a fost adus de istorie. Așa s-a scris istoria. Stalin a stăpânit cu mână de fier România și celelalte state est europene care au picat sub tutela sa.

      România, în 1945, a fost un mic pion, pe masa mare de șah a lumii, sacrificat fără milă de către americani și englezi.

     Așa putem spune că regele Mihai a pactizat cu rușii, că Maniu ori Brătianu au pactizat cu rușii. Nu, când marile puteri se frământă, se scutură, se împung, se luptă, noi, cei mici plătim.

     Istoricii spun că în România în 1944 nu erau mai mult de 800 de membri ai Partidului Comunsit. Probabil că au dreptate, cu toate acestea pentru a fi credibili în fața URSS, liberalii și țărăniștii au trebuit să apeleze la acest grup mic de comuniști.

     Comunismul în România a fost așezat cu largul sprijin al SUA și M. Britanie. Fără sprijinul, ori neimplicarea lor, nu ar fi fost posibilă ascensiunea PCR în România.

     Alegerile din 1946 au dat câștig de cauză celor care reprezentau puterea ocupantă în România sub privirea aproape laconică a reprezentanților SUA și Marea Britanie din cadrul Comisiei Aliate de Control (CAC).

    Să nu uităm că până în 1958 trupele sovietice au staționat pe teritoriul României. Era foarte greu ca în această perioadă conducerea de atunci să facă altfel decât ordona Moscova.

     Indiferent cine ar fi câștigat alegerile din 1946, România tot pe drumul comunismului ar fi mers. Pe un drum dirijat de semafoare și indicatoare obligatorii nu poți să mergi altfel decât ești dirijat.

       

 

 

România înainte de comunism

 

    Astăzi voi încerca să scriu câte cuvinte despre felul, ori care au fost condițiile care au determinat România să instaureze un regim comunist.

     În 1940 România a pierdut peste 33% din trupul ei. Să ne reamintim în ce condiții:

     -28 iunie 1940, printr-un Ultimatum, URSS somează România să părăsească teritoriul Basarabiei dintre Prut și Nistru, din Bucovina de Nord și Ținutul Herței. Pactul Ribbentrop- Molotov.

      -Dictatul de la Viena din 30 august 1940 obligă România să cedeze Ungariei o mare parte din Transilvania.

       -Prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 România pierde în favoarea Bulgariei sudul Dobrogei.

        -25 iunie 1940 Franța și Țările de Jos sunt înfrânte în două luni de zile de către Germania Fascistă.

        Toate aceste pierderi teritoriale s-au făcut prin presiunea Germaniei și a URSS.

        La acea vreme Germania fascistă era aliată cu URSS.

        În Țară, în vara și toamna anului 1940, se produc mari manifestații, cele mai multe fiind de sorginte legionară.

         În disperare, Carol al II-lea, care conducea Țara ca un despot, apelează la generalul Ion Antonescu, acesta era într-un fel de surghiun la Mânăstirea Bistrița, să formeze un nou guvern.

         Antonescu a fost însărcinat cu formarea noului guvern pe 4 septembrie 1940. Însă liniștea în Țară nefiind restabilită, Antonescu îl forțează pe Carol al II-lea să abdice în favoarea fiului său Mihai.

         N.B. Nici un partid politic nu a dorit să-și asume guvernarea Țării alături de Antonescu. Prin urmare din 14 septembrie Antonescu proclamă România stat național-legionar prin cooptarea legionarilor la guvernare.

       Pe plan internațional, după capitularea Franței în iunie 1940, România era izolată. Singura obțiune pe care Antonescu o avea a fost aceea de a încheia un tratat de alianță cu Germania fascistă, vizând prin această alianță posibilitatea ca România să recupereze teritoriile pierdute prin arbitraje de forță.

       Legionarii aflați la putere pornesc acțiuni revanșarde împotriva celor pe care îi considerau vinovați de uciderea șefului legionarilor  Corneliu Zelea Codreanu în 1938.

        Astfel în noaptea de 26-27 noiembrie 1940 poliția legionară a pătruns în incinta închisorii Jilava unde au ucis 64 de deținuți.

        În noaptea de 27 noiembrie 1940 în pădurea Strejnic este executat istoricul Nicolae Iorga, care fusese ridicat de bandele de legionari din locuința sa din Sinaia unde se găsea cu familia. În aceeași noapte în pădurea Snagov este executat economistul Virgil Madgearu.

         Aceste acțiuni au adâncit neînțelegerile dintre Ion Antonescu și Horia Sima lideriul legionarilor.

         Între 21 -23 ianuarie 1941 legionarii s-au revoltat în mod fățiș împotriva lui Ion Antonescu, sperând astfel ca Mișcarea legionară să îl înlăture pe Antonescu pentru a putea guverna singuri. Revolta a fost înăbușită, iar o mare parte dintre liderii legionari sunt arestați, unii dintre lideri printre care și Horia Sima reușesc, cu ajutorul legației germane, să se refugieze în Germania.

          Ion Antonescu a considerat că regele este mult prea tânăr pentru a lua decizii importante, de aceea în 14 septembrie 1940 se autointitulează Conducătorul Statului, regele având de acum doar un rol decorativ. Această decizie a lui Antonescu îl va salva mai târziu pe regele Mihai.

         Motivat de pierderile teritoriale ale României, Ion Antonescu semnează la 23 noiembrie 1940 alianța cu Germania hitleristă. Aceasta a fost o decizie strategică a Conducătorului pentru reîntregirea Țării.

Va urma

 

 

Patru ani de război la graniță.

 

     Astăzi se împlinesc patru ani din momentul în care Rusia a atacat Ucraina. Nu încerc să dezbat motivele care au provocat acest război. Părerile mele ar putea să supere pre mulți de aceia eu mă abțin de la a formula opinii. Știu doar că se puteau găsi soluții pentru rezolvarea acestui conflict.

      Interesant este că Europa, în cea mai mare parte, a hotărât să alimenteze cu bani acest război care nu are să facă altceva decât să ducă, în final, la pierderea și mai multor vieți omenești.

      România, prin liderii ei, susține că trebuie să ajutăm Ucraina pentru a nu ne trezi cu Rușii la graniță. Aiurea, cu rușii suntem vecini de sute de ani, chiar dacă ajutăm Ucraina, Rusia nu o vom putea muta din locul unde se află decât, dacă, Ucraina are să ocupe Rusia. Până la urmă nu știu dacă România trebuie să se teamă mai mult de Rusia decât de Ucraina? Mai este ceva, politica noastră ar trebui să fie mai nuanțată în relația cu Rusia, e bine pentru noi ca vecini ai Rusiei.

       Cert este că războiul va mai dura mult și bine, oamenii vor suferii, iar Rusia va fi tot acolo.

       Ar mai fi o soluție, avansată cu ceva timp în urmă, aceia că Putin are să moară. Ei, și? Indiferent cine are să vină la guvernare în locul lui Putin are să ducă aceeași politică.

       La Stalingrad în 1942-1943 au murit peste 200.000 de civili și mai mult de un milion de militari sovietici.

       Și cu toate acestea au reușit să învingă armatele germane, italiene, române și ungare.

       Rușii au trăit în cultul imperiului. Rușii ei însuși se consideră de neînvins, istoria a demonstrat acest fapt.

       Așadar, indiferent cine are să vină în locul lui Putin are să continuie războiul, în nici un caz nu are să încheie o pace în defavoarea Rusiei.

       Dacă europenii ar privi mai atent istoria, ar înțelege că e mai bine ca pe IVAN să-l ai prieten decât dușman.

       În secolul XXI acest război este o rușine. Dar și mai mare rușine este pentru aceia de pe margini care în loc să găsească soluții, alimentează acest război. Este rușine pentru Europa când nu vrea să înțeleagă faptul că banii lor înseamnă vieți curmate. Toții liderii europeni trebuie să caute soluții și mai trebuie ceva: să caute raspunsul adevărat care a stat la baza acestui sângeros conflict.