La mulți ani, prieteni!

            

       Astăzi este ultima zi din anul 2021, astăzi se încheie un an cu bunele şi relele lui. Dacă vom şti cum să facem, poate anul care vine va fi mai bun, deși sunt slabe speranțe, însă suntem optimiști, mai ales că nu ne costă nimic să sperăm. În acest ultim articol, din acest an, nu voi scrie despre politică, măcar astăzi vreau să uit toate relele făcute de politica românească nouă tuturor şi României în întregul ei. Astăzi vreau să reuşesc să ajung la toţi prietenii şi cititorii mei, să-i îmbrăţişez, să-i încurajez şi să le doresc multă sănătate, fericire, unitate, pace în familii, în Ţară şi în lume şi nu în ultimul rând, din inima mea hipertensivă vă transmit un călduros: LA MULŢI ANI! .

       Dragi prieteni, vă propun ca astăzi când comemorăm 132 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Ion Creangă, scriitor, povestitor, pedagog şi diacon, să ne amintim cu bucurie de cel ce a fost Nică, fiul lui Ştefan Apetrei din Humuleşti şi a Smarandei Creangă din Pipirig. Să ne amintim de poznaşul copil pe care l-am întâlnit în copilăria noastră. Să ne amintim de „Capra cu trei iezi, Stan Păţitul, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Harap Alb” şi câte alte multe întâmplări şi povestiri spuse cu mult umor şi înţelepciune populară. Să nu uităm „Amintirile din copilărie”, o bijuterie a literaturii române, o nestemată a prozei româneşti ce stă în gâtul lui Patapievici et.co.

        Nu trebuie să uităm pe cei care, prin scrierile lor, ne-au făcut copilăria mai frumoasă, nu avem dreptul să uităm. Când vom uita pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Alecsandri, Haşdeu etc.vom muri câte puţin cu fiecare operă uitată, cu fiecare scriitor uitat, cu fiecare cuvânt scris de ei. Fiinţa noastră va deveni uscată, searbădă şi vulgară precum vocabularul lui Patapievici. Nu avem dreptul să ardem cărţile celor care ne-au învăţat să vorbim în limba noastră, cărţile celor care, prin scrierile lor, au scos mierea la suprafaţă din frumuseţea cuvintelor româneşti.

       Dragi prieteni, în copilărie am furat cireşe de la mătuşa Mărioara, pentru că fiecare dintre noi am furat câteva cireşe de la o zgripţuroaică precum mătuşa lui Nică. Am fost la scăldat şi am uitat vaca legată de o salcie bătrână. În loc să o duc la păscut, am legat-o, iar eu m-am jucat, eram copil, asta nu m-a scutit de pedeapsă. Nu mi-a luat mama hainele, mai bine le lua, pedeapsa mea a fost mai aspră, cu toată această bătaie, am rămas tot copil. Chiar dacă nu am fost la iarmaroc să vând cucul armenesc, tot aveam necaz pe pupăza care cânta într-un nuc de lângă casă. Mama mă trezea înainte să cânte pupăza, îmi dădea pe fugă ceva să îmbuc pentru a nu mă spurca frumoasa cântătoare, apoi mă pornea la treabă. Ar fi multe de spus despre Creangă, despre acest hâtru moldovean, mă opresc aici, acum vă pregătiţi de revelion, nu vreau să vă plictisesc prea mult.

       Ah, revelionul, încă un prilej de îmbuibare şi chiolhan pentru alţii, prietenii mei sunt ponderaţi.

Dragi prieteni, vă doresc UN AN NOU FERICIT! MULTĂ SĂNĂTATE şi să avem parte de PACE!

Dumnezeu să vă apere şi să vă călăuzească în noul an!

Dumnezeu să apere România!

 

Un vis spulberat

În 1945 comuniștii, susținuți de armata sovietică staționată pe teritoriul României, au luat puterea prin guvernul dr. Petru Groza. Să nu uităm că la acea dată România încă nu ieșise din război.

   Comuniștii au guvernat în condiții vitrege: foametea din 1947, plata către URSS a 300.000.000 de dolari la valoarea dolarului din 1938 suma considerată ca despăgubire de război, armata sovietică a staționat pe teritoriul țării noastre până în anul 1957, nu în ultimul rând România era sleită financiar de cei patru ani de război și distrusă în urma bombardamentelor. Cu toate acestea cei care au luat frâiele țării, niște analfabeți după cum se spune despre ei în ziua de azi, au reușit să scoată satele din evul mediu și să le ducă la prosperitate, să industrializeze țara, să pună agricultura pe baze științifice, să eradicheze analfabetismul prin cursuri intensive și să dezvolte sănătatea, știința și armata. Sigur, s-au făcut și greșeli, însă doar cine nu construiește, nu greșește. Când au plecat comuniștii de la putere România nu avea datorii externe și avea o industrie și agricultură care puteau să producă, poate cu minime investiții.

    După 1989 au venit la putere doctori în științe, academicieni, profesori universitari, oameni cu studii în vest, nu cum aveau comuniștii în est.

     După 32 de ani de conducere a României de către somități în ale științei, țara noastră e falimentată, datoria publică aproape că a trecut de jumătate din PIB, populația moare de foame la propriu, moare de frig la propriu, moare cu zile, prin spitale, la propriu din cauza lipsei medicamentelor.

   Industria, agricultura, armata, sănătatea, învățământul, știința, toate au fost distruse într-un mod barbar.

    Preferam să fim conduși de analfabeții comuniști, decât de acești nemernici doctori în științe, profesori universitari și alți hoți titrați.

Abdicarea regelui, 30 decembrie 1947

 

   

    Regele a abdicat, trăiască Republica! Aşa ar fi putut striga mareşalul palatului regal. Regele Mihai a domnit de două ori, prima dată după moartea regelui Ferdinand, când era minor, sub regență din 20 iulie 1927-8 iunie 1930, iar a doua oară, după abdicarea tatălui său Carol al II-lea, din 6 septembrie 1940-30 decembrie 1947.

     Este de remarcat fapul că, deşi tatăl său Carol al II-lea renunţase la dreptul de prinţ moştenitor, devenind o persoană particulară cu numele de Carol Caraiman, acesta nu a ezitat, susţinut fiind şi de naţional ţărăniştii din ţară în frunte cu I.Maniu, să-şi detroneze propriul fiu, apoi să se încoroneze rege sub numele de Carol al II-lea.

     A doua domnie a regelui Mihai a început după ce Ion Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, l-a obligat pe regele Carol al II-lea să abdice pentru a restabili liniştea în Ţară. Astfel la 6 septembrie 1940 voievodul Mihai devine regele Mihai I al României. După revolta legionarilor din iarna lui 1940, apoi înăbuşirea revoltei legionare de către Ion Antonescu în ianuarie 1941, acesta se declară Conducătorul Statului, iar rolul regelui devine unul decorativ. În acest fel mareşalul Antonescu îşi asumă toată politica ţării şi eventualele repercusiuni ce puteau decurge de aici.

    În ziua de 23 August 1944 mareșalul Antonescu a fost arestat de către forţele palatului aliate cu comuniştii şi umbrele şefilor partidelor istorice. Regele Mihai apare ca o floare de crin, Antonescu deținând funcția de Conducătorului Statului era răspunzător pentru toată politica dusă de România din 1941 până în august 1944, astfel reuşise să-l apere pe rege cu propria viaţă. Prin actul de la 23 august s-a făcut mult rău armatei române. Ostaşii români au încetat lupta împotriva sovieticilor deși oficial nu era încheiat nici un act între România și URSS pentru capitualarea României. În aceste condiții de necombat al armatei române care încetase unilateral focul împotriva sovieticilor întorcând totodată armele împotriva germanilor, foștii aliați ai românilor, ruşii au luat prizonieri mii de soldaţi români nevinovaţi, toţi au ajuns în lagărele de muncă sovietice. Abia în 12 septembrie 1944 se semnează pacea cu URSS şi încetează acţiunile agresive ale ruşilor împotriva armatei române. După ocuparea României de către URSS în 1944, rolul regelui devine din nou decorativ. Ruşii fac şi desfac guverne, conduc Ţara prin cozile lor de topor.

   Regele nu avea nici o putere, totuşi, pentru a slăbi puterea comunistă şi a atrage atenţia poporului şi opiniei publice internaţionale asupra modului în care era condusă România, regele intră în greva regală, refuzând să contrasemneze hotărârile guvernului Petru Groza. Grevă a fost între 21 august 1945- ian 1946, a fost declanşată în urma faptului că primul ministru Groza a refuzat să-şi prezinte demisia, deşi regele i-o ceruse în mod formal. Cerinţa regelui se baza şi pe faptul că occidentalii nu recunoşteau guvernul comunist. Cu toată greva regală, guvernul continua să funcţioneze, iar în urma unei concesii făcute ocidentalilor de către guvern prin cooptarea în executiv a doi reprezentanţi din partidele istorice, unul de la PNL şi altul de la PNŢ, occidentul recunoaşte formal guvernul Groza, iar regele iese din grevă.

    Situaţia regelui era destul de precară. Partidele istorice pierduseră alegerile din 1946, nu analizez acum de ce au pierdut. Ruşii erau tot mai stăpâni în Ţară, americanii, pe care îi aşteptau partidele istorice şi duşmanii comunismului, nu se arătau la orizont. Pentru a mima democraţia regele era menţinut de către comunişti în Palatul Elisabeta. Semnalele pe care le primea din occident nu erau încurajatoare pentru tânărul rege. În noiembrie 1947 a mers la nunta Prinţesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii, aici a avut contacte cu liderii importanţi ai lumii. Sugestia lor, a liderilor, pentru regele Mihai a fost unanimă, trebuie să abdice. Regele Mihai a refuzat să revină în țară de la Londra, Churchil l-a sfătuit să se reîntoarcă, iar regele revine în țară.

    Regele revenit în Ţară încă mai speră că va putea coabita cu regimul comunist. Ruşii sunt categorici, regele trebuie să plece. Comuniştii români execută ordinele, îl determină pe rege să abdice. Regele Mihai a fost detronat de ruşi cu ajutorul britanicilor şi americanilor, aceştia din urmă au fost de acord cu abdicarea prin lipsa lor de reacţie.

   Regele Mihai, a semnat actul prin care ne-am vândut ruşilor, de fapt eram în brațele rușilor încă din august 1944, aşa au fost vremurile, aşa s-a scris istoria.

    Chestiunea cu şantajarea regelui cum că dacă nu abdică guvernul Groza va ordona omorârea a 1000 de studenţi liberali care erau închiși, după părerea mea, nu se susţine. Comuniștii încercau să facă totul legal, cel puțin formal. Oricât de tirani erau comuniștii, nu erau iresponsabili. Să nu uităm că la acea vreme pe teritoriul României încă erau reprezentanții celor trei mari puteri.  Cred că nici pistolul din mâna lui Groza nu era chiar pistol. Abdicarea regelui se înscria pe axa pe care însuşi regele o acceptase atunci când se negociase pacea cu ruşii-România urma să devină un stat comunist, iar forma de guvernământ să fie republica.

     Abdicarea regelui a intrat pe fluxul istorie vitregite, a unui popor vitregit. România dădu-se tribut în timpul războiului în oameni, armament și logistică şi reuşise, prin lovitura de stat din 23 aug. 1944, să scurteze durata războiul cu 6 luni, cu toate acestea a fost considerată o ţară învinsă şi, în concluzie, a fost obligată să suporte toate rigorile unui stat învins. Instalarea, sub presiunea ruşilor, în martie 1945, a guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, a însemnat pentru monarhie începutul sfârşitului. Actul din 30 decembrie 1947 a arătat forţa pe care o avea URSS în România şi indiferenţa SUA şi Marii Britanii faţă de soarta României în general şi a regelui în special.

    Nu poate fi condamnată o anumită persoană pentru forţarea regelui în actul abdicării, este vorba de opresiunea la care era supusă întreaga ţară de către sovietici şi uneltele lor cominterniste trimise în Ţara noastră pentru a aduce legile dictate de Moscova.

   Românii au adus în Ţară pe Carol I, sovieticii, prin cozile lor de topor, l-au exilat pe regele Mihai I. La aducerea comunismului în România a contribuit şi regele Mihai I prin actul de la 23 august 1944. Şi totuşi acel act era necesar, armata sovietică era la graniță, România nu putea scăpa din gheara comuniştilor, soarta ei fusese stabilită la Ialta, restul e istorie.

   Antonescu nu greşise când ne-am aliat cu germanii. România ca întodeauna a fost ca o frunză în calea vânturilor istoriei, căutăm vinovaţi, nu sunt aici, vinovaţii sunt întruchipaţi în Ares şi Marte.

     Nu vreau să fac o analiză a perioadei, de altfel foarte scurtă, în care regele Mihai a avut o influienţă asupra conducerii statului.

Las lucrurile aşa cum sunt.

Dumnezeu să-l ierte pe rege!

Dumnezeu să apere România!

Dumnezeu să-i apere pe români!

Mulţumesc pentru poză :libertatea .ro

 

30 decembrie 1947

 

     Este greu să descriu în câteva cuvinte ziua de 30 decembrie 1947. Pentru a înţelege mai bine cum s-a ajuns la acest eveniment din 30 decembrie, trebuie să ne întoarcem în timp.

   Carol al doilea suspendase Constituţia şi dizolvase Parlamentul în februarie 1938, se instalase dictatura regală. În 1940, în urma încheierii alianței dintre Germania și URSS cunoscută ca Pactul Ribentrop-Molotov, România a pierdut o treime din Transilvania, ca urmare a Diktatului de la Viena, în favoarea Ungariei hortiste, dar și Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței în favoarea URSS în urma unui ultimatum dat de sovietici, însă a mai pierdut și Cadrilaterul în favoarea Bulgariei. În țară au avut loc ample și violente manifestații ale legionarilor. Carol al II -lea hotărăşte să-l cheme din exil pe generalul Ion Antonescu pentru a i se încredinţă formarea guvernului, acesta acceptă cu condiţia ca regele să abdice în favoarea fiului său, Mihai, lucru care de altfel se şi întâmplă. La 6 septembrie 1940 se formează un guvern în care sunt cooptaţi şi legionarii, cu Ion Antonescu ca şef al guvernului, partidele istorice, PNL și PNȚ, refuză să intre la guvernare. După înăbuşirea revoltei legionare din ianuarie 1941, Antonescu se declară Conducătorul Statului, atribuindu-şi multe din sarcinile regale, astfel regele va avea un rol mai mult decorativ. Intrarea României în război alături de Germania fascistă din vara lui 1941, a fost salutată de toate forţele politice, motivul declarat al intrării în război a românilor a fost eliberarea Basarabiei de sub jugul URSS. După eliberarea Basarabiei românii au continuat războiul peste Nistru alături de armatele Germaniei, acest fapt nu a fost pe placul forţelor politice din România care considerau că este o greșeală ca România să poarte un război de expansiune. Regele nu putea face nimic, Primul Ministru Antonescu, care se autointitulase șef al statului, dirija tot. Pentru rege, ceea ce a făcut Antonescu, a fost ca o protecţie mai târziu în august 1944. După arestarea mareşalului Antonescu, regele s-a putut prezenta în faţă noilor aliaţi, foştii inamici, ca un om curat care nu ordonase războiul împotriva URSS. În perioada din timpul războiului partidele istorice, liberalii şi ţărăniştii, au trimis pe prințul Barbu Ştirbey să negocieze o pace separată cu anglo-americanii. Cu rușii duceau trative reprezentanții lui Antonescu prin ambasadoarea sovietică Kollontay atașată la Stokholm.

     În timpul întâlnirii de la Ialta au fost trasate zonele de interes ale Marii Britanii, SUA şi URSS, toţi au fost de comun acord ca ţările din Europa de est şi o parte din Europa Centrală să intre în sfera de influienţă sovietică. De fapt aici România a fost vândută de Marile Puteri sovieticilor. Ce s-a întâmplat mai târziu în Ţara noastră a fost rezultatul negocierilor de la Ialta.

    Comuniştii, care făceau parte din BND, au fost impuşi de către ruşii în guvernul Sănătescu format imediat după 23 august '44, de acum soarta regelui Mihai a fost pecetluită. Rămânerea lui pe tron era o chestiune de timp. Oricât de mult a căutat sprijin în occident pentru a consolida statul monarhic, a fost un eşec. Cu ocazia vizitei făcute la Londra în noiembrie '47 la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, a luat legătura cu reprezentanţii SUA, Marii Britanii, toţi l-au sfătuit, voalat e drept, să abdice în condiţii amiabile.

     Chestiunea cu şantajarea regelui că dacă nu abdică, guvernul Groza va ordona omorârea a 1000 de studenţi, după părerea mea nu se susţine. Comuniștii încercau să facă totul legal, cel puțin formal. Oricât de tirani erau comuniștii, nu erau iresponsabili. Să nu uităm că la acea vreme pe teritoriul României încă erau reprezentanții celor trei mari puteri.  Cred că nici pistolul din mâna lui Groza nu era chiar pistol. Abdicarea regelui se înscria pe axa pe care însuşi regele o acceptase atunci când se negociase pacea cu ruşii-România urma să devină un stat comunist, iar forma de guvernământ să fie republica.

     Abdicarea regelui a fost pe fluxul istorie vitregite, a unui popor vitregit care, deşi dădu-se tribut în timpul războiului în oameni, armament și logistică şi reuşise, prin lovitura din 23 aug. 1944, să scurteze războiul cu 6 luni, să fie consideraţă o ţară învinsă şi în concluzie să suporte toate rigorile unui stat învins. Instalarea, sub presiunea ruşilor, în martie 1945 a guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, a însemnat pentru monarhie începutul sfârşitului. Actul din 30 decembrie 1947 a arătat forţa pe care o avea URSS în România şi indiferenţa SUA şi Marii Britanii faţă de soarta României în general şi a regelui în special.

    Nu poate fi condamnată o anumită persoană pentru forţarea regelui în actul abdicării, este vorba de opresiunea la care era supusă întreaga ţară de către sovietici şi uneltele lor cominterniste trimise în Ţara noastră pentru a aduce legile dictate de Moscova.

    Românii au adus în Ţară pe Carol I, sovieticii, prin cozile lor de topor, l-au exilat pe regele Mihai I. La aducerea comunismului în România a contribuit şi regele Mihai I prin actul de la 23 august 1944. Şi totuşi acel act era necesar, România nu putea scăpa din ghiara comuniştilor, soarta ei fusese stabilită la Ialta, restul e istorie.

       Dumnezeu să te ierte, Majestate!

 

Dănileț out din Magistratură

 

   Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a luat hotărârea să-l excludă din magistratură pe judecătorul Cristi Dănileț. România se consideră și se vrea a fi o țară democrată, de aceea această hotărâre a fost luată de forul superior al magistraturii. Hotărârea nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs la ÎCCJ.

Pe vremea când la putere era PSD, partidele din opoziție, în special USR, critica orice poziție ar fi luat vreun pesedist în legătură cu vreo hotărâre judecătorească. Chair și ambasadele străine, în special a SUA, însă și altele și-au permis să tragă de gâlci guvernul social-democrat al României, ori pe parlamentarii PSD.

De data aceasta Consiliul Superior al Magistraturii, forul superior al magistraților din România, instituție total apolitică, a luat hotărârea de a-l scoate din magistratură pe judecătorul Cristi Dănileț. Nu discut motivele, e ograda CSM și aici politicienii și profanii nu au ce comenta.

Însă lucrurile nu au stat așa cum m-aș fi așteptat, în sensul că polticienii se vor abține de la comentarii, hotărârea fiind luată de forul superior și singurul îndrituit să hotărască soarta magistraților, adică CSM, însă politicienii USR nu s-au putut abține de la comentarii.

Președintele USR s-a oprit cu jalba în proțap direct la UE, reclamând faptul că Danileț a fost scos pe făraș din Magistratură.

Ambasadorul SUA s-a arătat îngrijorat de faptul că Danileț a văzut cartonașul roșu și trecut în afara terenului unde joacă magistrații. Cum dracu, când vorbesc pesediștii despre magistrați, despre hotărâri judecătorești este ingerință în justiție, când vorbesc cei de la USR este ok?

Mai mult decât atât? Când și-a dat cu părerea ambasadorul României la Washington despre justiția din SUA? Oare tot ce se face în SUA este perfect? Este ambasadorul SUA guvernatorul României? Cine îi dă dreptul unui funcționar din țara Unchiului Sam să tragă de urechi o putere a României? Suntem colonie americană? Să ni se spună deschis. SUA să-și asume dacă ne este stăpână. Știam că România și SUA sunt parteneri strategici. Mă tem că americanii nu ne privesc ca pe egalii lor.

Revin la Cioloș pe care îl văd ca pe boierul valah de odinioară care mergea cu pâra la Înalta Poartă. Suntem membrii ai uniunii, însă asta nu înseamnă că CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, CCR, să ia hotărâri doar după ce discută cu reprezentanții UE. Nu de alta dar în situația în care orice hotărâre care se ia în justiție trebuie luată doar după ce își dă OK-ul UE, SUA, Germania, Franța, etc. înseamnă că trebuie schimbată Constituția României în sensul că la art. 1 să nu mai fie scris că România este STAT SUVERAN ȘI INDEPENDENT.

A devenit o cutumă pentru noi să fim trași de urechi de toate organismele externe României, de toate ambasadele mari și mici, iar atunci când UE, ori SUA nu-și bagă nasul în ceea ce se întâmplă la noi în țară, avem noi grijă, prin lingăi noștri calificați cum ar fi Macovei, mai nou Cioloș și mulți alții să ne plângem de ceea ce se întâmplă în țară.

Știe grijulia UE și ambasada americană că muncitorii români plătiți cu salariul minim pe economie sunt la limita subzistenței? Știe ambasadorul SUA și UE că pensionarii români nu au bani cu ce să-și cumpere medicamente și să-și plătească uriașele prețuri de la curent și gaze? Dacă știu și sunt convins că știu, ce măsuri au luat? Niciuna. Asta nu interesează pe nimeni. Românii dacă ar fi bine plătiți în România nu ar mai avea cine să le șteargă bătrânii la fund prin Italia, Franța, Spania, Germania, etc.

Nu înțeleg, nu vreau să înțeleg, ce rol are Dănileț în gașaca reziștilor, ce favoruri a făcut SUA, l-am văzut într-o poză cu Josepf  Biden, cine este acest Cristi Dănileț? Ce mușuroi de termite a fost scurmat prin excluderea acestui clovn? Până la urmă Dănileț nu este un mare judecător, este un judecător de duzină prin Cluj și cu toate astea excluderea lui a reușit să-l trezească până și pe Cărtărescu din adormire. Reziștii fieb. Au uitat expresia: „jos labele de pe justiție”. În aceste momente sunt cu labele pe justiție, ar fi în stare să o sfâșie și asta pentru Danileț.

România jefuită

 

      Peste câteva zile se vor împlini 32 de ani de la revoluția din 1989. Unii îi spun lovitură de stat. Nici nu contează cum numim evenimentele din sângerosul decembrie 1989, ele au existat și au răsturnat un regim și o orânduire. Au murit peste 1000 de persoane, în majoritate tineri, toți au murit strigând libertate și vrem o viață mai bună. Zadarnică le-a fost moartea.

    Niciodată de când pe teritoriul țării noastre au locuit oameni nu s-a produs un dezastru așa de mare ca în perioada de după 1989.

       S-a spus că aceia care ne-au condus în perioada socialistă au fost analfabeți, răi, hoți și în general de numele comuniștilor au fost agățate cele mai urâte tinichele. Comuniștii au venit la putere după un război care secătuise țara. În perioada 1946-1947 România s-a confruntat cu una dintre cele mai mari secete. Până în 1965 a trebuit să plătim daune de război URSS în valoare depeste 300 de milioane de dolari la valoarea dolarului din 1938. Mai mult decât atât, armata sovietică a staționat pe teritoriul României până în 1957. Cu toate aceste neajunsuri, începând cu 1964 România a început să se dezvolte industrial și agricultura să fie pusă în exploatare pe baze științifice.

      Nu a fost ușor să se formeze cooperativele agricole(GAC și GAS), oamenii s-au despărțit greu de bucata lor de pământ, de caii și căruțele lor. Mai ales chiaburii care aveau suprafețe mari de teren arabil, pomicol și forestier. Au fost constrânși, îngrădiți, arestați și în final „convinși” să se înscrie în noile intreprinderi agricole.

    După 1965, mai precis după Congresul al IX –lea al PCR, industria a cunoscut o dinamică a dezvoltării. Țara se transformase în șantier. Unele șantiere construiau uzine, fabrici, combinate, alte șantiere construiau blocuri pentru locuință. Se va spune de către cârcotașii de azi că sunt cutii de chibrituri acele apartamente, poate așa este, însă să nu uităm ritmul în care s-au construit și mai ales faptul că și în ziua de azi sunt locuințe bune care se vând cu prețuri uriașe. Acei comuniști analfabeți, îndoctrinați și îndobitociți au construit marile hidrocentrale de la Bicaz, Porțile de Fier 1 și 2, Barajul și hidrocentrala de la Vidraru, etc., etc. Centrala atomoelectrică de la Cernavodă în 1989 era construită în proporție de 45%. Tot în perioada comunistă s-a construit autostrada A1 București-Pitești. Muncitorii își permiteau să meargă în concedii la munte și la mare. Învățământul era gratuit. Fii de țărani săraci au ajuns ingineri, doctori, scriitori.

    A exista și o perioadă grea între 1982 și 1989 atunci când au fost plătite datoriile externe ale României. Deși alimentele se găseau greu, românii, descurcăreți cum sunt, nu au suferit de foame. Mai rău era faptul că se oprea curentul și gazele.

       Pentru toate lucrurile bune și rele făcute de N.Ceaușescu în perioada 1965-1989, un tribunal ad-hoc din zilele revoluției l-a condamnat pe Ceaușescu și nevastă-sa la moarte prin împușcare, sentința a fost executată în  ziua de 25 dec. 1989, ziua Nașterii Mântuitorului.

     După revoluție au venit la putere în haită hienele flămânde. Așa cum hiena are pete, așa și noile hiene postdecembriste au diferite culori reprezentând diferite găști numite sofisticat partide.

        Noile structuri emanate din sângele tinerilor ce și-au pierdut viața în  revoluție au avut un singur scop: JEFUIREA României.

     Acum, după 32 de ani de democrație, am realizat cum a fost posibilă distrugerea economică a României. Partidele politice prin guverne, parlamentari, structurile de informați interne și externe, poliție și procuraturi, sprijinite și îndrumate de forțe externe și dușmănoase României au reușit să transforme țara în colonie. România de azi nu mai are industrie, nu mai are agricultură, nu mai are spitale, institute de cercetare medicală, nu mai are învățământ. Avem o țară demnă de plâns. O țară îngenunchiată în datorii publice care vor apăsa greu pe viitor asupra cetățenilor români care vor mai zăbovi pe pământul țării noastre. Datoria publică trece de 50% din PIB.

     Cine a furat toți acești bani? În țară nu s-a construit nimic care să justifice aceste împrumuturi. Suntem în plină criză energetică, prețul gazelor și al curentului a crescut în progresie geometrică, prețul alimentelor la fel. Trăim un paradox. Astăzi curentul nu se oprește, îl oprim noi fiindcă nu-l putem plăti. Gazele nu se opresc, le oprim noi deoarece nu avem bani să le plătim. Magazinele sunt pline cu alimente, le ocolim noi, nu avem bani să cumpărăm. Este inversul situație de până în 1989. Atunci aveam bani și nu aveam alimente, curent, gaze. Ceaușescu raționalizase curentul, gazele, alimentele să poată plăti datoria externă. Astăzi oprim noi gazele, curentul și răbdăm de foame să poată guvernele să se împrumute pentru a avea ce fura. În 1989 a existat o rațiune pentru care ne-am sacrificat, astăzi pentru ce suntem sacrificați? Aici nu este vorba doar de pensionari, este vorba și de salariați, mai ales cei tineri care și-au întemeiat o familie și care au 2-3 copii la școală. Cum se descurcă cu un nenorocit de salariu de 1400 de lei bani în mână un salariat cu 2-3, poate chiar 4-5 copii?? Constituția spune la art. 47, citez: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.” Ce nivel de trai decent au salariații cu salariul minim pe economie? Cum protejează statul acești salariați? Dar pe bunicii salariaților care au contribit o viață întreagă la sistemul de pensii și acum sunt la mila statului, cine-i protejează?

       Iohannis spunea că România este un stat eșuat. Din nefericire este singurul lucru adevărat pe care l-a spus acest om în 7 ani de mandat de Președinte. Însă acest individ lipsit de empatie și de omenie, egoist și ipocrit uită că face parte dintre aceia care au făcut ca România să fie un stat eșuat.

    Pe Ceaușescu l-am împușcat, printre altele, pentru subminarea economiei naționale, dar pe guvernanții de după 1989 cum ar trebui să-i condamnăm pentru că au distrus și jefuit economia, industria, agricultura, institutele de cercetare, sănătatea, învățământul, armata,etc.?