Alo, domnu* Isărescu, las-o bre mai ușor cu datu* cu părerea!

       Mugur Isărescu spunea acum câteva zile că mărirea pensiei cu 40% ar duce la depășirea deficitului bugetar la peste 4%.

       Surprins, dar mai ales curios, m-am uitat să văd care sunt veniturile matusalemicului guvernator al BNR.

        Așa am văzut că domnul, uitat în funcție, probabil și clonat, Isărescu are un venit lunar de peste 67.000 de lei, la care se mai adaugă și o pensie de peste 11.000 de lei/lunar.

        Ei, așa da! Sigur că, având asemenea venituri nu îl interesează dacă se mărește pensia ori nu. Cel puțin nu își pune problema că nu are bani de medicamente.

        Mi se pare cel puțin neelegant să spui din postura de privilegiat al sorții cocoțat pe un venit lunar de 80.000 de lei că nu trebuie mărită pensia celui care are un venit de până în 5-6000 de lei. Domnule Isărescu, în locul dvs. aș fi spus că nu mă pot pronunța pe o speță așa de sensibilă pentru pensionarii României. Aveți o pensie de 11.000 de lei, nu știu dacă suma este mare, însă o pensie de 1000-2000 de lei în mod sigur este foarte mică. Dumneavoastră care sunteți guvernatorul BNR cred că din antichitate, oricum în ultimii 30 de ani nu știu să mai fi fost altcineva, puteați să dați soluții, dacă vi se cereau, în niciun caz verdicte.

       Apropo, domnule Isărescu, cine naiba vă ține în funcție de atâta amar de vreme? Nu de alta, dar dacă sunteți de neînlocuit, cine va conduce BNR după ce dumneavoastră veți merge în „loc cu verdeață, de unde a dispărut aurul Țării?” Parcă ultima parte este din alt film.

       E minunat să fi sfătos, să dai sfaturi, indicații, să spui :„lasă-i băi, Orbane, să moară de foame, tu vrei să depășești deficitul Țării? Banii abia să-mi ajungă mie, lui Vasilescu și altor fantome care bântuie prin bugetul Țării și bugetul asigurărilor sociale de stat.” Cineva va încerca să-mi spună că Isărescu este plătit din banii băncii. Probabil, însă nu cred că s-a privatizat și BNR, deși trăim în România și e posibil orice.

        Guvernanții ne induc ideea că ei ne măresc pensiile prin efortul bugetar propriu.

     Coșbuc spunea, citez din memorie :„să nu de-a Dumnezeu ce-l sfânt, să vrem noi sânge, nu ...pensie”.

       Cum dracu, când a fost guvernul Boc-Băsescu miniștrii din cabinetul de tristă amintire au furat cu sacii, în timp ce bugetarii primeau salariile ciuntite, alte categorii sociale primeau ajutoarele împuținate. Întotdeauna sunt bani pentru furat, doar pentru a mării pensiile, salariile și alocațiile copiilor nu sunt.

        Despre asta vorbim și acum. Liberalii fac tot ce pot pentru a nu fi nevoiți să mărească alocațiile copiilor, salariile profesorilor  și pensiile. Ieșirea publică a uitatului în funcție, mă refer la Isărescu, prin care atenționează guvernul să nu mărească pensia nu este altceva decât un ajutor dat guvernului liberal.

        Pentru a fi mai siguri că nu vor păți nimic timp de 4 ani pentru că nu s-au ținut de cuvânt privind măririle salariale, alocațiile și pensiile, au decis să facă alegeri anticipate.

Peste patru ani, poate cinci, mai bine spus după plecarea actualului prezident, ne vom trezi că actualii guvernanți liberali au furat în draci, mai ceva ca pe vremea lui Boc. Doar atunci când vor fi lăsați din brațe vor putea fi anchetați.

      PSD-ul se moșmondește, se cocoloșește, își caută locul mai ceva ca găina când cade cloșcă. Ar face și nu ar face alegeri anticipate. Vă dau un sfat, nu este momentul să intrați la guvernare nici acum și nici în toamnă. Rămâneți în opoziție, aveți nevoie să scuturați pomul de toate crăcuțele uscate, vedeți apoi ce rămâne, vă numărați să nu pățiți ca Geoană când nu știa citez:„câți mai suntem”. Căliți-vă în opoziție, strângeți din dinți, faceți-vă programe de guvernare, alegeți-vă lideri capabili. Oameni care știu ce să facă, cu fler politic și cu doctrina în suflet. Vopsiți sunt destui. Ați fost pe marginea prăpastiei, nu cred că v-ați salvat în totalitate. Învățați din greșelile voastre! Deveniți ageri! Acum dormiți pe voi. Treziți-vă!

       În ce privește actuala criză, votați celălalt guvern Orban, nu ăsta, apoi puteți introduce moțiune de cenzură în iunie, picați guvernul și-l lăsați așa până la alegerile la termen. Cu un guvern demis Țara va merge mai bine decât cu guvernul Orban în funcție.

        Alo, domnu* Isărescu, las-o bre mai ușor cu datu* cu părerea!

Tudor Gheorghe un mare artist.

          Pe Tudor Gheorghe îl știu din tinerețea mea. Îl iubesc pentru dragostea de țară, neam și cultura a poporului român cântate în spectacolele sale. Nu m-am gândit nicio clipă că pot fi oameni care să-l denigreze pe marele rapsod. Și totuși.

          Am rămas surprins să constat că un fost ministru al educație, un anume domn Funeriu care mi-a rămas în memorie prin faptul că, ministru fiind, la o conferință de presă habar nu știa ce să spună, noroc cu consiliera care îi șoptea ce trebuie să răspundă la întrebările jurnaliștilor. A doua imagine cu Funeriu este aceea în care, într-o emisiune la OTV, ne explica cum era cu pixelii care arătau cum Băsescu îl lovea pe un copilaș.

         Acest domn, Funeriu, recunoaște că nu a văzut spectacolul lui Tudor Gheorghe, cu toate acestea îl face pe T.Gheorghe: „rapsod mizerabil și canalie”.

         Al doilea este fiul marelui actor Ion Caramitru, Andrei Caramitru, flăcăul, fost consilier al lui Dan Barna îl numește în toate felurile pe marele rapsod.

        Domnilor detractorii, Tudor Gheorghe este un artist, un menestrel, un cântăreț care poate să placă unora, ori să nu placă altora. Mesajul rapsodului poate să ajungă la sufletul unor spectatori, ori poate îngrozi pe alții.

        Asist în ultimii ani la „intelectuali” care vor să-l scoatem pe Eminescu din cărți, să anulăm istoria lui Xenopol, Iorga, Giurescu, etc. dacă vrem să devenim europeni. Să împușcăm pe toți aceia care au fost membrii ai PCR, ori au îndrăznit să trăiască și să învețe în acea perioadă. Nu vreau să discut acum cum a ajuns România să fie comunistă.

         Daniel Funeriu, Andrei Caramitru, un artist trăiește dacă are spectatori. Tudor Gheorghe nu vine în fața unei săli arhipline doar el cu cobza lui. Rapsodul are în spate o mare orchestră. Pentru a plăti orchestra are nevoie de spectatori, ori unde merge Tudor Gheorghe sălile sunt pline.

          Poate multora nu a plăcut anumite poziții luate de Ion Caramitru de-a lungul timpului, nu au contestat, era dreptul domnului Caramitru de a se exprima. Până la urmă democrația presupune ca toți oamenii, indiferent de religie, sex, culoare politică, culoare a pielii, toți aceștia trebuie să trăiască sub același cer, sub același soare.

          Pentru ce au murit acei tineri la revoluție? Pentru ca niște inși ca Funeriu și Caramitru să reintroducă cenzura culturală?

           Determinarea acestor haștagiști de a distruge tot ce este românesc, de a distruge ideea de patriot, de naționalism, de a distruge cultura, istoria, reperele, valorile României, este de notorietate. Ce nu înțeleg, este ce, Dumnezeu, îi mână în luptă? Românii, toți, trebuie să-și dea mâna, sigur nu într-o unanimitate, ci în urma unor dezbateri serioase din care să răzbată ce este cel mai bine pentru țară. Dezbinarea de acum, talibanizarea găștilor, nu va duce la nimic bun. Nu spun ca partidele să aibă aceiași ideologie, aceeași doctrină, să-și dea mâna și, împreună, „câtând Internaționala”, să meargă pe aceeași potecă spre un viitor luminos. Însă, pot fi găsite multe punți de legătură care poate duce pe drumul dezvoltării economice și culturale a Țării.

             M-aș bucura, dacă, de acum încolo oamenii se pot exprima liber, fără teama de a fi etichetați de alții. Oamenii au păreri diferite. Trebuie să-i suportăm pe toți. Doar dacă merg spre extremism atunci să fie sancționați.

                Domnule Funeriu, pe viitor când veți considera necesar să atacați un simbol al României, Tudor Gheorghe, vă place, nu vă place este un simbol, să vă uitați în oglindă, atent, foarte atent, apoi vorbiți...

Iohannis merge pas cu pas spre dictatură.

                                          

        Parlamentul României. Ședința camerelor reunite pentru votarea Moțiunii de Cenzură. La microfon Ludovic Orban, primul ministru proaspăt demis. Cu spume la gură acesta aruncă invective, minciuni, calomnii, se  simte ura în cuvântul său, o ură viscerală care nu are nimic în comun cu tribuna de unde vorbește. Nu am înțeles ura lui Orban, cu atât mai mult cu cât, faptul că moțiunea trecuse, pentru liberali ,se deschide drumul spre anticipate precum clamează și ei și prezidentul. PSD-ul a căzut în plasa liberalilor, de fapt, au fost tot timpul provocați, venise vremea ca panglicarul Orban să fie pus la punct.

            Seara, președintele Iohannis, șefu lui Orban pe toate liniile, ne comunica, cu aceeași ură, că  a doua zi, adică azi, partidele parlamentare vor chemate pentru consultări. Mai spunea Iohannis, scrâșnind din dinți, că PSD-ul să nici nu viseze să vină cu vreo propunere de candidat pentru că el va desemna candidatul de la PNL. Cu aroganță, dispreț și ură, Președintele a continuat să critice PSD.

Întrebarea mea, firească, este următoarea? Pentru ce acest simulacru de consultări? Doar să dăm o aparență de democrație? Care democrație? Președintele în loc să fie în afara jocului el este căpitanul de echipă al unuia dintre partide. În loc să fie independent, este aliat politic pe față cu PNL. În loc să fie arbitru între partide, el a vândut meciul. Care democrație? Aceea în care Președintele spune că el vrea alegeri anticipate? Care Constituție îi dă voie Președintelui României să spună partidelor ce trebuie să facă, care dintre ele trebuie să conducă?

           Partidele parlamentare nu observă că Iohannis, cu fiecare ieșire, se îndepărtează de cadrul constituțional, de democrația pe care o clamează, în locul ei instaurându-se DICTATURA.

Nu trebuie să ne fie teamă să punem degetul pe rană. Când un Președinte de Țară spune: „vreau”, este deja un prim pas spre dictatură. Când spune:„vreau guvernul meu” s-a făcut și cel de-al doilea pas, iar când spune: „vreau și Parlamentul meu”, deja s-a instaurat dictatura. Când un Președinte are în mână Parlamentul și Guvernul unei Țării, este dictator, în acel moment opoziția nu mai contează. Instituțiile statului răspund la o singură comandă. Președintele Iohannis  va spune: „VREAU”, țuțării vor sări grămadă să-i îndeplinească orbește ordinele.

România, destul de încercată după *89, a mai trecut printr-o perioadă neagră în perioada Băsescu-Boc.

Speram ca asemenea vremuri să nu mai revină. Mă tem că se instalează din nou, mai dure, mai rele, cu mult mai pornite împotriva propriului popor.

                Astăzi Iohannis îl va nominaliza din nou pe bufonul Orban, care își va asuma rolul de circar prin Parlament.

Altfel, care va fi poziția lui, știind clar că intră în Parlament nu pentru a fi numit Prim ministru ci pentru a i se da cu flit.

Când Orban, ori alt prim ministru desemnat se vor prezenta la vot în plenul Parlamentului, liberalii nu-l vor vota, pentru a se putea ajunge la alegeri anticipate. În această situație insolită guvernul liberal va fi votat de către PSD și alte forțe care nu vor să ajungă la anticipate.

Din toată această luptă politică, fără nicio miză pentru popor, câștigă doar Iohannis care nu se plictisește în Palatul Cotroceni. Oricum alt program nu are, întâlniri cu șefi de state nu are, poate doar discuții cu Merkel pentru a primi noi ordine, dacă nu cumva „frumoasa” Angela îi trimite un maill cu toate ordinele să nu mai piardă timpul la telefon cu Klau.

               Lipsește din toată această nebuloasă politică tocmai aceia care au trimis toți acești circari în Parlament, adică poporul. Ce prostie să mă gândesc la popor! Pentru acești îmbuibați, mincinoși, parveniți, pupincuriști, oportuniști, etc. mă refer la toți politicienii, excepțiile sunt puține încât le las în grămada mocirloasă în care își fac veacul prin Parlament și nu numai, pentru politicieni, poporul, această masă amorfă de manevră, contează doar la vot, atunci când se roagă,mint, promit, se fac frate cu toți dracii, împart acadele copiilor, apoi, după alegeri, au grijă să le smulgă din mâna acelorași copilași. După vot, poporul dispare din preocupările politicinilor.

Poporul nu mai este reprezentat, dacă mă gândesc bine în toți cei treizeci de ani de la revoluție încoace nu fost reprezentat.

Nu numai că Parlamentul și politicienii nu au făcut nimic pentru popor, au mers până acolo încât i-au împins în afara granițelor. În acest moment milioane de români trăiesc în țări din UE și nu numai. Binele făcut de politicieni poporului a fost în primul rând acela de a îi transforma în sclavi, în șomeri, iar România într-o colonie neasumată politic.

              Treziți-vă politicieni, fie că sunteți liberali, pesediști, de stânga ori de dreapta, vom intra într-un clinci prezidențial din care nu vom mai putea ieși. Fiecare pas făcut spre dictatură de actualul locatar al Cotroceniului va deveni cutumă și pentru viitorii președinți care, tot pas cu pas, vor adăuga alte zăbale democrației.

Ar trebui încercată suspendarea Președintelui după nominalizarea din această seară.

Forței trebuie răspuns cu forța, mă refer la instrumentele constituționale.

                Oare, Cuza, Antonescu, Ceaușescu, Țepeș, etc. se răzbună pe noi pentru nevolnicia noastră, pentru faptul că în numele poporului au pătimit cei mai sus menționați?

Concluzii în urma internării.

      Spunea doamna Săftoiu, cunosuta liberală, fostă consilieră a lui Băsescu, la o emisiune a lui Radu Tudor pe A3, cum o vizitase pe bunică-sa în spital și cum fost îngrozită de mâncarea proastă pe care o primeau bolnavii. Mai spunea madam Săftoiu, că abia așteaptă să vină liberalii la putere, pentru a îmbunătății condițiile de spitalizare și hrană a pacienților.

      Doamna Săftoiu, vă aduc la cunoștință că hrana este mai proastă decât pe vremea PSD-iștilor. Mă „bucur ”că am reușit să simt pe propria piele grija guvernului PNL față de bolnavi.

      Transportarea  bolnavilor, de la o secție externă spitalului, pentru investigații suplimentare în spitalul mare, se face în condiții improprii. Bolnavii sunt înghesuiți în mașini tip „Salvare”, vechi, ruginite, alături de lenjeria murdară de pe patul bolnavilor care trebuie dusă la spălătoria spitalului.      Cred în continuare că tratarea bătrânilor nu este o prioritate a guvernanților, că ieșirea cât mai repede din sitemul de pensii pe cale naturală este prioritatea lor O(zero).

      Actul medical în cadrul secției de Geriatrie, spre bucuria mea și a tuturor pacienților care sunt tratați aici, este de un nivel calitativ ridicat.

      Grație doctoriței Popescu Ioana, șefa secției de geriatrie, a doctoriței Vasilescu Diana, a asistentei șefe și nu în ultimul rând a tuturor asistentelor, asistenților și infirmierelor din secție, climatul este unul cald, de familie cu numeroși membri. Acest mod uman de a trata bolnavii, nu poate fi decât benefic pentru sănătatea pacienților. Nu este greu să fii Om. Sunt cadre medicale, altele decât cele din secția de geriatrie, care cred că se dezonorează dacă salută pacienții când intră dimineața în salon. Îi asigur că greșesc, nu înțeleg relațiile interumane. Un cadru medical nu este un salariat din construcții, nu lucrează cu lucruri reci, cărămidă și mortal, un cadru medical lucrează cu oameni și mai ales pentru oameni. Până la urmă, singure și-au ales meseria, în concluzie trebuie să și-o asume și să-i dea importanța cuvenită.

      Cadrele medicale trebuie să se gândească, înainte de a avea un comportament neadecvat, la posibilitatea ca pe acel pat de spital să fie unul dintre ele, ori un membru al familiei lor sau un drag prieten, de aceea, prin această prismă, trebuie să privească cu drag și înțelegere neputința bolnavului de pe patul de spital

      Aici, în secția de geriatrie este o echipa sudată, unde proverbul : „omul sfințește locul” este la el acasă.  Încă o data se adeveresc proverbele. Când managerul locului de muncă este un OM, ceilalți, subalterni, nu pot fi altfel, decât, așa cum este șeful lor, adică Oameni.

      Nu vreau să laud pe cineva anume, nu vreau să dau exemple particulare, nu există salariat de locul întâi și de locul trei, toți sunt la fel.

      Nu aș vrea să se creadă că aici lucrează roboți, nici vorbă, sunt oameni cu particularitățile lor, cu poveștile lor de viață, cu greutățile lor. Oameni care știu să-și lase propriile probleme la ușa secției, de așa natură încât, la căpătâiul bolnavului să ajungă salariatul model, nu un om posac, un taciturn morăcănos.

      Potențialul secției, datorită doctoriței Popescu, este mare, însă, sunt sigur că doamna doctor întâmpină multe greutăți în tratarea optima a bolnavilor. Cum nu sunt mandatat să prezint aceste probleme, nu voi face discuție asupra lor.

      Mă rog la Dumnezeu ca, în spitalele patriei, măcar personalul medical să fie de înaltă calitate, dacă hrana, medicamentele și celelalte servicii medicale sunt sub nivelul mediu a ceea ce ar trebui să fie.