Alegerile generale din România, din data de 19 noiembrie 1946, sunt considerate a fi cel mai amplu proces de fraudare a alegerilor din istoria politică a Țării. Aceste alegeri, așa spune istoria de acum, au marcat un pas decisiv spre instaurarea regimului comunist și suprimarea monarhiei.
Contextul alegerilor.
Alegerile s-au desfășurat sub ocupația sovietică și presiunea impusă de Conferința de la Yalta din Crimeea.
Conferința a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial între 4-11 februarie 1945 și a reunit trei dintre cei mai importanți lideri ai vremii: Franklin D. Rooswelt, președintele SUA, Winston Churchill, premierul Marii Britanii și Iosif V. Stalin, liderul suprem al URSS. Scopul principal al întâlnirii a fost stabilirea planurilor pentru reorganizarea Europei după înfrângerea Germaniei. Printre altele, la Yalta, s-a stabilit ca țările din Europa de Est să intre sub influența URSS care, la rândul ei, renunța la orice pretenții asupra Europei Centrale și de Vest.
Părerile sunt împărțite, unii zic că s-au fraudat, alții spun că nu s-au fraudat alegerile din toamna lui 1946. Eu sunt gata să accept că alegerile au fost fraudate.
Mergând pe acest scenariu, cred că PNȚ și PNL au avut 70% din sufragii și au putut face singuri un guvern.
Întrebarea mea, simplă și simplist pusă, este următoarea:
Cum ar fi putut un guvern de dreapta să-și pună un program în aplicare când rușii dictau de la Moscova tot ce trebuia să voteze și să implementeze guvernul român? Ar fi protestat Maniu și Brătianu cu stiloul în mână în fața tancurilor rusești? Ar fi țipat liderii partidelor istorice de așa natură încât să se sperie Vîșinski, ori alt delegat trimis de Stalin să impună politica bolșevică?
Crede cineva că reprezentanții SUA și M.Britanii, respectiv Averel William Harrison și Archibald Clark Kerr aveau să se opună ca URSS să-și impună politica proprie în România s-au în orice alt stat din Europa de Est? Nu. Europa era sătulă de război. Sigur, că în mod formal protestau, însă fără vehemență.
Așadar, indiferent cine ar fi câștigat alegerile Maniu și ceilalți lideri ai partidelor istorice ar fi ajuns tot în gulagul comunist.
Istoria are propriul ei curs și nu se încurcă, în momente de cotitură, de rămășițe ale unui regim perimat istoricește.
Da, la acea vreme, partidele istorice își trăiseră traiul își mâncaseră mălaiul.
Istoria României s-a schimbat în data de 22 iunie 1941, atunci când trupele române împreună cu cele germane au trecut Prutul.
Fraudarea ori nefraudarea alegerilor din 1946 nu au avut și nu puteau avea nici o influență în drumul pe care Stalin îl alesese pentru țările est europene. Moscova a dictat politica României, Ungariei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, Albaniei și Germania de Est. Mai puțin politica Iugoslaviei, acolo Tito era baci cu puteri depline.
Prin urmare, nu trebuie să ne facem prea multe procese de conștiință. Încă ceva. Regele Mihai nu s-a trezit tam-nisam cu Gheorghiu-Dej, Petru Groza și cine o mai fi fost în delegația care a intrat peste rege în acel decembrie 1947, se știa cu mult timp mai înainte că zilele monarhiei în România luaseră sfârșit.
Cel puțin în noiembrie 1947 când a fost la nunta prințesei Elisabeta a II-a știa de ceea ce urma să i se întâmple la întoarcerea în țară, de aceia regele a refuzat să revină în România. Churchill a fost acela care l-a convins să se întoarcă. Nimeni din vest nu l-a putut sprijini, toți i-au întors spatele. Nimeni, nici un lider nu era dispus să se certe cu Stalin.
Istoria trebuie înțeleasă în esența sa, nu neapărat aprobată, însă trebuie să punem întotdeauna în context faptele, altfel riscăm să fim pe lângă rezultat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu