Între momâi şi bărbaţi de stat.

       Cazul Şova, se tot bate apa în piuă cu acest caz de ceva timp. Nu ştiu dacă, Senatul ar fi trebuit să dea curs cererii DNA, de a îi ridica imunitatea lui Şova, pentru a putea fi arestat. Ştiu din presă că acest dosar al lui Şova ar fi la DNA de prin 2008, mă întreb : care să fie motivul de nu a putut fi trimis senatorul PSD în judecată în tot acest timp? De ce trebuie neapărat arestat? Şi aici ridic problema tuturor celor care sunt acuzaţi pentru fapte fără violenţă. Arestarea numai este o excepţie, este o regulă, nu mi se pare normală această situaţie, mai ales că pot fi şi cazuri în care se acţionează abuziv. Militez pentru anchetarea în libertate a invinuiţilor pentru infracţiuni comise fără violenţă, punerea sechestrelor asiguratorii pe averi şi judecarea lor în aceeaşi stare de libertate. Dacă Instanţa stabileşte o sancţiune privativă de libertate, nu este nici un fel de problemă să fie arestat şi dus în penitenciar pentru aş executa pedeapsa. Mă interesează ca organele de anchetă prima măsură pe care o iau, impotriva unui invinuit, să fie sechestru asigurator pus pe avere, pentru a se putea recupera prejudiciul. Nu sunt deacord nici cu poziţiile luate de DNA, faţă de refuzurile Parlamentului, de a da undă verde arestări unor senatori ori deputaţi, de a critica aceste hotărâri. Atâta timp cât sunt puteri separate în stat, iar parlamentarii nu pot critica deciziile luate de procurorii, ori judecători, pe cale de consecinţă, nici procurorii nu pot critica hotărârile Parlamentului.

     Vroiam să aduc în discuţie două cazuri din ziua de astăzi, de modul cum se comportă în faţa unor probleme limită, este vorba de Varujan Vosganian şi Dan Şova. Amândoi au avut un comportament jalnic în Senat, înainte de şedinţele prin care se putea da liber DNA, să poată fi arestaţi. Prima dată ,senatorul Varujan Vosganian, apelează la protecţia Duhului Sfânt, prin ungerea cu mir, pentru a fi îmbunaţi senatorii în a da un vot favorabil senatorului Vosganian. Al doilea caz cel al lui Şova, acesta se lasă uns cu mir de o colegă senatoare, pentru a invoca acelaşi Duh Sfânt să-l protejeze împotriva cererii DNA de a fi arestat. În cazul lui Vosganian cererea procurorilor DNA a fost respinsă, în cazul lui Şova lucrurile sunt încurcate şi la această oră. Cine sunt cei doi oameni, zic eu ,slabi de înger? Foşti miniştrii, oameni de stat, oamenii care ar trebui să aibă o anumită verticalitate, o alură specifică politicianului de anvergură ajuns în cele mai înalte funcţii. Comportamentul lor lipsit de demnitate, îi trimite în banca oamenilor mici, ajunşi prin accidente în înaltele funcţii ale statului. Eu nu spun să nu crezi în Dumnezeu, să nu te ungi cu mir, să nu bei aghiazmă, ori să nu te împărtăşeşti, spun numai că, aceste lucruri se fac în taina casei tale, ori în Biserică, în public are altă conotaţie.

      Acum alte două exemple, de data această, amândouă aceste persoane sunt în faţa morţii, moarte hotărâtă de nişte tribunale nedrepte. Primul caz pe care îl voi supune atenţiei, este cel al lui Ion Antonescu, anul 1946, mareşalul se afla în faţa plutonului de exeuţie, în loc să plângă, să ceară iertare, ori să se ungă cu mir, acesta îşi priveşte călăii în faţă şi ordonă el :foc!. Aşa a murit un erou.

Cel de-al doilea exemplu: Nicolae Ceauşescu în ziua de 25 decembri 1989 este condamnat la moarte, apoi mâinile îi sunt legate la spate şi este condus de călăi spre locul de execuţie, împreună cu el, era şi Elena, soţia sa. Cu toate că ştia că va fi împuşcat, Ceauşescu nu plânge, nu se jeleşte, nu cere iertare celor care l-au condamnat, din contră, îi ignoră şi nu le recunoaşte autoritatea. În drum spre locul unde avea să fie împuşcat, Ceauşescu ca un adevărat bărbat de stat, găseşte în el puterea să cânte Internaţionala. Două exemple de oameni adevăraţi. Nu discut politica făcută de ei, care poate fi una bună, ori rea, sau şi, şi, discut modul cum au înţeles să iasă din viaţă şi să intre în istorie.

      Asemena oameni îmi doresc să conducă România, oameni care să aibă demnitate, oameni pe care nici moartea însăşi, să nu-i poată îndoi.

Cu oameni ca Vosganian, Şova şi alţii ca ei, România niciodată nu va putea trece dincolo de mediocritate. Ceauşescu şi Antonescu, doi oameni demni şi hotărâţi, oamenii care au discutat numai cu egalii lor şi nu le-a tremurat izmenele din cauza unei Victoria Nuland, asistent de ministru de externe.

Ce să cerem actualului preşedinte care are un comportament de zombi, nu se vede niciun fel de nerv în acţiunile sale. Un Preşedinte când deschide gura să spună un cuvânt, trebuie să-l spună hotărât, convingător şi neinterpretabil, asta presupune să fie stăpân pe limba română şi sigur pe spusele lui. Vorbirea liberă şi mânuirea măiastră a verbului, adică să fie elocvent, este un alt atribut, pe care trebuie să-l aibă un Preşedinte. Ca o încununare a toate aceste însuşiri, trebuie să fie dragostea neţărmurită pentru Ţară.

      Deocamdată nu am avut acest Preşedinte în ultimii 25 de ani, din păcate, cel care păzeşte scaunul de la Cotroceni în acest mandat, nu are nimic din aceste calităţi. Ăsta ne-a fost impus, pe ăsta îl avem.