Guvernul poate da orice Ordonanță de Urgență, dacă nu intră în conflict cu Constituția

    Poporul odată la patru ani își alege reprezentanți în Parlamentul României. Cei care câștigă alegerile și constituie o majoritate parlamentară formează guvernul Țării care va administra, din punct de vedere politic treburile statului. Vreau să precizez de la început, că nu contează cât la sută dintre cetățenii cu drept de vot ai României au participat la scrutinul electoral. Faptul că majoritatea electorilor au preferat să stea acasă, a fost alegerea lor. În concluzie singurul for abilitat cu conducerea treburilor Țării este guvernul. Parlamentul fiind forul legislativ. Celelalte funcții în stat sunt primite prin încredințare, neavând legitimitate populară. Președintele este la fel ales de popor prin vot, dar rolul său nu este executiv, ci de arbitru, de supraveghetor suprem.
    Orice lege s-ar vota în Parlament, ea este executorie, dacă nu intră în conflict cu Constituția.
    Guvernul pregătește două ordonanțe de urgență, una pentru grațierea unor fapte penale, iar alta pentru modificarea Codului penal în concordanță cu recomandările Curții Constituționale.  Președintele Iohannis a sărit în sus ,când a auzit ce proiecte pregătește guvernul și s-a năpustit asupra Palatului Victoria, luând cu asalt plenul ședinței de guvern. Această năvală a fost o demonstrație de forță, a dat un semnal instituțiilor că el nu este de acord cu cele două proiecte și a transmis un mesaj manifestanților de serviciu care abia așteptau să iasă în stradă, mai câștigă și ei un ban, să demonstreze împotriva guvernului. Pe de altă parte e posibil să-i convină această lege a grațierii, astfel ar beneficia și soția sa de grațiere în cazul falsului făcut cu ocazia cumpărării imobilului, pierdut apoi printr-o hotărâre definitivă dată de tribunalul Brașov. Le transmit acestor tineri manifestanți de profesie să nu întrerupă manifestația, pentru că măsurile care vor fi luate de guvernul Grindeanu în continuare, nu vor fi pe placul liberalilor, useriștilor, soroiștilor, iohaniștilor, băsiștilor și altor minorități politice.
De pe data de 11 decembrie când s-a anunțat câștigarea alegerilor de către PSD, președintele Iohannis a intrat în vrie, nu își găsește locul, și-a dat seama că a pierdut guvernul ”său”, Parlamentul ”său”, partidul ”său”, a, pe ăsta îl mai are, cât o mai fi. Singura opțiune politică a lui Iohannis, a fost frâna la toate legile trimise de PSD.
   Revin, dacă guvernul a hotărât să dea o grațiere, aceasta este o opțiune politică asumată de alianța majoritară și se va da printr-o lege politică. CSM, parchetul general, DNA, sau DIICOT, nu trebuie să intervină în hotărârile politice. Orice intervenție a acestor  instituții de forță pot fi calificate drept abuzuri în serviciu.
O altă etnitate care s-a pronunțat în spațiul public împotriva acestor grațieri a fost Hans Klem ambasadorul SUA la București. Domnul ambasador nu se poate pronunța pe legile politice românești, cel mult putea să ne spună dacă îi place palinca de Zalău. Nu cred că George Maior, ambasadorul României la Washington, i-a trimis vre-o scrisoare de protest președintelui Obama, sau a protestat în New York Times, când acesta, Obama, a grațiat câteva sute de deținuți. Ar fi bine ca ambasadorii să-și țină gura și să se intereseze mai mult de posibilitățile intensificării schimburilor comerciale și a investițiilor în România. Mă bucur că i-a apus steaua domnului Klem, sau dacă va mai rămâne în post, va ține cont de ceea ce i-a spus cu eleganță ministrul de externe Meleșcanu, adică .”ciocu mic, vorbiți cu noi, cu ministerul, când aveți ceva a spune”. Sper ca noul ambasador american să-și cunoască lungul nasului și să nu se mai comporte ca un guvernator. În același timp sper ca noul Parlament și Guvern să știe a lua poziție ori de câte ori un emisar al vreunui stat străin își depășește atribuțiile prevăzute în fișa postului.
   Pe 24 ianuarie România sărbătorește Unirea Moldovei cu Țara Românească, eu nu o consider mica unire, ci din contră Marea Unire , pentru că atunci în 1859 s-a făcut pasul uriaș pentru unirea ce avea să întregească definitiv România ca stat suveran și independent. Dificultățile întâmpinate de liderii unirii în 1859 au fost uriașe, dar determinarea românilor a fost și mai mare. De aceea românii sărbătoresc cu bucurie ziua unirii din 24 ianuarie, această zi mult cântată de poeții moldoveni și munteni.  24 ianuarie a fost ziua în care Milcovul, acest râușor din Vrancea, nu a mai fost graniță între două țări surori, a devenit izvorul care a potolit setea fraților îmbrățișați pentru vecie.
   Trebuie să simți românește pentru a retrăi momentul unirii din 24 ianuarie, așa cum retrăim momentul Nașterii Domnului, dacă prin vene nu-ți curge sânge de român, nu simți importanța zilei. De aceea Iohannis, care a ajuns președinte printr-o împrejurare pe care ne-o va explica istoria peste timp, nu va participa la festivitățile prilejuite de sărbătorirea zilei de 24 ian. Nefiind român, nu poate trăi românește. Așa a procedat și de 1 decembrie când nu a invitat la parada armatei și la banchetul de la Cotroceni, pe Președintele Senatului și pe Primarul General al Capitalei. Nu-i fac un proces de intenție, este german, normal că el ține cu Germania și nu cu România, sângele apă nu se face.
    Trăiască 24 ianuarie 1859 ziua unirii Moldovei cu Țara Românească!
    Dumnezeu să apere România și integritatea sa națională!