Nicușor Dan, Președintele României, aflat
în formă maximă, cu un discurs fluent și accentuat ce i-au făcut pe Cicero și
Ovidiu Naso, cel exilat în Tomis, să verse lacrimi de bucurie căci în sfârșit România
încă are are mari oratori, i-a chemat la telefon atât pe Zelenski cât și pe
Putin și cu vorbe bine articulate și gândite strategic, i-a făcut pe cei doi
dușmani de moarte să-și dea mâna și să se împace creștinește așa cum le stă
bine unor ortodocși gata să-și întoarcă obrajii pentru a primi palmele răilor.
Au fost vărsate lacrimi, multe lacrimi, valuri
de lacrimi de către beligeranți dar și de către moderator ori împăciutor cum i
se spune lui Nicușor al nostru.
Cu inima plină de bucurie pentru marele
matematician, am trecut peste tăierile lui Bolojan și tâlhăriile guvernului, pentru
a sărbători marea realizare a Întâiului Funcționar al Țării.
Am tresărit din somn, m-am frecat la
ochi, avusesem un vis, frumos vis, din păcate doar un vis, am rămas pe mai
departe cu același Nicușor destul de instabil din toate punctele de vedere și
cu tăierile lui Bolojan. Drace! Mult mi-aș fi dorit ca și tăierile să fi fost
doar un vis, din păcate sunt mai reale decât însăși faptul că Nicușor
realizează că este Președintele României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu