Unde nu-i cap vai de picioare!

 

     Se crează un precedent periculos. Bugetarii pot lucra până la 70 de ani după care se pot pensiona. După această experiență executivul, tot timpul în căutare de bani va zice: „Dacă doctorii, inspectorii, profesiorii, pot munci până la 70 de ani, voi ceilalți, muncitori, ingineri, etc de ce nu puteți? Și uite așa se ridică stacheta ieșirii în pensie la 70 de ani. Cine ajunge, ajunge, cine nu, cârmește spre cimitir. Sinistre perspective.

Problema cea mai gravă și pe care executivul, acest aparat orb, surd și nesimțit, nu o vede, e faptul că în Români nu mai sunt nașterii, doar decese, multe decese. Peste 20 de ani, România  va mai avea câteva milioane de locuitori, mulți dintre ei vorbind o română  stâlcită.

   Ăsta a fost cel mai „reușit” program al politicii românești din 1989 încoace, alungarea românilor din Țară. Politicienii, prin politicile lor antinaționale au reușit ca România să fie depopulată de populația între 0 și 50 de ani în proporție de 60%. Acești români există, însă trăiesc în spațiul comunitar și chiar în alte state nemembre UE, acolo plătesc taxe și impozite.

   Mai au tupeul să vorbească de lipsa forței de muncă și de lipsa banilor la bugetul statului. Dacă în România ar fi muncit și ceilalți 5 milioane de români câți s-au autoexilat, ori mai bine zis au fost exilați de politicile antiromânești din România, acum bugetul Țării, inclusiv bugetul Casei de Pensii, ori Casei de sănătate, ar fi arătat cu totul altfel, în sensul bun.

       Unde nu-i cap, vai de picioare! Unde picioarele suntem noi, poporul.

       Dumnezeu să apere România!