Scorpia X Sfârşit

A doua zi când s-a trezit  primul gând  i-a zburat la Flori, nu înţelegea de unde ştia de Magda, cum de aflase aşa de repede?  Cine îi spusese ? În mod normal nu avea de unde afla şi totuşi ştia. Flori  păstrase  numele  Magdei până în ultimul moment ca un jucător de poker asul în mânecă. La serviciu a discutat cu băieţii ca după terminarea programului să se întâlnească  la  Matilda. La ora stabilită, toţi au intrat pe uşa cârciumii bucuroşi că îl au pe inginer din nou în mijlocul lor. A comandat băutură pentru toţi, iar pentru el şi-a luat o sticlă cu suc. Au discutat banalităţi, tovarăşii lui s-au dezumflat când au văzut că inginerul nu bea alcool.

 -Domnule inginer, v-aţi pocăit?

 -Nu Mircea, însă m-am gândit să fac o pauză, să văd cum este fără alcool, cum a fost cu alcool, am văzut. Mă, voi v-aţi întâlnit vreunul cu nevastă-mea?

-Nu domnu’ inginer, a răspuns şeful de echipă privind la ceilalţi, v-aţi întâlnit voi cu Scorpia? Mă scuzaţi domnu’ inginer!

- Băi, de undeva a aflat că am vorbit cu fata care a venit atunci, aici, în cârciumă.

-Nu de la noi, nu vă vindeam  Scorpiei, iertaţi-mă, soţiei! Oamenii se priveau cu nedumerire unul pe altul, cum făcuseră cei doispresece apostoli în grădina Ghetsimani când Iisus le spuse că unul dintre ei îl va vinde.

 -Bine băieţi, vă las! Merg acasă! Andrei s-a ridicat de la masă şi s-a îndreptat spre ieşire, în drum s-a oprit la bar, după o discuţie scurtă cu patroana  a plecat. Matilda susţinea că nu a divulgat nici un cuvinţel nimănui.

Drumul până la garsoniera închiriată l-a parcurs pe jos, prin cap i se împleteau fel de fel de gânduri, mergea fără să privească atent lumea din jur. Voia să fie doar el cu el, cu propriul eu. Voia să se judece aspru, dacă era cazul se pregătise să-şi altoiască câteva scaltoace. Era la o răscruce de drumuri, acum trebuia să găsească poteca corectă, era într-o furcă a drumului , doar unul îl cunoştea, drumul spre casa lui, spre Flori şi copiii lui. Da, dar Flori nu mai era în planul lui pentru viitor. Voia să divorţeze, să ia altă femeie care să nu-l domine, să nu-l cicăle. Voia o femeie blândă care să îl întâmpine cu un surâs când vine acasă de la muncă. Îi plăcea Magda, ea părea să fie prototipul  iubitei de care avea nevoie. Cu ea ar fi fericit, iar îndeplini toate poftele, ar fi deschisă pentru dragoste. E tânără , frumoasă şi deşteaptă, în schimb nu-l  vrea cu copiii, ei şi? Să stea cu mă-sa, ce ea este o străină? Îi va da pensie alimentară, se va achita de obligaţii faţă de ei. Gata! Aşa fac! Îi las copiii şi casa, iar eu mă mut la Magda. Ce-mi pasă ce va face ea, să se descurce! Să vadă cum este fără mine! Liniştit, a grăbit pasul, a ajuns acasă, a făcut un duş; s-a spălat îndelung, apoi a dat drumul unui  jet de apă rece care i-a biciuit corpul cu picuri mari şi duri. Bărbierit şi îmbăiat a dat telefon Magdei, acesta i-a spus că îl aşteaptă. Atras ca un magnet de nurii iubitei, a plecat cu pas hotărât spre casa acesteia.

 Femeia l-a primit cu căldură, avea un zâmbet seducător. Cum l-a văzut intrat în casă, a închis uşa cu piciorul, apoi l-a îmbrăţişat. Andrei a vrut să o sărute, Magda a eschivat cu un gest cochet .

-Ia loc dragule! Ce ai făcut azi? Povesteşte-mi! Tânăra avea numai miere în voce.

-Nimic deosebit. M-am gândit la tine. Mi-a fost dor să te reîntâlnesc. Multe vise am ţesut avându-te pe tine în centru.

-Chiar îţi plac aşa de mult? Ai face sacrificii pentru mine? Magda juca ultima carte, voia să-l înrobească, îi plăcea Andrei, dar îl voia în mod egoist, să fie numai al ei, să nu-l împartă cu nimeni nici măcar cu copiii lui.

-Da, te plac mult şi sunt gata de sacrificii, spune-mi şi execut! Bietul om habar nu avea ce îl aştepta.

 -Aş vrea să trăim aici, să ne facem cuibul de nebunii, să te las să trăieşti cele mai tari senzaţii sexuale, să-ţi pui în aplicare tot ce ai gândit vreodată, ţi-ai dorit ori îmi doresc eu.

 -Eşti minunată scumpo, plutesc când te aud vorbind. Mă văd urcând Himalaia extazului...

-Dar pentru asta îţi cer doar un mic sacrificiu, unul mic mititel...

-Spune iubit-o, care este, ce-mi ceri, ai tot ce vrei fără să aud cerinţa ta.

-E bine atunci, vino să te sărut! Magda l-a cuprins în braţe, l-a trântit pe canapea, a început să-l sărute pe faţă pe buze şi pe gât.

Andrei începuse să se înfierbânte când Magda i-a şoptit la ureche:

-Nu vreau copiii aici, te vreau pe tine, nu-mi pasă cât plăteşti pensie, doar atâta îţi cer: să nu-i văd!

Pe moment Andrei a acceptat dorinţa Magdei, avea dreptate, le va plăti pensie, are să-i vadă şi el când poate şi va fi bine. Să aibă şi nevastă-sa grijă, rămâne cu ei în casă. Seara Andrei a rămas la Magda, a fost o noapte de neuitat, nu îşi amintea să fii trăit asemenea iubire.

Zilele s-au scurs una câte una, Magda îl înconjura în fiecare zi cu iubirea ei, de fapt de când ajungea acasă o ţineau tot într-o giugiuleală, femeia era dornică de iubire şi sex.

 Într-o zi a fost sunat de Flori şi rugat să vină la ea, fiindcă băiatul cel mare este bolnav şi a fost internat la terapie. Andrei a ajuns acasă la Magda şi s-a schimbat de haine. În timp ce se îmbrăca, îngrijorat, a informat-o pe iubită că va lipsi probabil toată noaptea şi nu se ştie nici a doua zi când ar urma să vină. Băiatul este bolnav internat la terapie intensivă. Va trebui să stea cu el.

-Ce spui tu acolo? Ce băiat e bolnav? Magda făcea feţe-feţe, simţea cum i se urcă sângele la cap.

-Copilul meu e foarte bolnav. Merg la spital! Voi stalângă el!

-Şi ce-mi pasă mie de copilul tău? Nu am convenit să le dai dracului pensie şi să nu aud de ei? Adică tu mă părăseşti pe mine azi, sâmbătă, când eu am pregătit lumânări parfumate şi o cină romantică? Pui copilul mai presus de dorinţa mea?

-Femeie, stai puţin, poate nu ai înţeles, copilul e pe moarte, tu nu ai nimic, eşti sănătoasă.

-Sigur că nu am. Iubitule, ai încălcat cerinţele mele. Nu îţi promit că vei găsi uşa descuitată ori pe cineva dornic să-ţi deschidă când te vei întoarce.

Andrei s-a cutremurat, nu înţelegea ce i se întâmplă, adică tot ce făcuseră împreună, toate jurămintele nu erau decât falsuri grosolane şi ipocrite? Nu a ezitat, viaţa copilului său era mai importantă decât toate femeile din lume.

 -Magda, îmi placi mult, dar în faţa unei situaţii de criză cum este asta acum, viaţa copilui meu este mai presus de viaţa mea. Dacă poţi să înţelegi. Să şti scumpo ,că dacă, ferească Dumnezeu, tu ai fi fost în situţia copilului meu, nu aş fi ezitat să las totul baltă şi să alerg la tine. Nu înţeleg egoismul tău.

 -Nu-mi pasă dacă înţelegi sau nu. Mi-ai dat planurile peste cap. Îmi vine să-mi trag palme, chiar crezusem în iubirea ta, în sacrificiul tău. Nu înţelegi, dacă are zile copilul trăieşte cu sau fără tine la căpătâiul lui? În schimb eu tânjesc după mângâierile tale, după îmbrăţişările  şi sărutările tale pătimaşe. Rămâi! Între partidele de amor o poţi suna pe Scorpia de nevastă-ta să-ţi dea veşti despre plodul tău. Iar mâine te duci o fugă până la spital, dacă mori să-i vezi fundul fostei neveste.

 -Nu înţelegi că nu pot să mă gândesc în altă parte decât la fiul meu şi că fiecare secundă pierdută în discuţiile astea sterile cu tine am senzaţia că le fur din viaţa copilului meu? Rămâi femeie! Te priveşte ce faci!

 -Ai vrut doar să profiţi de mine, nemernicule! Ieşi! Să nu te mai prind pe aici! Eşti mai rău ca o muiere, ia-ţi zdrenţele şi să nu te mai prind la mine. Magda a apucat geanta de voiaj, adusă de Andrei cu lenjeria lui intimă când se mutase la ea, a deschis sertarele comodei unde erau schimburile lui, apoi i le-a îndesat în geantă. I-a înmânat cu un gest nervos bagajul, iar cu mâna întinsă într-un gest teatral i-a arătat uşa: -Ieşi! Magda a rămas ca o statuie cu mâna întinsă, semăna cu un agent de circulaţie înţeăpenit într-o singură direcţie.

Andrei cu bagajul în mână a ieşit din bloc, a luat un taxi care l-a dus până la garsonieră, a rugat şoferul să aştepte, a urcat la etajul unu, a aruncat geanta din uşă, a încuiat apartamentul, a coborât în fugă scările a, urcat în maşină şi a comandat scurt:

 -la spital te rog pe cel mai scurt drum posibil, te plătesc bine!

 Şoferul, receptiv la cuvintele „te plătesc bine”, a apăsat acceleraţia  fără să mai aştepte un nou îndemn a şi în cinci minute era în curtea spitalului aşa cum ceruse Andrei. A plătit dublu cursa, a intrat în spital şi a întrebat unde este terapia intensivă pentru copii. O infirmieră l-a îndrumat în ce parte să meargă. A alergat pe culoar, în apropierea salonului de terapie la întâmpinat Flori:

 -Dragule, femeia i s-a aruncat în braţe, a răcit puternic, are apă la plămâni, boala a debutat puternic cu tuse şi febră mare. Este conştient, însă slăbit. Are perfuzii la ambele mâini. Flori vorbea cu suspine, din ochi şiruri de lacrimi se uneau sub barbă.

Andrei a întrebat-o  dacă  a luat legătura cu medicul.

-Da Andrei, doctorul m-a asigurat că se va recupera, dar probabil va dura o perioadă mai mare de timp, au încercat să-i tragă apa cu seringa, nu au putut, au spus ceva de închistată şi că vor fi nevoiţi să-i facă incizie pentru montarea unei drene. Deocamdată aşteaptă rezultatul la analize să vadă de ce natură este apa, se tem să nu aibă microb TBC. Îţi mulţumesc că ai venit!

Andrei se aşezase pe o canapea  şi privea tăcut cu capul în gresia verde deschis cu care era pardosit holul. Flori s-a aşezat lângă el, l-a cuprins de braţ, iar capul şi l-a rezemat de umărul lui. Primul reflex al bărbatului a fost de respingere a femei, chiar a avut un frison puternic, Flori l-a simţit, l-a strâns mai tare, s-a apropiat mai mult.

Gândurile femeii au zburat în urmă cu trei ore, atunci când băiatul a început să tremure din cauza febrei. S-a pierdut când a văzut că termometrul indica aproape 40 de grade. A început să caute prin sertare fără să ştie ce îi trebuie, deschidea cutii cu medicamente, apoi le închidea. Se pierduse. Avea telefonul în mână, nu realiza că îl are, îl căuta peste tot, ştia că îi trebuie, dar nu ştia pentru ce. Copilul cu glasul stins într-un efort de voinţă a îngăimat:

“-Tata…iar după o pauză a continuat ,salvarea…”

Atunci a înţeles Flori ce trebuie să facă, a dat telefon la “Salvare” , iar după ce paramedicii au luat copilul la spital l-a sunat şi pe Andrei. Pentru prima dată în viaţa ei i-a fost frică, nu a ştiut cum să acţioneze, s-a pierdut şi tot pentru prima dată a înţeles ce bine ar fi fost să fie Andrei lângă ea, mai ales acum când nu mai bea.

De când ajunsese cu copilul la spital nu se gândea la altceva decât la bărbatul ei, îşi voia bărbatul, era al ei şi va lupta pentru el. Totodată îşi promisese că nu va mai încerca să-l domine, să-l dirijeze, să-l controleze, să-i facă viaţa un coşmar. Se întrebase în mod serios, privindu-se în oglindă, dacă va putea să se schimbe? Răspunsul a fost clar, răspicat : “da, pot să mă schimb”. Siguranţa ei venea din faptul că nu fusese aşa de când se căsătoriseră, devenise cicălitoare pe parcurs, mai ales de când el rămăsese în şomaj şi ratele rămâneau neplătite. Se enerva din cauza neputinţei de a plăti, el tăcea vinovat.  A  început să-i reproşeze că din cauza lui erau restanţieri, din cauza principiilor lui, ei acum erau muritori de foame. Andrei nu-i răspundea. Pe zi ce trecea femeia îi reproşa mai multe, îşi făcuse o plăcere din a-l teroriza, simţea că se descarcă, că se linişteşte. Nu o interesa cum recepta el loviturile ei, o interesa să-i fie ei bine, devenise sadică, pe el îl transformase într-un masochist. Urcase în capul lui, la început timidă, pas cu pas fiecare treaptă până în vârf, se instalase comod îşi făcuse culcuş în creştetul lui. Andrei nu ripostase niciodată, însă când nu a mai suportat viaţa imposibilă pe care i-o făcea ea, atunci s-a refugiat în alcool, Flori ştia că era la originea refugiului său în cârciumă. Îi era greu să recunoască, dar dacă voia să-l recâştige trebuia să-şi asume toate greşelile făcute.

Regreta, acum, că el nu fusese mai aspru cu ea, că nu ripostase când îl beştelea, că nu pusese piciorul în prag când ea îl asuprea cu vorbe fără noimă. El a tăcut, ea a privit tăcerea lui ca pe un abandon, ca pe o renunţare la propria personalitate, l-a încălecat, apoi l-a dominat cu îndârjire.

Când Andrei i-a comunicat  că o părăseşte, a fost ca un duş rece, lovitura a fost năucitoare, atunci a înţeles prăpastia în care căzuse din cauza dorinţei ei de dominare a bărbatului. A rezistat să nu se prăbuşească până când el a ieşit pe uşă, a reuşit să strige:”Magda! apoi s-a prăbuşit. Când s-a trezit, era o altă femeie, murise scorpia din ea, reînviase adevărata Flori.

Acum, trebuia să-l convingă pe Andrei, că redevenise femeia de care se îndrăgostise.

-Flori! Andrei a mişcat-o uşor.

-Ce s-a întâmplat? M-a furat somnul, starea de surescitare şi-a spus cuvântul. Iartă-mă!

-Nu-i problemă! Merg să întreb doctorul să vedem ce veşti are.

Două zile mai târziu doctorii i-a asigurat că băiatul nu are TBC, iar apa o vor scoate prin tratament. Recomandase ca băiatul să facă gimnastică respiratorie şi după externare. De asemenea medicul le spusese să nu mai stea în spital, să meargă acum să vorbească cu copilul, urmând ca de a doua zi să îl mute în salon. Andrei şi Flori s-au privit cu bucurie în ochi, femeia a strâns pe furiş mâna bărbatului.

Cu feţele luminate cei doi au părăsit spitalul, la poartă Andrei a luat-o în partea dreaptă, nu înainte de a-i spune femeii:

-Vorbim! Dacă afli ceva despre băiat să-mi spui, la fel voi face şi eu, pa! Bărbatul a plecat fără să se mai uite în direcţia ei.

Rămasă singură, Flori, cu ochii în lacrimi, a plecat spre casă. A privit în urmă, Andrei dispăruse după colţul unei clădiri în curba drumului, a oftat, oare să fii dispărut de tot şi din viaţa ei?

Obosit a intrat în casă, a făcut un duş, în mica bucătioară a garsonierei şi-a pregătit o cafea tare, apoi s-a trântit în fotoliul din camera de zi, care era totodată sufragerie şi dormitor, după ce a deschis toate geamurile, în casă era un miros de aer greu, stătut. A gustat din cafea, simţea cum începe să-şi revină, era fericit că era bine copilul, celelalte probleme le va rezolva el.

Zilnic când ieşea de la serviciu trecea pe la spital, starea de sănătate a băiatului era din zi în zi mai bună. În obraji începuse să-i apară bujorii, era vessel şi cu dor de casă. De câteva ori în salon a găsit-o pe Flori, a salutat-o, apoi au schimbat banalităţi, nu voia să transmită lui Vlăduţ tensiunea existentă între ei. Plecau împreună doar pentru a da bine în faţa bolnavului, cum închideau uşa în urma lor, Andrei pleca cu pas grăbit.

Rămasă în urmă, Flori privea cu durere în suflet cum iubitul se depărtează de ea pentru a merge la altă femeie.

Andrei  nu mai vorbise  cu Magda din ziua în care please de la ea, trecuseră aproape două săptămâni de atunci, se gândea să o sune când va ajunge acasă. Voia să lămurească lucrurile, să nu fie acuzat că a abandonat-o , profitând de un moment de criză din partea ei.

Flori a trecut ca o părere prin gândul lui, a avut o tresărire, undeva în suflet încă o iubea, era nevasta lui, se căsătoriseră din dragoste, viaţa cu greutăţile ei îi înrăiseră. Pe el îl făcuse să se interiorizeze, se închisese în propria carapace, devenise reflactar la tot, nimic nu-l mai impresiona, ajunsese să nu-l mai deranjeze nici cicăleala nevestei, respingea apriori orice discuţie, era apatic, se simţea vinovat  că rămăsese fără serviciu. Ar fi  putut  să treacă cu vederea nemernicia directorului, nu a putut, a luat poziţie împotriva furtului pe care îl făcuse şeful uzinei, acesta nu a păţit nimic, aşa erau vremurile, iar când a avut ocazia, s-a răzbunat, l-a trimis în şomaj.  Au  urmat  zile grele, ratele restante la bancă  începuseră  să se strângă, lipsurile din casă erau evidente, nimeni nu-i oferea de lucru, perspectivele lui erau sumbre. Soţia s-a  răzvrătit,  ea  nu a înţeles că el a apărat un principiu, i-a spus în faţă că oamenii nu se hrănesc cu idealuri şi principii, sunt mult mai pragmatici, oamenii fac bani, iar pentru asta vând pe mă-sa, pe tac-su şi sufletul dracului şi-l vând de focul banilor. Aici nu s-au înţeles, nu a acceptat să intre în tot felul de combinaţii cu fier vechi, voia un ban cinstit, chiar dacă suferea de foame, avea somnul liniştit.

Şi el a avut partea lui de vină, a fost slab, nu s-a impus în faţa soţiei, nu a găsit argument, a preferat să înghită. A tăcut şi mai târziu când a avut serviciu şi câştiga bani frumoşi, au plătit ratele, iar casa devenise din nou îndestulată. Flori simţise puterea, îi plăcea să-l umilească, să-l torureze, să simtă că este stăpâna lui. Toate până în ziua în care a mers la cârciumă prima dată, nu i-a plăcut, era o cârciumă murdară, plină de fum de ţigară şi cu pereţii afumaţi. Treptat s-a obişnuit, aici petrecea cu băieţii până noaptea târziu, ajungea acasă pe cinci cărări. Mânca ceva printre împroşcările şi reproşurile nevestei, nu o lua în seamă, pleca la somn. Dimineaţa nu vorbeau prea multe, bea cafeaua în fugă şi direcţia slujba. Ocolea tot timpul o confruntare directă care să poată lămuri situaţia lor, nu accepta cearta, prefera mai bine să nu dea importanţă văicărelilor şi certurilor unei muieri pornite tot timpul pe harţă.

Privind acum în urmă, regreta că a tăcut, că nu şi-a păstrat rolul de bărbat în familie  chiar şi atunci când rămăsese fără serviciu, iar în casă apăruseră lipsurile. Trebuia să înfrunte bărbăteşte toate vitregiile  vieţii, el a abandonat lupta, s-a închis în el, în acel moment nevasta s-a văzut abandonată, părăsită, lăsată singură pe frontal vieţii să se lupte cu neajunsurile,  cu greutăţile ivite din lipsa banilor. A fost laş, nu i-a stat aproape, a preferat să se ascundă în propria colivie. Mai târziu când s-ar fi putut bucura de linişte pentru că neajunsurile băneşti fuseseră eliminate, în loc să stea lângă nevastă, a preferat cârciuma, departe de nevastă şi copii.

Tot gândindu-se retrospectiv, Andrei înţelegea că făcuse greşeli grave, până să-şi piardă serviciul fusese stâlpul casei, creierul familiei, el gândea pentru toţi, apoi când lipsurile au năvălit peste casa lor, el a abandonat, s-a predat fără luptă. Îi era ruşine că o acuzase pe nevastă-sa, nu era doar ea vinovată, mai précis el o făcuse scorpie cu resemnarea lui.

L-a speriat primii nori negri care s-au abătut asupra casei şi au pătruns în familia lui,  a fugit, s-a ascuns după nevastă, nu a avut curajul să se lupte bărbăteşte cu vitregiile vremurilor. A făcut din Flori şi bărbat şi femeie, atunci a decăzut în proprii ochi.

Doar Magda a reuşit să-l scoată din apatie, din mocirla în care intrase, din ghearele alcoolului. Cum a ajuns Magda în acea cârciumă, de ce după ce l-a cunoscut nu a mai intrat acolo? De unde ştia Flori de Magda? Erau întrebări cărora nu le găsea răspuns, ştia că există unul, însă nu îl cunoştea.

Comod instalat în fotoliu a sunat pe Magda. Nu se aştepta să răsară soarele, iar ea să îi trimtă razele lui, în schimb nu voia să fugă. Acum era liniştit în privinţa sănătăţii copilului, putea să discute altfel cu ea.

-Alo! S-a auzit de la celălalt capăt al telefonului-

-Sărut mâinile Magda!

-Cine sunteţi? Nu vă cunosc! Magda era supărată pe Andrei, intuia că a pierdut  războiul, tot ce îşi dorea era să-l umilească.

-Sunt Andrei, ce Dumnezeu s-a pierdut numărul din agenda telefonului?

-Andrei, Andrei, a , da, îmi amintesc! Tu eşti ăla cu copilul bolnav, că mai există unul care nu are obligaţii, fiindcă vezi tu, este o singură femeie, un singur pat,mă tem că ai fi în plus.

-Nu asta este problema, mă gândeam să nu rămâi cu patul gol, acum m-am liniştit. Mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit şi pentru faptul că mi-ai întins o mână când am avut nevoie. Îţi doresc să ai zile senine cu lumină în suflet!

-Voi avea şi fără urarea ta!

-Ei, cu atât mai bine! Vocea lui Andrei era veselă, se simţea liber din toate părţile. Nu avea obligaţii, acum va putea să cugete liniştit.

Norii negrii care odinioară se abătuseră asupra lui şi care îl îngroziseră, acum se risipeau, în locul lor apărea cerul albastru cu mici mieluşei de nori albi. Obosit, într-un târziu, la prins somnul .

S-a trezit odihnit şi cu capul limpede, era seara, o seară caldă de vară. În micuţa garsonieră era zăpuşeală, a pus în funcţie ventilatorul de birou, aerul rece trimis de aparat nu-l răcorea, căldura lui era interioară. Acolo ardea un foc puternic. S.a îmbrăcat şi a ieşit în stradă.

A cutreierat oraşul fără o ţintă precisă, nu voia să ajungă într-un anumit loc, voia doar să fie afară şi să se bucure de răcoarea serii.

Nu era atent încotro merge, era atent doar să nu-l strivească vreo maşină. A străbătut străzi lăturalnice, unele pe care nu mai fusese niciodată. La un moment dat a simţit un fel de oboseală, nu mai putea merge, picioarele îl dureau inexplicabil, plumb parcă turnase cineva în ele. A început să-şi frecţioneze pulpele, să pună sângele în mişcare, s-a îndreptat de şale vrând să meargă mai departe, i s-a părut familiar locul, nu mică i-a fost mirarea când s-a văzut în apropierea casei sale. A rămas blocat, nu înţelegea cum ajunsese acolo, nici măcar nu îşi propusese să meargă în următoarele zile. Şi totuşi, era la două case distanţă de propria locuinţă.

Gândul i-a zburat la spital, la Vlăduţ, ultima dată când fusese la patul lui îl întrebase dacă va veni acasă, are mult de recuperat la matematică, iar mamă-sa are multă treabă şi nu reuşeşte să se ocupede el. S-a oprit în dreptul porţi, dacă întindea mâna deschidea portiţa şi putea intra în curte, apoi în casă, în casa lui şi a nevestei, în casa din care fugise ca un laş. Chiar nu putea să-i pună stavilă nevestei? Ce fel de bărbat a ajuns dacă tot timpul caută refugii? Andrei se certa singur, era în faţa unei decizii cruciale. Dacă se întorcea singur acasă, întrebarea era: “de  ce plecase?” Ce îl determinase să fugă de nevastă, dar mai ales de copii? S-a pitit în braţele Magdei, să nu mai vadă nimic. S-a trezit când a descoperit egoismul, răutatea şi infatuarea ei. Magda îi cerea nici mai mult nici mai puţin decât să renunţe la copii, să nu meargă la căpătâiul lui când era pe patul de spital. Ce om poate face aşa ceva? Câtă răutate poate fi în sufletul unui om, să poată cere unui părinte, să renunţe la proprii copii pentru o seară de amor nebun? Cât de egoist şi infatuată putea fi să creadă că el, Andrei, va face cum îi cere ea? O, Flori! Cu cine să te schimb? Tu m-ai urgisit pe mine şi ai iubit copiii, ea vrea să mă iubească pe mine însă vrea să-mi alunge copiii. Trebuie să mă gândesc bine ce vreau. Nu voi intra acum, poate altădată ori poate niciodată.

Bărbatul a plecat, în drum spre casă a sunat pe Magda.

-Da, vocea era blândă

-Magda, vreau să urc să stăm de vorbă! Se poate?

-Te rog Andrei, vino!

Andrei a rămas surprins de schimbarea femeii.

Magda l-a primit cu o anume răceală, l-a invitat să i-a loc, apoi a plecat în bucătărie de unde s-a întors cu o ceaşcă de cafea.

-E proaspătă, acum am făcut-o. Ce faci? Cum eşti?

-Sunt bine, mai ales că Vlăduţ este aproape vindecat. Tu cum eşti?

-Vindecată. Am înţeles că nu putem face pereche, eu vreau un bărbat doar al meu, fără nici un fel de obligaţie, aşa cum nici eu nu am. Tu eşti implicat, îţi iubeşti copiii, poate şi casa doar e construită de tine. Am să-ţi spun o poveste: A fost odată de mult trei prietene, la un moment dat soţul uneia dintre ele a alunecat în patima băuturii. S-au gândit cele trei femei cum să facă să-l salveze pe bărbat din ghearele nenorocitului de Bachus, au întors situaţia pe toate feţele, până când cea mai mică dintre ele, care era un drac şi jumătate, le-a propus să trimită o ispită în cârciuma unde el petrecea serile cu beţivii lui tovarăşi. Soţia, din iubire pentru soţ, a acceptat ideea, chiar dacă ştia că exista un mare risc şi l-a asumat din dragoste pentru el şi familia lui. Lucrurile au degenerat, Ispita s-a îndrăgostit de bărbat, apoi l-a vrut doar pentru ea, uitând de înţelegerea avută cu prietena ei, soţia beţivului. Asta este povestea. Magda era în picioare, dreaptă cu privirea rece, dominantă şi frumoasă. Ştia că acum totul s-a terminat.

Andrei, aproape năuc de ceea ce auzise, s-a ridicat de pe fotoliu, a privit-o în ochi pe Magda, aceasta îi susţinea privirea, era mândră de ea şi de puterea ei de seducţie:

-Mulţumesc Magda! I-a sărutat mâna într-un gest galant, apoi fără altă vorbă a părăsit apartamentul.

A rătăcit pe străzi până şi-a limpezit gândurile, apoi cu pas hotărât a pornit spre casa lui.

Ajuns în curte, a bătut în uşă. Flori a deschis şi nu mică i-a fost mirarea când şi-a văzut soţul în pragul uşii, frumos ca un zeu din Olimp, a sărit în braţele lui, fără să vrea a început să plângă, băiatul cel mic s-a alăturat  îmbrăţişării familiale.

-De ce nu mi-ai spus nimic de Magda?

-Ai aflat? Flori l-a sărutat pe amândoi obrajii. Te iubesc Adi, tu eşti viaţa mea, am greşit, te rog să mă ierţi!

-Nu Flori, amândoi am greşit, nu am avut curajul să ne asumăm greutăţile, în loc să punem umărul şi să căutăm soluţii să rezolvăm problemele, am găsit de cuviinţă să ne reproşăm unul altuia şi să ne aruncăm vorbe grele ori să mă înec în băutură în cazul meu.

Sper că vom reuşi să trecem peste toate problemele şi să o luăm de la capăt. Până la urmă nu există perfecţiune şi nici ideal, doar să tindem spre ele  ştiind că nu le vom atinge niciodată. Flori, ne vom fixa ţinte pe care le putem atinge pentru a ne bucura de realizarea lor.

Mâine mergem la spital, poate ni-l dau pe Vlăduţ acasă!

Nu mai pot cu protocoalele...!

  Nu mai pot cu protocoalele astea, zilnic descopăr altele şi altele. Practic SRI-ul a fost călare pe întregul nostru sistem. Sunt convins că au existat protocoale şi între anumiţi prim miniştri şi SRI, deasemenea între Preşedinţii ţării şi SRI. Practic tot ce s-a mişcat în ţara asta, în orice domeniu de activitate, indiferent că vorbim de Ani, Sănătate, Procuratură, Justiţie, etc. totul a fost condus din laboratoarele SRI.

Până la urmă eu zic că nu este nimic rău, acolo lucrează oameni inteligenţi şi plătiţi să apere ţara de spioni şi de elemente care ar putea periclita integritatea cetăţenilor şi a patriei. Da, aşa este, dar dacă asta scria în fişa postului oricărui sereist de ce trebuia să mai facă înţelegeri, unele chiar de subordonare ale instituţiilor faţă de SRI? Până la urmă SRI-ul este în slujba cetăţeanului, pe cale de consecinţă în slujba organelor reprezentative ale statului.

Aici nu înţeleg. Dacă ăsta este tata şi eu trebuie să-i spun ce fac şi unde merg, pentru că depind de el financiar, de ce trebuie să mai fac o înţelegere cu el? Mai ales că prin această înţelegere îl oblig pe tata să se supună mie?

  Lucrurile sunt putrede, al dracului de putrede, nu este vorba doar de un simplu protocol, este vorba de coordonarea întregii ţări şi canalizarea ei spre anumite direcţii dictate de SRI, direcţii care sunt în contradicţie cu interesele României. Putem trage multe concluzii, ne putem întreba de ce anumiţi şefi de instituţii români care lucrează efectiv pe teritoriul României au fost decoraţi de state străine? Putem pune întrebarea la fel cum a pus-o colonelul rus sergentului român în 1877 când i-a văzut decoraţia rusească pe piept: „şi pentru care fapte?”. De ce ar decora statul papuaş, să zicem, şefa DNA pentru că l-a arestat pe X-ulescu? Ce interes ar avea? Prin arestarea lui X a intrat societatea lui în faliment şi un nabab din Papua a investit în segmentul de piaţă rămas liber prin arestarea lui X? Nu cred, asta este trădare de ţară! Ar fi grav, dar este posibil. Toate aceste protocoale au avut un scop bine precizat, nu au fost făcute de amorul artei, ci să folosească unor factori externi.

  Un alt exemplu, majoritatea marilor noştri  întreprinzători români au fost pitiţi în puşcărie şi societăţile distruse, falimentate, în locul lor au apărut altele cu capital străin. Să nu fiu înţeles că iau partea hoţilor, doar mă întreb. Din toţi investitorii străini care operează pe piaţa noastră niciunul nu a fost cercetat, nici unul nu a fost acuzat sau învinuit. Să fii venit la noi în ţară doar spuma întreprinzătorilor de peste graniţă? M-aş mira! Mă gândesc la Bechtel cu câţi bani a plecat din România fără să facă o singură potecă asfaltată. Nu i-a întrebat nimeni de sănătate! Să aibă vreo legătură cu protocoalele dintre SRI-Procuratură? Întreb. Dacă este aşa, poate are legătură şi cu agentul CIA care bea cafea pe la SRI cu nişte băieţi şi fete de ai noştri.

  M-au înnebunit ăştia, eu cred că au închiat protocol şi cu nevastă-mea. Până acum era femeie la locul ei, acum, dintr-o dată a început să sară la mine, că: „vezi Doamne să o las mai uşor cu critica că nu dă bine, că noi suntem familie serioasă. Mai bine să murim de foame decât să ne răzvrătim împotriva celor aleşi. Au făcut rău, mai spunea nevastă-mea arţăgoasă, de parcă eu eram Helving, că l-au îndepărtat pe Coldea, crezi că nu mai este altul ca el? O fi, am zis eu. Bă, p-ăla îl ştiam, da pe ăştialalţi nu-i ştie nici Geoană, ascultă la mine.”

  Poate are dreptate, am descoperit protocoalele astea, dar pe cele care se scriu acum, le ştim?

Scorpia X

A doua zi când s-a trezit primul gând a a zburat la Flori, de unde ştia de Magda. Cine îi spusese ei? În mod normal nu avea de unde afla şi totuşi ştia, păstrase cuvântul ca un jucător de poker asul în mânecă. La serviciu a discutat cu băieţii ca după terminarea programului să se întâlnească în cârciuma Matildei. La ora stabilită toţi au intrat pe uşile bombei, bucuroşi că îl au pe inginer din nou în mijlocul lor. A comandat băutură pentru toţi, iar pentru el şi-a luat o sticlă cu suc. Au discutat banalităţi, tovarăşii lui s-au dezumflat când au văzut că inginerul nu a vrut alcool.  -Domnule inginer, v-aţi pocăit? -Nu Mircea, însă m-am gândit să fac o pauză, să văd cum este fără alcool, cum a fost cu alcool am văzut. Mă, voi v-aţi întâlnit vreunul cu nevastă-mea? -Nu domnu’ inginer, a răspuns şeful de echipă privind la ceilalţi, v-aţi întâlnit voi cu Scorpia, mă scuzaţi domnu’ inginer! - Băi, de undeva aflat că am vorbit cu fata carea a venit atunci, aici, în cârciumă. -Nu de la noi, nu vă vindeam noi Scorpiei, iertaţi-mă, soţiei! Oamenii se priveau, cu nedumerire unul pe altul, cum făcuseră cei doisprezece apostoli în grădina Ghetsimani când Iisus le spuse că unul dintre ei îl va vinde. -Bine băieţi, vă las! Merg acasă! Andrei s-a ridicat de la masă şi a mers spre ieşire, în drum s-a oprit la bar, după o discuţie scurtă a plecat. Matilda susţinea că nu a divulgat nici un cuvinţel nimănui. Drumul până la garsoniera închiriată l-a parcurs pe jos, prin cap i se împleteau fel de fel de gânduri, mergea fără să privească atent lumea din jur. Voia să fie doar el cu el, cu propriul eu. Voia să se judece aspru, dacă era cazul se pregătise să-şi altoiască câteva scaltoace. Era la o răscruce de drumuri, acum trebuia să găsească poteca corectă, din intersecţie se făceau nenumărate alte drumuri, doar unul îl cunoştea, drumul spre casa lui, spre Flori şi copiii lui. Da, dar Flori nu mai era în planul lui pentru viitor. Voia să divorţeze, să ia altă femeie care să nu-l domine, să nu-l cicăle. Voia o femeie blândă care să îl întâmpine cu un surâs când vine acasă. Îi plăcea Magda, ea părea să fie prototipul femeii. Cu ea ar fi fericit, iar îndeplini toate poftele, ar fi deschisă pentru dragoste. E tânără , frumoasă şi deşteaptă, în schimb nu vrea copiii, ei şi? Să stea cu mă-sa, ce ea este o străină? Îi va da pensie alimentară, se va achita de obligaţii faţă de ei. Gata! Aşa fac! Îi las copiii şi casa şi eu mă mut la Magda! Ce-mi pasă ce va face ea, să se descurce! Să vadă cum este fără mine. Liniştit  a grăbit pasul, a ajuns acasă, a făcut un duş, s-a spălat îndelung, apoi a dat drumul unui jet de apă rece care i-a biciuit corpul cu picurii mari şi duri. Bărbierit şi îmbăiat a dat telefon Magdei, acesta i-a spus că îl aşteaptă. Atras ca un magnet de nuri iubitei a plecat cu pas hotărât spre casa acesteia. Femeia l-a primit cu căldură, avea un zâmbet seducător. Cum l-a văzut intrat în casă a închis uşa cu piciorul, apoi l-a îmbrăţişat. Andrei a vrut să o sărute, Magda s-a eschivat cu un gest cochet . -Ia loc dragule! Ce ai făcut azi? Povesteşte-mi! Tânăra avea numai miere în voce. -Nimic deosebit. M-am gândit la tine. Mi-a fost dor să te reîntâlnesc. Multe vise am ţesut avându-te pe tine în centru. -Chiar îţi plac aşa de mult? Ai face sacrificii pentru mine? Magda juca ultima carte, voia să-l înrobească, îi plăcea Andrei, dar îl voia în mod egoist să fie numai al ei să nu-l   împartă cu nimeni, nici măcar cu copiii lui. -Da, te plac mult şi sunt gata de sacrificii, spune-mi şi execut. Bietul om habar nu avea ce îl aştepta. -Aş vrea să trăim aici, să ne facem cuibul de nebunii, să te las să trăieşti cele mai tari senzaţii sexuale, să-ţi pui în aplicare tot ce ai gândit vreodată, ţi-ai dorit, ori îmi doresc eu. -Eşti minunată scumpo, plutesc când te aud vorbind. Mă văd urcând Himalaia extazului... -Dar pentru asta îţi cer doar un mic sacrificiu, unul mic mititel... -Spune iubit-o! Care este, ce-mi ceri? Ai tot ce vrei, fără să aud cerinţa ta. -E bine atunci, vino să te sărut! Magda l-a cuprins în braţe, l-a trântit pe canapea, a început să-l sărute pe faţă şi pe buze, apoi după ureche. Andrei începuse să se înfierbânte când Magda i-a şoptit la ureche:  -Nu vreau copiii aici, te vreau pe tine, nu-mi pasă cât plăteşti pensie, doar atâta îţi cer: să nu-i văd! Pe moment Andrei a acceptat dorinţa Magdei, avea dreptate, le va plăti pensie, are să-i vadă şi el o dată pe săptămână şi va fi bine. Să aibă şi nevastă-sa grijă, tot  rămâne cu ei în casă.  Seara Andrei a rămas la Magda, au petrecut o noapte de neuitat, nu îşi amintea să fii trăit asemenea iubire. Zilele s-au scurs una câte una, Magda îl înconjura în fiecare zi cu iubirea ei, de fapt de când ajungea acasă o ţineau tot într-o giugiuleală, femeia era dornică de iubire şi sex. Într-o zi a fost sunat de Flori şi rugat să vină la ea pentru că băiatul cel mare este bolnav şi a fost internat la terapie. Andrei a ajuns acasă la Magda şi s-a schimbat de haine. În timp ce se îmbrăca, îngrijorat, a informat-o pe iubită că va lipsi probabil toată noaptea şi nu se ştie nici a doua zi când ar urma să vină. Băiatul lui este bolnav, internat la terapie intensivă. Va trebui să stea cu el. -Ce spui tu acolo? Ce băiat e bolnav? Magda făcea feţe-feţe, simţea cum i se urcă sângele la cap. -Copilul meu e foarte bolnav. Merg la spital. Voi sta lângă el.  -Şi ce-mi pasă mie de copilul tău? Nu am convenit să le dai dracului pensie şi să nu aud de ei? Adică tu mă părăseşti pe mine azi, sâmbătă, când eu am pregătit lumânări parfumate şi o cină romantică? Pui copilul mai presus de dorinţa mea? -Femeie, stai puţin, poate nu ai înţeles, copilul e pe moarte, tu nu ai nimic.  -Sigur că nu am! Iubitule, ai încălcat cerinţele mele. Nu îţi promit că vei găsi uşa descuitată ori pe cineva dornic să-ţi deschidă când te vei întoarce. Andrei s-a cutremurat, nu înţelegea ce i se întâmplă, adică tot ce făcuseră împreună, toate jurămintele nu erau decât falsuri grosolane şi ipocrite? Nu a ezitat, viaţa copilului său era mai importantă decât toate femeile din lume. -Magda, îmi placi mult, dar în faţa unei situaţii de criză cum este asta acum, viaţa copilui meu este mai presus de viaţa mea. Dacă poţi să înţelegi. Să şti scumpo că dacă, ferescă Dumnezeu, tu ai fi fost în situţia copilului meu, nu aş fi ezitat să las totul baltă şi să alerg la tine. Nu înţeleg egoismul tău. -Nu-mi pasă ce înţelegi sau nu. Mi-ai dat planurile peste cap. Îmi vine să-mi trag palme, chiar crezusem în iubirea ta, în sacrificiul tău. Nu înţelegi că dacă are zile, copilul trăieşte cu sau fără tine la capul lui? În schimb eu tânjesc după mângâierile tale, după îmbrăţişări şi sărutările tale pătimaşe. Rămâi! Între partidele de amor o poţi suna pe Scorpia de nevastă-ta să-ţi dea veşti despre plodul tău. Iar mâine te duci o fugă până la terapie dacă mori să-i vezi fundul fostei neveste. -Nu înţelegi că nu pot să mă gândesc în altă parte decât la fiul meu şi că fiecare secundă pierdută în discuţii sterile cu tine am senzaţia că le fur din viaţa copilului meu? Rămâi femeie! Te priveşte ce faci!  -Ai vrut doar să profiţi de mine, nemernicule! Ieşi! Să nu te mai prind pe aici! Eşti mai rău ca o muiere, ia-ţi zdrenţele şi să nu te mai prind la mine. Magda a apucat geanta de voiaj, adusă de Andrei cu lenjeria lui intimă când se mutase la ea, a deschis sertarele comodei unde erau schimburile lui, apoi i le-a îndesat în geantă. I-a înmânat cu un gest nervos bagajul, iar cu mâna întinsă într-un gest teatral i-a arătat uşa: -Ieşi! Magda a rămas ca o statuie cu mâna întinsă, semăna cu un agent de circulaţie înţeăpenit într-o singură direcţie. Andrei cu bagajul în mână a ieşit din bloc, a luat un taxi care l-a dus până la garsonieră, a rugat şoferul să aştepte, a urcat la etajul unu a aruncat geanta din uşă, a încuiat, a coborât în fugă scările a urcat în maşină şi a comandat scurt:  -La spital te rog pe cel mai scurt drum posibil, te plătesc bine. Şoferul ca orice om era foarte receptiv la cuvintele „te plătesc bine” aşa că ,fără să mai aştepte un nou îndemn a demarat şi în cinci minute era în curtea spitalului aşa cum ceruse Andrei. A plătit dublu cursa, a intrat în spital a întrebat o infirmieră unde este terapia intensivă pentru copii. A fost îndrumat  în ce parte să meargă. A alergat pe culoar, în apropierea salonului de terapie la întâmpinat Flori: -Dragule, femeia s-a aruncat în braţele lui ,a răcit, are apă la plămâni, boala a debutat puternic cu tuse şi febră mare. Este conştient, însă slăbit. Are perfuzii la ambele mâini. Flori vorbea cu suspine, din ochi şiruri de lacrimi curgeau pe obrajii palizi de neodihnă unindu-se sub barbă.

Top of Form

Iohannis : Retrag încrederea mea doamnei Dăncilă.

  „Retrag încrederea doamnei Dăncilă” spunea d-l Iohannis într-o declaraţie de zilele trecute.

Domnul Iohannis uită un lucru elementar, nu are nicio calitate în a da încredere, retrage încrederea, sau cere demisia Primului Ministru. Domnul Preşedinte are doar un rol formal în propunerea candidatului de Prim Ministru şi de primirea jurământului guvernului la investitură. Atât! Indiferent dacă guvernul este unul performant ori din contră catastrofal, Preşedintele nu plăteşte electoral, el neavând pârghii de  demitere ori de numire a premierului. Aceste pârghii sunt politice în mâna Parlamentului.

Aşadar, prin declaraţia sa, domnul Iohannis a vrut să puncteze electoral, după gafele impardonabile făcute în timpul vizitei Primului Ministru şi al Preşedintelui Camerei Deputaţilor în Israel.

Sigur că a fost umilitoare, pentru Iohannis, învitaţia celor doi făcută de premierul Israelului. Atât de umilitoare încât a făcut declaraţii lipsite de orice tact diplomatic.

„Cine ştie ce înţelegeri secrete face Dragnea cu evreii”. Dragnea nu poate angaja Ţara, orice înţelegere pentru a avea putere trebuie trecută prin Parlament, apoi ratificată de Preşedinte.

Iohannis la rândul lui a făcut vizite în Israel, sper că nu a făcut înţelegeri secrete cu evrei.

Iohannis nu este îngrijorat de faptul că Dragnea şi Dăncilă au promis mutarea ambasadei române la Ierusalim, ci de faptul că ei au avut primii iniţiativa. Doi, se pare că Frau Merkel l-a tras de urechi când a auzit ce vor să facă românii fără să ia binecuvântarea UE, special al Germaniei.

Iohannis încă odată m-a convins că nu are fler politic, nu are diplomaţie şi în general nu are nimic din ceea ce ar trebui să aibă un Preşedinte de ţară.

  Cred că România nu trebuia să acţioneze ca o slugă docilă a SUA. S-au pripit, faptul că am fost apropiaţi de Israel ne-a adus în situaţia de a ne asuma un holocaust petrecut pe teritoriul României, cu toate că acest lucru este inexact. Iar Institul Elie Wiesel se comportă ca un stat în stat.

Mai mult decât atât, mutarea capitalei în mod oficial la Ierusalim va avea o rezonanţă negativă în rândul popoarelor arabe din zonă. Orientul Mijlociu este o zonă fierbinte, Israelul este braţul prelungit al SUA în zonă  ori SUA este braţul Israelului în lume. Cert este că sunt legate ombilical,acest lucru face ca Israelul cea mai mică ţară din zonă să se poarte ca un copil răsfţat şi colţat cu toţi vecini, fiindcă în spate are marele licurici. Vecinii încă  nu sar la Israel, aşteaptă să facă o greşeală mai mare sau să găsească o punte de unire între arabi.

Politica noastră în zonă ar trebui să fie una de înţelegere cu toate ţările, nu avem nevoie să ducem o politică partizană. Am reuşit să ne poziţionăm clar anti Rusia, deşi nu se impunea acest lucru. Nu câştigăm nimic din faptul că ne facem duşmani din ţări puternice. De China nu vrem să ne apropiem deşi chinezii ne-au întins mâna.

  Acum ne poziţionăm de partea Israelui sfidând popoarele arabe.

Sigur că evreii au intemeiat Ierusalimul, dar la fel de adevărat este că de 2000 de ani au fost călători prin lume, poate nu de bunăvoie, dar este altă discuţie. Trebuie să se ţină cont de palestinieni, până la urmă şi ei au dreptul la a avea o ţară. România prin politica externă asta trebuia să facă, să caute posibilitatea unei medieri de durată între evrei şi palestieni. Sigur, pentru a realiza un asemenea deziderat e nevoie de un Preşedinte cu simţ diplomatic, cu energie şi cu abilităţi politice.

Din păcate acela care ocupă vremelnic fotoliul de la Cotroceni este departe de a avea asemenea calităţi.

  Preşedintele trebuie să iasă din rolul de ţaţă bârfitoare şi să privească ca un adevărat bărbat de stat problemele globale şi problemele României în actuala politică de globalizare.

Până acum acest voinic neamţ care nu are o inteligenţă proporţională cu înălţimea, nu s-a ridicat cu politica mai sus de genunchiul broaştei. Au trecut  4 ani, mă tem că nu putem emite pretenţii la ultimul an de mandat pe care îl mai are. Au mai fost irosiţi 5 ani prin care România putea avea o deschidere în politica lumii, am rămas doar nişte docile slugi.

  Sper ca următorul preşedinte să ştie ce are de făcut. M-am săturat să tot fim vânduţi, mai repede înrobiţi, de nişte inşi ajunşi în fruntea ţării prin ajutor străin.

Scorpia IX

   Magda l-a primit cu un surâs în colţul gurii, însă fără a arăta  că este bucuroasă de vizită. Florile, pe care Andrei I le-a înmânat, au făcut să  mai topească din răceala afişată.

-Încă o dată îţi mulţumesc pentru flori, mă emoţionez de fiecare dată când primesc orhidee, de unde ai ştiut că sunt florile mele preferate. Magda minţea puţin, îi plăceau orhideele, însă preferatele ei erau zorelele.

-Nu am ştiut, însă gingăşia, frumuseţea ta fizică şi interioară m-au dus spre orhidee. Mă bucur că am apreciat bine. După ce i-a dăruit  florile, Andrei a rămas în picioare încurcat, Magda, cu buchetul în mâini, a intrat în bucătărie să le pună în apă, după ce a luat o glastră din porţelan de pe o măsuţă înaltă şi îngustă construită special pentru susţinerea florilor puse în vază.

A ieşit din bucătărie cu vasul în mână l-a pus pe suport, abia atunci şi-a amintit de musafir:

-Scuză-mă Andrei, am uitat de tine, florile m-au trimis în altă lume, una frumoasă, plină de lumină şi iubire. Te rog, ia loc! Cu un gest de zână care se adresează muritorului, Magda a arătat unul dintre cele două fotolii aflate în jurul unei măsuţe de cafea situate sub fereastră. Vrei o cafea, un ceai, un pahar cu apă ?

-Nu te deranja, un pahar cu apă este suficient, mulţumesc!

Magda, îmbrăcată într-un capot scurt, subţire şi transparent, prin care se ghiceau formele voluptoase, a plecat spre bucătărie într-un mers unduios. S-a întors cu paharul, plin pe jumătate cu apă, pus pe o farfurioară, s-a aplecat peste măsuţă pentru a aşeza farfurioara în faţa lui Andrei. Parfumul bun şi sânii, liberi pe sub halat, expuşi cu nonşalanţă când s-a aplecat, l-au făcut pe bărbat să inspire adânc şi să ofteze uşor. Femeia s-a prefăcut că nu a auzit suspinul musafirului, s-a aşezat confortabil pe fotoliul din faţa lui, a pus picior peste picior provocându-l conştient pe Andrei cu pulpa piciorului dezgolită până la coapsă.

-De ce ai venit? Convenisem să nu ne mai vedem, ai încălcat înţelegerea.

-Nu, tu ai spus că nu vrei să mă mai vezi, eu nu te-am aprobat, chiar am fost tare supărat pentru hotărârea ta, zilele care au urmat au fost un adevărat calvar. De ce nu vrei să ne mai întâlnim? Ai un motiv anume? Ori este doar capriciul unei femei frumoase care se ştie admirată? Se citea pe faţa lui supărarea dusă aproape la disperare.

-Îmi este teamă de mine, de sentimentele mele. Andrei, eşti un bărbat însurat, nu vreau să îţi stric casa, nu vreau să fiu pricină de suferinţă pentru nimeni. Magda privea pe lângă el, îi ocolea privirea, nu ştia ce să facă, în sinea ei recunoştea că îi era drag bărbatul aşezat în faţa sa. S-a hotărât să joace tare,s vadă până unde poate merge iubirea pentru ea, cât sacrificiu este capabil să facă. Era un raţionament rece, însă necesar, nu voia să se frigă.

-Am plecat de acasă, aştept un telefon care să îmi  confirme faptul că mi se dă o garsonieră  în chirie, nu sunt hotărât să divorţez, dar un timp vreau să fiu singur. Nu mai beau, ai reuşit să mă smulgi din braţele lui Bachus, pentru asta îţi mulţumesc!

-Acum am înţeles de ce ai venit! Ai vrut să-mi mulţumeşti, mă bucur că am putut să-ţi fiu de ajutor, mă speriasem! Ipocrită, Magda îşi râdea în barbă, se vedea iubirea în ochii lui.

-Nu m-ai înţeles, sentimentele mele pentru tine m-au determinat să mă las de băutură, te visez Magda, am mers seară de seară la cârciumă, nu am pus picătură de licoare bahică pe limbă, eram tot timpul cu ochii pe uşă, speram că vei intra în prăvălia ordinară unde ne cunoscusem. Nu a fost să fie! După câteva zile am aflat că Matilda are numărul tău de telefon, i l-am cerut, în prima fază nu a vrut să mi-l dea, se citea gelozia pe faţa ei,  abia am convins-o… să-mi dea numărul tău.

-Mi l-a cerut, nu eu m-am oferit să-l dau, voia să îi ţin contabilitatea, nu i-am dat un răspuns clar, nici nu am respins-o. Nu a fost corectă trebuia să mă  consulte înainte de a te pune în posesia numărului meu. Magda nu juca corect, pentru Andrei lăsase telefonul Matildei, ştia că patroana îl va da, deşi nu i-o ceruse în mod expres.

-Magda, mă intrigă apariţia ta într-un loc atât de nesănătos cel puţin pentru o femeie ca tine, nu îmi explic ce căutai acolo, apoi, după ce ne-am cunoscut ai dispărut. Dacă aş fi lipsit de modestie, aş crede că ai venit special pentru mine, nu ţi-am plăcut, iar tu te-ai făcut nevăzută. Andrei, în timp ce vorbea, urmărea faţa Magdei, aceasta pentru o clipă s-a înroşit.

-Eşti încrezut, a fost un capriciu al meu şi tu eşti tot un capriciu, poate vânez bărbaţi pe care să îi pun pe jarul iubirii, apoi să-i părăsesc. De unde şti că nu am suferit din cauza bărbaţilor, iar acum îmi caut victime, tu eşti o posibilă victimă, mai vrei detalii? Privirea Magdei a devenit sticloasă, pentru o clipă şi-a amintit modul barbar în care fusese deflorată.

-Îmi placi mult scumpo, aş face orice pentru tine, după cum observi nu mai merg la cârciumă, vreau să fiu un bărbat adevărat, aşa cum am fost cu ani în urmă.

-Faptul că nu mai bei, este spre binele tău, pentru sănătatea ta. Vrei să-mi răspunzi la o întrebare? Magda voia doar să-l frece pe Andrei, nu să-l îndepărteze, chiar se îndrăgostise de el.

-Te rog întreabă-mă orice, îţi voi răspunde cu toată sinceritatea. O privea în ochi, voia să citească o clipă mai devreme ce urma să întrebe. Ochii îl priveau fix, nu se putea citi nimic în ei.

-Cum ai ajuns să mergi zilnic cu colegii la cârciumă? Am înţeles că uneori şi duminica şi sâmbăta când erai liber.

-Nu ţi-am spus că mă întâlneam cu băieţii în zilelele mele libere, de unde şti tu? Andrei era suspicios, Magda ştia multe lucruri despre el, pe care el nu i le împărtăşise.

-Nu contează, răspunde-mi te rog la întrebare.

-Am rămas fără serviciu, nu găseam un loc de muncă, ratele la bancă au rămas neplătite, nevastă-mea care fusese tot timpul o cicălitoare, atunci îmi făcea viaţa insuportabilă, am rezistat cu stoicism. După ce am găsit serviciul pe care îl am, viaţa de infern, pe care mi-o făcea Flori, tot nu a contenit. Atunci am început să merg cu băieţii la cârciumă, la început nu am băut, dar încetul cu încetul, îndemnat de tovarăşi am luat la început o vodcă mică, mai târziu două mici, apoi una mare, două mari şi după aceea beţiile. Am fost slab, arunc în spinarea nevestei neputinţă mea. Cert este că aşa au stat lucrurile. Am ajuns amândoi într-un punct mort, nu mai găsim soluţii, legături, răstălmăcim cuvintele pe care ni le spunem. Nu ne recunoaştem. Nu ştiu dacă vom mai găsi modalităţi de a putea comunica, de a trăi în linişte.

-Îţi doreşti să te poţi împăca cu Flori, aşa ai zis că se numeşte, să fiţi din nou un cuplu cum aţi fost în primii ani? Magda era doar ochi şi urechi, aştepta cu inima cât un purice răspunsul, ştia că plusase, însă voia să numai trăiască în incertitudine, îl voia pe Andrei doar al ei, dar trebuia să se convingă de sentimentele lui, de ceea ce îşi dorea. Nu voia să sufere, voia să trăiască viaţa din plin alături de el.

-Nu ştiu, aş vrea să viu cinstit cu tine, nu ştiu ce să răspund, ştiu că acum, în acest moment, nu îmi doresc nimic altceva decât să fiu cu tine…

-Dar mâine, l-a întrerupt aspru Magda, mâine ce va fi? Pleci de la mine şi te opreşti în braţele nevestei. Te-ai întrebat, dacă nu cumva eu voi suferi? Sau nu îţi pasă, îţi iei pălăria de jos, o scuturi de praf şi mergi mai departe. Eu voi fi una dintre celelalte aventuri pasagere ale tale, pe primul loc în inima şi sufletul tău va fi nevasta. Ai un carneţel unde îţi notezi numele victimelor, ori inginer fiind, le ţii minte?

-Eşti nedreaptă, în primul rând pe Flori nu am înşelat-o niciodată, am preferat băutura decât să merg cu alte femei. Tu eşti singura care ai făcut inima mea să tresară, pe mine să îmi pun întrebări, să înţeleg că nu sunt cu totul pierdut. Mi-ai întins mâna de care m-am prins pentru a mă salva de la sinucidere, de la autodistrugere, îţi mulţumesc! Am răspuns cinstit, încă nu ştiu cum voi proceda, nu vreau să fac promisiuni care vor fi încălcate. În triburile din Brazilia dacă salvezi un om de la moarte,acesta devine pe viaţă sclavul salvatorului. Aşa sunt eu pentru tine, un sclav. Porunceşte! Andrei privea hotărât în ochii Magdei.

- Nu-i suficient şi nici nu-mi convine să am un sclav, asta ar însemna să te hrănesc, să te îmbrac şi cum eşti frumuşel şi curăţel, mai şti ce idei îmi vin? Nu, nu vreau sclavi, vreau un iubit…

- Sunt iubitul tău, Andrei a întrerupt-o pe Magda.

- Da, poate că mă iubeşti, însă eu te vreau să fii al meu din cap până-n picioare ceas de ceas, zi de zi, noapte de noapte, când mă întorc noaptea în pat să te găsesc lângă mine. Nu vreau să te împart cu nimeni, vreau să fii doar al meu, înţelegi tu? Vreau să respiri o dată cu mine şi prin mine. Poţi să  fii iubitul ăsta? Spune! Ascult! Magda era maiestoasă, îl voia pe Andrei, dar nu va accepta niciun compromis.

-De ce forţezi nota? Ţi-am spus că încă nu sunt decis, dă-mi puţin timp să văd cum merg lucrurile, am totuşi copiii, dacă îi iau cu mine, vei putea să fii prietena lor? Reţine, nu vreau să îţi cer să le fi mamă?

-Ah, copiii! Nu vreau pe nimeni care să fie între noi, nici măcar copiii! Vreau să mă desfăt în toată casa, să umblu goală şi să facem dragoste unde ne întâlnim prin casă, fără să-mi fie teamă că ne surprind plozii tăi.

Andrei a oftat din tot sufletul, l-a durut cuvintele Magdei:

-Sunt nişte suflete, nu vreau să ajungă balast pe care îl poate arunca oricine peste bord.

-Nu-mi reproşa, deşteapta de nevastă-ta de ce nu-i ia? E mamă!

-Nu aş fi deacord să ajungă pe mâna vreunui neisprăvit care să-mi bată copiii, prefer să îi iau cu mine.

-Da şi să mă chinui pe mine, ştii că eşti bine? Magda se ridicase din fotoliu şi se plimba nervoasă prin sufragerie. Auzi la el, să-i cresc eu copiii! De ce nu-i dai la orfelinat?

-Cum poţi să îmi dai asemenea sfaturi? Magda, noi încă nu am stabilit nimic concret, de ce te-ai enervat ?

-Cum să nu mă enervez când tu vrei să îmi aduci copiii pe cap? S-a oprit pentru o clipă din plimbatul prin cameră, a privit ca o străină la Andrei, apoi a continuat să se plimbe nervoasă frecându-şi continuu palmele. Aici suntem într-un apartament mic, nu aş avea intimitate, dacă aduci copiii, care sunt băieţi măricei.

-De unde şti că am băieţi şi că sunt măricei? Eu nu ţi-am spus. Din nou Andrei a fost şocat de informaţiile deţinute de Magda.

-Da? Cine ştie, poate de la Matilda sau din altă parte, nu-mi mai amintesc. Magda a realizat că a făcut destule greşeli, în final va trebui să-i spună adevărul, însă acum încă nu voia să se deconspire. Adevărul ar fi fost în favoarea lui Flori. Ori egoismul ei de femeie îi spunea să nu spună încă.

-A, am uitat să-ţi spun, înţelegerea cu Flori este ca în casa noastră să rămână acela care va avea copiii în grijă. Casa este mare cu curte uriaşă, în acea casă orice femeie poate avea intimitate. Andrei zâmbea în sinea lui, voia să vadă cum va reacţiona în faţa noii situaţii.

- Da? Atunci va fi bine de femeia pe care o vei lua de soţie. Magda, calmă, s-a aşezat pe fotoliu în faţa lui Andrei. Ce mă fac cu tine? Îmi placi omule! Însă lucrurile nu sunt simple,tu nu eşti hotărât, sper că nu ai venit la mine cu gândul de a rămâne peste noapte. Nu sunt dintre acele femei. Va trebui să ne mai întâlnim, să discutăm, să analizăm lucrurile pe toate feţele, să îmi spui ce ai hotărât în legătură cu Flori.

Nu este uşor, nici pentru mine nici pentru tine. S-a făcut târziu.

Telefonul lui Andrei a început să sune, la celălat capăt al firului cineva îl asigura că îi închiriază garsoniera.

-Am primit confirmarea, garsoniera mi-a fost dată în chirie. Plec, merg acasă să îmi iau haine, schimburi şi ce îmi mai trebuie. Vrei să ţinem legătura?

-Da Andrei, vreau! Magda se înmuiase de când aflase că exista posibilitatea de a locui la curte, în apartamentul ei simţea că se sufocă.

-Am plecat! Andrei s-a apropiat de Magda, aceasta l-a prins în braţe şi l-a sărutat pe buze.

-Vreau să fii al meu! Vom vedea cum vom proceda cu copiii.

Andrei a plecat trist de la Magda, faptul că din start nu i-a vrut copiii, l-a supărat. O iubea, însă nu era acea iubire oarbă când laşi tată, mamă, copiii şi casă şi pleci după noua mireasă. Era mai mult dorinţă, o dorinţă puternică, mult mai mult decât sex.

A intrat în casă hotărât să nu scoată niciun cuvânt cu nevasta, a trecut pe lângă bucătărie, de unde venea  miros de friptură la tavă cu cimbru, cum îi plăcea lui şi a mers direct în dormitor. A tras o geantă de pe şifonier în care a îndesat câteva obiecte de lenjerie, tocmai când încerca să-şi întocmească pantalonii şi sacoul unui costum din stofă maro, două mâini delicate şi o voce blândă l-a întrerupt:

-Lasă-mă pe mine Adi, mă pricep mai bine, cu blândeţe nevasta a luat hainele din mâinile bărbatului care le ţineau destul de strâns.

Surprins, Andrei a cedat, a întors capul spre Flori, aceasta zâmbitoare, îmbrăcată într-o bluză cu flori viu colorate şi o fustă bleu uşoară de vară, era numai miere.

-Te-ai hotărât să te muţi? Eşti sigur că faci bine?

Andrei privea şi nu-i venea să creadă, nu înţelegea cum era posibil ca scorpia de nevastă-sa să devină o pisicuţă blândă care nu a îngherat în viaţa ei pe nimeni.

-Da, cred că este mai bine, cel puţin pentru un timp, vreau să înţeleg ce se întâmplă cu noi şi dacă mai există posibilităţi de împăcare. Am să te rog să nu mă cauţi, să consideri că nu exist. Şi-a luat geanta în mână şi a pornit spre uşă.

-Stai puţin, nu pleca aşa, aici eşti în casa ta, vino să mâncăm, este târziu, mâncăm amândoi, apoi poţi să pleci, dacă aşa îţi doreşti.

-Nu cred că este o idee bună, totuşi am să rămân, ai dreptate este târziu. Copiii unde sunt?

-Îi aduce ai mei puţin mai târziu, lasă geanta Adi, vino la masă! Flori la prins de mână într-un gest tandru şi la condus în bucătărie.

-Bine, merg să mă spăl pe mâini, apoi mâncăm!

Flori, fâşneaţă ca o fată mare, a pus farfuria cu friptură în faţa lui, salata de crudităţi cu ulei de măsline şi oţet balsamic, lui Andrei nu îi plăcea cu oţet sau lămâie, a aşezat şi în faţa ei o farfurie cu friptură şi-a rezemat cotul braţului pe masă, faţa şi-a sprijinit-o în palmă.  Fără să mănânce, privea cu drag la bărbatul din faţa sa, care mânca cu poftă şi cu ochii în farfurie.

Nu o privea, nu-i vorbea, mânca în tăcere , îi  era foame , iar mâncarea era foarte bună. Simţea privirea nevestei ca o flacăra care-i încălzea fruntea. Nu voia să intre în vorbă cu ea, Flori putea fi seducătoare şi blândă, sexi şi voluptoasă, acum radia bunătate şi iubire, dorinţă şi suferinţă. Toate la un loc erau armele ei pentru a-l putea opri pe Andrei acasă.

Flori se uita la el, îl admira din nou după mulţi ani, se bucura văzându-l că mănâncă cu poftă, era tristă că nu spunea nici un cuvânt. Îşi dorea să-l audă, nu conta ce iar fi spus, voia să-i audă glasul, să o certe, dacă aşa considera, o omora tăcerea lui, înţelegea că podul, care făcea legătura între inimile lor, s-a fărâmat .

Îşi dorea să reclădească totul, de când el o înştiinţase că se mută, îl avea doar pe el în faţă, nu vedea nicio imagine cu el beat, ci doar cu Andrei bun, blând, tăcut şi supus. La serviciu Matei îi făcuse un compliment, ridicase ochii din hârtii, l-a privit o clipă bucuroasă, când i-a văzut chipul bine ras, alifiat, pudrat şi mirosind a parfum fin de damă s-a cutremurat, nu a răspuns amabilităţii lui Matei, a continuat să lucreze, ochii îi înotau în lacrimi, îi era ruşine de faptul că îi cedase.

Andrei a terminat de mâncat, a spus cuviincios : “sărut mâna pentru masă” şi-a luat geanta şi a pornit spre uşă.

-Nu-mi spui nimic, pleci fără să-ţi strigi ura, descarcă-te iubitule, înjură-mă, fă-mă să te urăsc!

-Ce am avut de spus, am spus de dimineaţă, nu am ce să completez, de înjurat nu te-am înjurat niciodată, de ce aş face-o acum? Şi chiar dacă aş deveni un birjar, cu ce ar ajuta? Nu, nu îţi voi aduce acuze, poate am greşit şi eu, nu te găsesc doar pe tine vinovată, undeva a apărut slăbiciunea mea, tu ai prins-o din zbor şi ai brodat pe ea, nu am fost în stare să te opresc, acum plătim amândoi. Dacă ai nevoie de mine pentru copii anunţă-mă indiferent de zi sau oră. Voi veni imediat! În rest pentru un timp nelimitat ori pentru totdeauna vom fi pe drumuri separate.

- Crezi că ea te iubeşte mai mult decât mine? Flori pusese întrebarea privindu-l  în ochi.

Andrei a roşit, a simţit cum pielea obrajilor se încinge, era prima dată când i se întâmpla asta, convins că Flori plusează a deschis uşa şi a ieşit din casă, din urmă s-a auzit un singur cuvânt care a l-a paralizat: “Magda”.  A plecat grăbit pe poartă de parcă ar fi vrut să nu-l ajungă numele strigat de Flori.

De unde ştia Flori de Magda? Cum de aflase atât de repede? Matilda şi băieţii în niciun caz nu i-ar fi spus şi totuşi aflase…

                               

Scrisoare deschisă adresată Managerului Spitalului Judeţean de Urgenţa Târgovişte. În atenţia Consiliului Judeţean Dâmboviţa

   Geriatria ca specialitate medicală a fost înfiinţată  de prof. Ana Aslan, mari oameni politici, actori, de la noi din ţară şi din alte ţări, amintesc pe Împăratul Japoniei şi pe Chaplin  au fost trataţi cu ajutorul gerovitalui, un fel de apă vie modernă. Comuniştii au ştiut să speculeze în beneficiul ţării descoperirea epocală  a savantei Aslan.

În 1995 prin grija dr. Popescu Ioana şi cu sprijinul spitalului judeţean Dâmboviţa cu sediul în Târgovişte a luat fiinţă secţia de geriatrie –gerontologie. Singura secţie de acest fel din zonă, pacienţi din Prahova şi Argeş vin în mod frecvent să fie trataţi în secţia de geriatrie a sp. din Târgovişte. După o fiinţare de treisprezece ani a secţiei de geriatrie în cadrul  spitalului judeţean din Târgovişte,zona Mânăstirea Dealu, a fost mutată în spitalul orăşenesc Pucioasa în secţia de recuperare aflată în afara spitalului. Aici a funcţionat din 2003 până în 2005 când a fost mutată în interiorul spitalului orăşenesc Pucioasa. Nu s-au instalat bine în această nouă locaţie că deja au primit ordin în 2008 să se mute în cadrul spitalului Municipal Târgovişte.

Trei ani mai târziu  în 2011 secţia de geriatrie era din nou mutată cu căţel şi purcel, pacient şi infirmieră în sectorul „Platformă” care aparţine de Spitalul judeţean Târgovişte.

Acum, după aproape 7 ani, conducerea spitalului este gata să mute din nou secţia de geriatrie într-o locaţie din afara oraşului Târgovişte, mai  precis în zona Gura Ocniţei-Ochiuri. Am să revin.

În urma unui control „Sanepid” s-a dispus ca secţia „boli infecţioase adulţi şi copii şi cei bolnavi de SIDA” care funcţionează  în fostul spital Municipal să fie mutaţi în locul geriatriei, iar geriatria să fie mutată în altă parte.

  Din câte se vorbeşte, bursa zvonurilor, nu bag mâna în foc, dar parcă nici nu m-aş reţine pentru veridicitatea zvonului,  se pare că  unde funcţionează  infecţioasele, fostul spital Municipal, ar urma să fie renovat, urmând ca atunci când va fi gata să fie vândut unui particular pentru a deschide o clinică privată. Nu mă miră, în România s-au demolat uzine uriaşe pentru a se construi mastodonţi comerciali. Exemplu UPETârgovişte, a fost distrus, muncitorii trimişi în şomaj pentru ca pe locul fostei uzine să se construiască Kaufland, Praktiker, Lidl şi  XXL,  firme de comerţ cu amănuntul al unor corporaţii străine. Aşa că nu m-ar mira ca şi fostul spital Municipal, acum anexă a spitalului judeţean, să fie restaurat şi vândut unor persoane fizice pentru a face o clinică privată, sau un alt magazin cu capital străin.

Conducerea spitalului judeţean a decis, sau mai bine zis se gândeşte, să mute secţia de boli infecţioase, cu toate cele trei componente, aţi ghicit, în locul secţiei de geriatrie.

Întreb de curiozitate: Cum naiba este posibil ca o asemenea secţie importantă să fie mutată la fiecare câţiva ani? Răspunsul este unul dureros. Secţia de geriatrie –gerontologie, prin specificul ei, se ocupă de tratarea bolilor bătrâneţii, ori noi trăim în ţara în care, pe toate drumurile, se strigă, direct sau voalat :”moartea bătrânilor!”. Dintotdeauna au fost contradicţii  între generaţii, dar niciodată copiii nu au strigat împotriiva părinţilor şi bunicilor ca acum :”muriţi voi, să trăim noi!”. Se fac calcule, sunt atâţia pensionari raportaţi la numărul de salariaţi, procentul pensionarilor este uşor  mai mic  faţă de numărul muncitorilor. Cum este clar că numărul muncitorilor nu are de unde creşte, este recomandat să fie scoşi din sistem pensionarii pe cale naturală. D-apăi cum dracu să moară bătrânii, dacă îi tratăm în secţii specializate de geriatrie? Cel mai bine ar fi să se scumpească medicamentele pentru oamenii peste 60 de ani şi să nu mai fie internaţi în spitale. Cum acest lucru nu se poate face legal, se caută soluţii. Una este chiar asta, mutarea continuă a secţiei de geriatrie.Când învaţă pacienţii, bătrâni gârboviţi de ani şi boli, unde este secţia de geriatrie, atunci conducerea spitalului mută secţia într-un alt loc. Este ca într-un joc oribil, inventat de mintea înveninată a unor oameni care se joacă de-a Dumnezeu.

  Vreau să menţionez că secţia aduce venit spitalului din încasările de la Casa de Sănătate ca urmare a tratării pacienţilor, prin urmare faptul că secţia nu ar fi rentabilă  nu este un motiv întemeiat.

Dar poate fi  un lanţ al slăbiciunilor în care ar putea prima, Doamne fereşte, Banul. Îmi este teamă să cred că ăsta ar fi motivul transformării secţiei de geriatrie într-o şatră migratoare.

Nu cred că sunt secţii ale spitalului care ar cotiza cu folosoase în folosul conducerii spitalului, nu ar fi corect, dar mai şti? Ce este corect în România în ziua de astăzi?

Nu ar fi o problemă aşa de mare dacă secţia ar fi mutată în altă parte, însă tot în municipiul Târgovişte.

Târgovişte fiind capitala judeţului, polarizează transportul din tot judeţul. Bătrânilor le-ar fi uşor să ajungă cu autobuzul din locul său de baştină în oraş. În schimb scoaterea secţiei în afara oraşului ar îngreuna foarte mult deplasarea pacienţilor spre secţie,mulţi bătrâni ar renunţa la tratament din cauza lipsei  posibilităţilor de transport.

Dacă managerul spitalului ar fi un medic adevărat, un Om cu suflet, ar analiza aceste situaţii, ar pune în balanţă toate variantele şi s-ar gândi la toate oportunităţile. Mutând această secţie dintr-un loc în altul, conducerea spitalului nu a făcut altceva decât să discrediteze importanţa ei ca prestatoare a unui act medical benefic, a transformat geriatria, cândva mândria României, în cenuşăreasa specialităţilor medicale . Nu este corect pentru aceia carora se adresează această specialitate medicală.

  De-a lungul timpului doar profesionalismul, bunătatea, pregătirea şi bunul simţ al doctoriţei Popescu Ioana împreună cu colectivul pe care îl conduce au făcut ca pacienţii să-i urmeze peste tot pe unde au fost trimişi de nişte dumnezei puşi în slujba răului. Sigur că mulţi dintre pacienţi au renunţat când secţia s-a mutat la Pucioasa, din cauza lipsei mijloacelor de transport, aşa va fi şi acum, dacă secţia de geriatrie va fi scoasă din oraş.

  Nu am spus nici un cuvânt despre personalul secţiei care timp de 23 de ani a trebuit să facă diverse navete, nu au abandonat, au mers de fiecare dată cu cortul acolo unde au fost trimişi, poate acum a venit timpul ca cineva să spună : Stop joc!