Când dracu vom ajunge o ţară normală?

  Avem o problemă, noi cei care locuim în România? Nu cred, jumătate din ţară este nebună, jumătate este sănătoasă, problema este că nu se ştie, sau nu vrea să ştie, care-i jumătatea bună şi care-i jumătatea rea.

  Nu am înţeles ce caută judecătorii în stradă? Ce caută procurorii în stradă? Să protesteze, dacă au acest drept, pentru faptul că au salarii mici, că nu le sunt plătite orele suplimentare, decontările pentru cazul în care folosesc taxiurile, sau să ceară suplimentarea sumelor de bani pentru whisky-ul din bar-ul protocolului. Dar să iasă să protesteze împotriva modului în care  Parlamentul legiferează este absurd. Nici procurorii, nici judecătorii nu au nimic comun cu legiferarea, ăsta este atributul Parlamentului, pentru asta poporul şi-a ales reprezentanţii, nu contează ce culoare au. Parlamentul este puterea reprezentativă a statului democrat, că legiferează bine sau rău, este o altă discuţie, orice lege este perfectibilă, nici un legislativ de 28 de ani încoace nu a făcut legi perfecte, dar niciodată judecătorii şi procurorii nu au protestat. Acum dacă este să fiu riguros în aprecieri, pot spune că nu au protestat nici măcar jumătate dintre magistraţi, asta înseamnă că nu toţi magistraţii împărtăşesc punctul de vedere al celor din stradă.

  Domnilor magistraţi, dacă un parlamentar vă comentează o decizie, imediat săriţi în sus că este o ingerinţă a politicului în actul de justiţie, păstrând această linie dumneavoastră ce dracu căutaţi să protestaţi împotriva Parlamentului care are rolul de a legifera? Nu cumva aţi încălcat linia de demarcaţie a separării puterilor în stat?

Dumneavoastră APLICAŢI LEGEA, atât, păstraţi roba acolo la înălţimea rolului pe care îl aveţi, nu lăsaţi toţi nevolnicii să vă întineze haina neagră care vă face să fiţi respectaţi!

Nu deveniţi partizani, rămâneţi în limita legii. Prin ieşirea în stradă aţi încercat să forţaţi legea, taman dvs. care sunteţi puşi să o aplicaţi. Să nu vă aresteze procurorii care sunt puşi acolo să vegheze la respectarea legilor şi a legalităţii.

  Ieşirea magistraţilor în stradă, a o mică parte, a fost o palmă pe obrazul justiţiei. Ce vreţi? Voi să centraţi, voi să daţi cu capul, voi să înscrieţi în poartă? Atunci desfiinţăm Parlamentul, fiecare judecător să-şi ia un procuror în echipă, să facă legea care îi convine, cum dau la pace  în echipa lor, lucraţi aşa doi cu doi în perechi, un procuror un judecător iar ca arbitru luaţi un SRI-st şi gata, ce dracu! Suntem noi prostimea pretenţioşi şi scrupuloşi, vrem ca lucrurile să fie? Nu avem încredere în justiţie? Se poate? De ce să nu avem încredere, că doar slavă Domnului au fost mulţi abuzaţi de draga noastră justiţie şi de iubiţii noştri procurori.

Când dracu vom ajunge o ţară normală?

  Îmi amintesc că Boc a trecut codurile prin Parlament prin asumare fără nicio dezbatere, nu a protestat nici dracu, deşi mai târziu şi biată Alina Bica, dealtfel una dintre mamele codurilor, a fost victima propriilor legi.

Aici nu se protestează împotriva a ceva care nu ar fi bun, ci împotriva celor care sunt majoritari.

  Un sfat gratis pentru cei cărora nu le convine cine guvernează: data viitoare ieşiţi masiv la vot şi votaţi cu Chichirău sau cu cine vreţi, de veţi sta iar în casă, la fel veţi păţi. Ieşiţi la vot!

România între monarhie şi republică

   În ultimul timp am fost în spital şi nu am urmărit  ştirile, cu toate acestea tot au ajuns frânturi de discuţii la mine. Ţara este împărţită, unii vor monarhie, alţii republică, iar alţii ar vrea să fim vânduţi cu totul celor dispuşi să ne cumpere.

  Problema nu va fi tranşată pe reţele de socializare, ci în faţa alegătorilor printr-o obligativitate a electoratului de a participa la vot. Un referendum prin care poporul să aleagă ce vrea, republică sau monarhie. Pe buletinul de vot să existe o singură întrebare : „Doriţi monarhie sau republică?”, nu este productiv să existe o a doua întrebare  legată de altă temă, ar  putea influenţa votul. Aici nu se va tranşa o problemă pentru o perioadă scurtă de timp, ci pentru o perioadă lungă de acum încolo. Şi zău, nu pot iar să văd pe cineva dând cu tifla că el nu a votat. Toţi cetăţenii apţi de vot trebuie să se exprime la urne, unde vor avea posibilitatea să voteze cu forma de guvernământ preferată, sau să îşi anuleze votul pentru că el nu crede  în nici una dintre cele două forme.

  Nu trebuie privită monarhia prin prizma regilor de până în 1948, e greu de făcut ierarhizări şi de adus laude, nu vreau să punctez nimic mai mult. Au fost perioade istorice cu bunele şi rele lor. Deasemeni nu trebuie să privim monarhia ca pe un bau-bau, nu mai suntem în perioada absolutismului regal a lui Ludovic al XIV-lea, acum vorbim de o monarhie constituţională unde regele are rol de reprezentare a statului în raport cu alte ţări. Sigur nu fac eu fişa postului.

Ungerea unui rege pe tronul României trebuie să fie făcută cu multă luciditate, va fi ales pe viaţă şi niciodată nu ştim când  se termină aţa de pe mosor.

  Regele Mihai a avut numai fete, la noi a fost categoric respinsă ideea ca partea femeiască să nu poată urca pe tron. Istoria recentă ne-a arătat că o ţară poate fi condusă şi de două femei, una regină, cealaltă prim ministru. Problema pe care eu o văd şi care probabil ne va costa, este lipsa educaţiei moştenitorilor tronului în spiritul conducerii unei ţări, a comportamentului de monarh, nu mă refer la etichetă, asta o ştiu şambelanii şi majordomii, mă refer la ştiinţa de a fi rege. Copiii regelui Mihai nu au beneficiat de o asemenea educaţie, fie şi numai din constatarea inexistenţei unui tron în orizontul lor. Cred cu tărie ce spun, pentru că nici fetele şi nici soţia Anna nu au învăţat o boabă româneşte.

Principesa Margareta, nu are copii, Duda o domină, lucrurile sunt complicate. Din motive care îmi scapă, Nicolae care putea şi trebuia să fie moştenitorul unei prezumtive coroane, a fost îndepărtat, încă nu ştim cu precizie de ce, unii zic că ar fi mâncat din dud o duda, eu nu bag mâna-n foc.

  Deasemeni, noua Constituţie trebuie să stabilească cu precizie condiţiile în care un rege poate fi debarcat, este posibil să existe şi asemenea nevoi, iar Constituţia trebuie să ne explice clar şi fără echivoc, care sunt paşii care trebuie făcuţi pentru îndepărtarea unui rege nociv care vremelnic s-ar afla pe tron.

  Preşedinţii care au condus Republica noastră în ultimii 28 de ani, cu infime excepţii, au fost slabi. Unii chiar trădători, aşa că nu văd ce lucru bun a adus republica noastră semiprezidenţială.

Cel din urmă preşedinte, destul de neamţ şi acesta şi-a creeat un lux mai mare decât un rege, iar cheltuielile cu deplasarea săptămânală în oraşul de baştină secătuieşte bugetul statului cam cum a fost secătuit bugetul României cu cheltuielile prilejuite de înmormântarea fostului rege.

  Există  un proiect de lege în Parlament prin care Casei regale i se va atribui titlul de persoană juridică de drept privat , cu suvenţii prevăzute  în lege care vor fi uriaşe, chiar exorbitante. În situaţia asta nu văd de ce nu am tranşa problema prin referendum. Dacă monarhia va pierde şi va câştiga republica, legea lui Tăriceanu şi Dragnea (ce dracu o fi fost în capul lor când au iniţiat această lege?), să fie considerată caducă. Într-un stat republican, curtea regală nu există ,este antagonică , asta dacă mai suntem sănătoşi la cap.

Scrisoare de adio pentru Maiestatea sa

  Majestate, astăzi, când s-au stins ultimele ecouri ale fanfarei militare care v-au condus pe ultimul drum, doresc să-mi cer scuze în numele bravului popor român, că nu am avut curajul să ne  aşezăm pe şinele de cale ferată înaintea trenului în ianuarie 1948 atunci când aţi părăsit România în urma abdicării. Din cauza renunţării la tron aţi stat departe de poporul pe care l-aţi iubit şi pe care l-aţi respectat atât de mult, cel puţin aşa aţi declarat în interviurile pe care le-aţi dat.

Românii v-au izgonit în 30 decembrie 1947, sunt zicerile voastre, eu nu vă contrazic. Pentru suferinţa din timpul exilului unii susţin că ar trebui să fiţi sanctificat. Poate au dreptate, de ce să nu fiţi? Aţi făcut multe minuni, aţi reuşit chiar performanţa să faceţi un prinţ dintr-o dudă şi să vă alungaţi nepotul. Dar despre treburile dumneavoastră private nu am eu a mă plânge. Altceva vreau să spun.

Maiestate, dacă aţi iubit aşa de mult poporul român, de ce aţi plecat să vă daţi obştescul sfârşit pe meleaguri străine?  Nu aţi vrut să ne îndureraţi cu suferinţa voastră? Aţi fost grijuliu ca un adevărat tată pentru  poporul lui ori altele au fost motivele...?

  La români există o vorbă : „lasă-mă să mor în casa mea, pe perna mea”, dumneavoastră nu aveţi de unde o şti sau dacă aţi ştiut-o, aţi uitat-o cât timp aţi fost în exil?

Palatul Săvârşin nu v-a fost casă? România nu v-a fost casă?

Care să fii fost cauzele  ce v-au ţinut departe de România în ultimii ani de viaţă? Nu vă suporta Dudă(a), îi încurcaţi? De aceia aţi fost alungat de propria familie?

Românii v-au primit cu braţele deschise, v-au returnat tot ce aţi avut înainte de 1948, v-au numit soţia regină, deşi nu fusese niciodată în România. V-am respectat Majestate, chiar dacă am mai cârtit câteodată, aşa suntem noi, nemulţumiţi tot timpul, dar nu suntem răi, suntem buni, chiar proşti, de buni ce suntem!

Cineva a spus odată că :”Parisul merită o liturghie”.

  Eu spun astăzi că poporul român merita onoarea de a-l avea pe regele lui în ultimele clipe de viaţă, însă regele nu a considerat că noi merităm această onoare.

Odată v-am exilat noi, a doua oară v-aţi exilat singur. Suntem chit, nu vă datorăm nimic, nici măcar comunismul, dar nici să vă sanctificăm.

Live din Parlament cu doamna Chichirău

  Selfi în Parlament, live făcut de o deputată. Ar fi minunat dacă transmitea dezbaterile din comisii sau din plen, dar nu, transmisiunea doamnei deputate era despre colegii ei, aţâţa , provoca sau  îşi ponegrea colegii. M-am gândit în acel moment că România plăteşte lunar din buget pentru cheltuielile cu parlamentarii în jur de 1 milion de lei, bani pe care i-am putea folosi mult mai bine.

Nu vreau să spun că îmi doresc să dispară Parlamentul, departe de mine acest gând, dar jumătate din câţi sunt acum,ar fi suficienţi. Voi reveni.

Un medic este plătit pentru consultaţiile pecare le dă, pentru intervenţiile chirurgicale, sau pentru orice altă activitate medicală.

Un profesor este plătit pentru cursurile pe care le ţine elevilor, studenţilor.

Un strungar este plătit pentru piesele pe care le fabrică prin strunjire. Ect. Exemplele pot continua. Toţi aceştia enumeraţi mai sus au o pregătire de specialitate şi răspund pentru activitatea pe care o desfăşoară.

  Revin la parlamentari. Aici putem vorbi de toate partidele la grămadă. Sunt parlamentari care de-a lungul unui mandat, alţi chiar în mai multe, au fost paraleli cu activitatea parlamentară. Nu numai că nu au avut îniţiative legislative sau nu au luat vreodată cuvântul în plen sau în comisiile de specialitate, dar nu ştiau nici ce lege se dezbate în plen, ce cuprinde ea şi cum v-a vota. Ştia doar că trebuie să fie atent la semnul pe care îl va face liderul de grup. Un deget ridicat în sus, era vot pentru lege, degetul în jos trebuia să voteze împotrivă. Doamna deputat Chichirău, transmitea live o dispută cu un alt parlamentar pe care tot ea îl provocase. La întrebarea unui jurnalist care sunt articolele din lege care înlesneşte penalii, domnia sa nu a ştiut să răspundă. Întreb aşa retoric, că doar nu o răspunde cineva la întrebare: dacă nu produc nicio dudă în Parlament (Camera Deputaţilor şi Senat), atunci pentru ce îi plătim cu sume uriaşe, iar când vor ieşi la pensie cu acele pensii speciale? Chiar aceşti oameni trebuie plătiţi degeaba? Păi ce ei sunt asistaţi social, handicapaţi gradul I pentru a primi bani fără să depună nicio activitate? Să fiu bine înţeles, ei nu ar veni nici la Parlament, că nu le-ar simţi nimeni lipsa (Roberta ne-a învăţat cum pot fi număraţi parlamentarii pentru a fi cvorum), vin pentru a mânca bine şi aproape gratis la cantina Parlamentului. În acest fel cred că jumătate din numărul actual ar fi arhisuficient. Proiectele de lege votate pe sesiune ar fi aceleaşi şi chiar luările de cuvânt şi iniţiativele legislative. Chestiunea cu biroul parlamentar din teritoriu este la fel ca în Parlament, tot jumătate din numărul lor sunt funcţionale.

  Dacă erau doar jumătate, doamna Chichirău, dacă ar mai fi reuşit să intre în Parlament, altfel ar fi privit lucrurile şi ar fi înţeles şi domnia sa ce înseamnă un ales al neamului care a primit un telefon performant din banii poporului. Poziţiile domniei sale ar fi fost mult mai responsabile, nu ipocrite, de stend-up şi de Gică Contra fără sens.

  Cât priveşte manifestaţiile de stradă eu le găsesc sănătoase, mai ales acum după ce USR şi le-a asumat, cu condiţia să aibă o aprobare pentru organizarea lor. Intrarea acestor demonstraţi în legalitate ar da un semnal de normalitate, aşa ar fi mult mai convingători când cer puterii să respecte legea.

  Mai spun un singur lucru: nu urmăresc emisiunea „cronica cârcotaşilor”, dar într-una din seri am dat peste ea, acolo l-am văzut pe Şerban Huidu. Nimic deosebit până a început să râdă de bâlbele făcute în direct de colegii din celelalte televiziuni. O emisiune distractivă, dar când criticile vin de la Huidu, au un gust amar. Nu te-am condamnat Şerbane când ai făcut accidentul în urma căruia au murit 3 oameni, nu a existat intenţia, a fost un moment nefericit. Legea te-a condamnat, asta înseamnă că ai avut partea ta de vină. Nu comentez. Însă să vii acum şi să iei în tărbacă nişte colegi care se bâlbâie, mi se pare prea mult. Nu spun să-ţi pui toată viaţa cenuşă în cap, dar puteai găsi un serviciu departe de ochii camerelor de luat vederi. Gândeşte-te că multă lume se uită la TV, unii cu groază când te văd.

Bâlbâielile din politica PSD

   PSD a anunţat că va face un mare miting în capitală şi în oraşele de pe tot cuprinsul patriei. Cred că vrea să  dea un semnal de forţă, nu ştiu cât de mult ajutor  aduce PSD aceste mitinguri.

 Semnalul de forţă trebuia dat în Parlament, acolo unde trebuiau votate legile asumate în programul de guvernare. Tergiversarea adoptării acelor legi, bâlbâielile în actele de guvernare şi deciziile timide din Parlament, au slăbit partidul care, deja a început să vorbească pe mai multe voci.

Premierul Tudose face opinie separată, aruncă ironii spre conducerea PSD sau spre miniştrii proprii. Intră în polemică cu primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, spală rufele în stradă, nu este bine domnilor, sunt murdare şi put. PSD nu mai are conducere? Membrii PSD numai sunt soldaţi credincioşi partidului? Se simte o anarhie, o dezbinare, degeaba se încearcă ascunderea gunoiului sub preş, preşul este rupt şi se vede murdăria.

   Conducerea partidului trebuie să dea semnale clare despre ceea ce vrea să facă, să fie tranşantă, să se discute toate problemele în forurile de conducere ale partidului, nu în stradă, când se ajunge acolo deja se pun semne de întrebare despre autoritatea conducerii. Cred că este momentul ca în PSD să se organizeze un Congres unde să se dezbată real şi cu fermitate toate problemele şi nemulţumirile  acumulate în partid, iar în final să se aleagă o nouă conducere.

În ce priveşte statul paralel,acesta poate fi distrus doar prin legi intransigente, fără ambiguităţi şi fără să se ţină cont de părerile externe, dar pentru asta este nevoie ca în Parlament să fie 500 de parlamentari cu verticalitate, cu coloană vetebrală şi nu nişte moluşte târâtoare, mulţi dintre ei habar nu au ce se dezbate în plen, sau în comisiile în care sunt membri. Cred că parlamentarii ar trebui plătiţi după activitatea lor în comisii şi plen, nu după prezenţa fizică în for.

   Este clar că Tudose joacă în alt film, nu mai are legătură cu PSD. S-a văzut şi din disputa cu Firea, dar şi săgeţile aruncate spre Carmen Dan. Unde este adevărul? Nu este treaba mea să văd. Pot spune doar că în acest fel PSD se erodează singur. Să mulţumească Domnului Dumnezeu, poate să-i mulţumească şi domnului L.Orban că opoziţia este inexistentă, fără vlagă. Opoziţia pe care o face Iohannis şi băieţii din stradă nu erodează PSD. Doar şovăielile lor, ale pesediştilor, şi sabotarea partidului din interior va duce la pierderea electoratului.

Am văzut o scenă de cascadorii râsului la unul din protestele spontane organizate de tinerii rezistenţi. Doi jandarmi puseseră un tânăr la pământ şi aproape că îi puseseră cătuşele, imediat s-au strâns manifestanţii în jurul jandarmilor şi au reuşit să-l extragă pe cel care trebuia încătuşat. Nu discut despre vinovăţia sau nevinovăţia tânărului, eu vorbesc despre fermitatea jandarmilor, despre pregătirea lor. Cu asemenea oameni nu se poate menţine ordinea. Jandarmii dacă luaseră o asemenea măsură înseamnă că acel om tulburase ordinea publică, atunci cum de l-au scăpat din mână? Iar dacă era nevinovat, de ce îl încătuşau?

Primarul General al Capitalei a hotărât ca în Piaţa Victoriei să înfiinţeze un târg de sărbători unde micii producători să-şi poată vinde marfa. Câţiva cetăţenii, cărora nu le-a plăcut ideea, au reuşit să alunge societatea care monta schele şi cele necesare desfăşurării târgului. Primarul învins, mută târgul în altă parte. Avea dreptate Primarul să organizeze acel târg acolo? Poate avea, nu ştiu. Ştiu doar că forţele de ordine nu au fost în stare să protejeze firma care monta schelele şi ce mai trebuia pentru buna desfăşurare a târgului.

   Atâta timp cât în PSD Dragnea zice hăis, Tudose cea, lucrurile nu vor merge bine. Dacă Tudose are comandă dublă e îngrijorător, deja este al doilea premier cu probleme într-un an de zile.

Pe site-ul DC News am citit că social democraţii gândesc să trântească proiectul de buget, prin aceasta obligând pe Tudose să demisioneze. Aici am impresia că este o glumă, nu cred că PSD gândeşte să facă acest gest. Că îl vor schimba pe Tudose, o vor face după anul nou. Este nevoie de un buget, doar dacă nu este conform cu programul de guvernare ar putea fi trântit. Schimbarea a doi premieri într-un an de zile, este o notă proastă, asta presupune că cel puţin jumătate dintre membrii marcanţi ai PSD sunt jucătorii în alte servicii, altfel nu se explică devierile lor. Mai poate fi şi varianta următoare : Dragnea anulează autoritatea premierului, el devenind de facto prim ministru şi de aici lucrurile degenerează.

   PSD trebuie să guverneze, să se ţină de programul de guvernare, conflictele să le rezolve din mers, fără prea mult tam-tam, fără can-can-uri gratuite. Nu se poate ca în cel mai mare partid din România să nu se găsească un premier care să vrea să guverneze, care să  vrea să urmeze programul de guvernare. Grindeanu şi Tudose par camelionici, aşa îi văd eu. Oricum PSD-ul este condamnat să guverneze, deocamdată, spre regretul meu, opoziţia nu poate guverna din simplul motiv că nu sunt capabili. Sper ca în viitor să fie cel puţin nişte opozanţi constructivi, acum sunt debusolaţi, scheunând în spatele PSD ori de câte ori o ambasadă, Iohannis sau departamentul de stat al SUA latră la alianţa de la guvernare. Îmi doresc un PNL care să arate o ideologie şi doctrine liberale, un partid puternic, pentru că doar având două partide puternice în contradicţie se poate guverna sănătos.

  O prietenă spunea că în PSD sunt doi bărbaţi: Firea şi Olguţa Vasilescu, o completez, mai sunt câţiva printre care Pleşoianu, cât o mai sta în PSD. Ingerinţele din afara graniţelor în treburile interne ale României  face rău actului de guvernare şi celui de legiferare.

Prizonierul VII

  Picase cerul pe biata femeie când a văzut pe cei doi ruşi în poartă, a încercat s-o închidă, Oleg, căpitanul, a pus repede piciorul între portiţă şi stâlp, apoi a forţat intrarea. Irina s-a opus cu toată forţa ei, cei doi bărbaţi, deşi beţi, au biruit-o. Au intrat cu forţa peste ea, Vladimir a prins-o de mână şi i-a pus piedică, Irina s-a clătinat ca o trestie în adierea vântului, apoi a căzut  lată la pământ. În cădere s-a lovit cu capul de pietrele care formau poteca, de deasupra urechii se prelingea un firicel de sânge, nu mai mişca. Bestiile bete şi libidinoase , cu spume la gură, şi ochii injectaţi de băutură, răutate şi pofte lascive, au tăbărât pe victimă. Femeia era inertă, leşinată în urma loviturii primite, Vladimir, ajutat de căpitan, smulgea hainele de pe ea. Trupul alb şi sănătos al Irinei, a apărut în toată splendoarea lui.

De sub polatră Ion privea neputincios la cei doi cum o maltratau pe Irina, ar fi vrut să iasă din ascunzătoare  şi să se năpustească asupra agresorilor. A scos o cărămidă din zid, acolo unde pitise pistolul, s-a asigurat că este funcţional, apoi a dat să iasă în curte. În acel moment a oprit la poartă şareta în care se găsea jandarmul Băbuică, acesta s-a ridicat în picioare şi din înaltul cabrioletei a privit în curte. Când a văzut-o pe Irina goală cu cei doi militari deasupra ei, a înnebunit de gelozie. A sărit din şaretă cu pistolul în mână şi s-a îndreptat spre locul unde Irina era leşinată.

-Sus mâinile! Ioane vino încoace cu o funie şi leagă bandiţii ăştia. Era măreţ Băbuică în actul lui eroic.

-Suntem ofiţeri sovietici şi nu-ţi permitem ţie, jandarm împuţit, să ne somezi. Te voi împuşca ca pe un câine râios ce eşti. Vladimir s-a ridicat, împreună cu Oleg, de pe trupul gol şi încă leşinat al femeii, cu mâna încerca să-şi scoată pistolul din toc, atent la jandarm să nu-l observe. Soarele intrase în nori, se lăsase frigul, Irina a dat semne de viaţă, s-a mişcat, a deschis ochii, atunci s-a văzut goală înconjurată de bărbaţi. Toţi s-au uitat la Irina, femeia goală a prins să fugă spre casă. Atunci Vladimir a tras, Băbuică a căzut pe spate lovit de glonţ, din spatele ruşilor Ion a lovit cu lopata, întâi pe translator, apoi fulgerător pe Oleg, amândoi s-au prăbuşit la pământ. Cu sfoara pe care o adusese i-a legat fedeleş, apoi a mers în casă la Irina. Femeia era traumatizată, sângele scurs se uscase în păr, bărbatul a înmuiat o cârpă în apă şi a curăţat rana, era superficială. Irina simţea că îi sare capacul capului, avea dureri groaznice, lovitura fusese puternică.

-Te doare, lovitura a fost teribilă, e bine că a curs sânge, vei fi bine în câteva ore. Stai să te spăl cu cârpa pe corp, Ion vorbea şi o curăţa de pământ, femeia tremura de frică şi frig. Bărbatul a îmbrăcat-o, apoi a luat-o în braţe pentru a o îmbărbăta, Irina era în şoc, nu putea vorbi din cauza spaimei prin care trecuse.

Într-un târziu a putut să vorbească, a privit în ochii lui Ion:

-Ce s-a întâmplat? Unde sunt ruşii? Teama încă se simţea în vocea ei. Deşi mare şi puternică acum era ca o iederă neajutorată.

-Sunt în curte legaţi cobză de mine. Ion o mângâia pe păr, simţea cum femeia îşi revine, în obrajii îi apăruseră  bujorii.

-Ioane, Băbuică e mort? Doamne ce ne facem?! Îmi este frică pentru tine, nu ai acte iubitule, cum ne vom descurca? Irina uitase de propriile dureri, îngrijorarea ei era pentru bărbatul iubit, pentru siguranţa lui.

-Hai afară să vedem ce s-a întâmplat, eu am văzut doar când a căzut Băbuică, nu ştiu dacă este doar rănit sau este mort. Ar fi bine să fie viu, altfel ne va fi foarte greu să o scoatem la capăt.

Ion a ieşit din casă şi s-a îndreptat spre jandarm, acesta gemea uşor, din umăr îi curgea sânge, l-a prins de subsuori şi l-a târât spre poartă, a strigat la femeie:

-Stăpână adu-mi faşă curată şi pălincă. Apoi către jandarm :

- Don şef, trezeşte-te, te rog trezeşte-te, nu mă nenoroci, Ion striga la jandarm şi-l mişca cu putere, Băbuică a deschis ochii, la vederea lui Ion a bâiguit:

-Salvează-mă, nu mă lăsa să mor! Jandarmul l-a prins de reverul sacoului, ochii îi luceau în lacrimi.

-Stai liniştit don şef, te pansez, apoi te duc în sat cu maşina ruşilor.

Cu briceagul, pe care îl avea tot timpul în buzunar legat cu zale din sârmă de gaica pantalonului, a spintecat  mâneca vestonului a ajuns unde era rana, glonţul intrase şi ieşise prin muşchi fără să atingă osul. Nu avea poziţie bună pentru a-l pansa, a procedat la retezarea mânecii hainei militare, apoi a spălat rana cu pălinca adusă de Irina, după care l-a pansat cum a ştiut mai bine. Era în afara orcărui pericol, ştia asta pentru că înainte de a pleca pe front urmase un curs intensiv sanitar, în care îi fuseseră explicate tocmai modurile de acţiune şi protocoalele care trebuiau urmate în cazul rănirii cu glonţ. Încă odată s-a dovedit cât de importante au fost acele cursuri. I-a suspendat mâna într-o faşă trecută peste celălalt umăr. L-a ajutat să se ridice, apoi i-a pus mantaua pe umeri.

-Don şef ce facem cu ruşii? Să nu ne aprindem paie în cap cu autorităţile! Irina era îngrijorată, dar bucuroasă că jandarmul scăpase.

-Să-i urcăm în maşină, apoi îi predau jandarmilor la post să-i ducă la judeţ. Merg şi eu cu ei, vreau să mă vadă doctorul militar. Nu uitaţi, să căutăm tubul cartuşului şi glonţul, ar fi bun dacă l-am găsi.

Irina şi Ion s-au pus pe căutat, Ion a plecat să găsească glonţul care trecuse prin umărul lui Băbuică, îşi amintea cu precizie poziţia în care se afla jandarmul în clipa în care Vladimir trăsese, a calculat unghiul cu aproximaţie, traiectoria şi forţa glonţului ar fi trebuit să se oprească în scândura groasă a gardului. A privit cu atenţie la uluci într-una era înfipt glonţul, cu ajutorul briceagului l-a scos apoi l-a predat lui Băbuică.

-Tu, ştii să conduci maşina? Băbuică s-a adresat lui Vladimir.

-Paştele mă-ti  de burghez, crezi că ai să scapi, câine jegos!

Oleg înjura şi el în ruseşte, era greu să te înţelegi cu ei, se comportau ca nişte câini turbaţi.

-Te-am întrebat ceva, ştii să conduci maşina? Băbuică era calm, era singurul care trebuia să ţină lucrurile sub control.

-Da, ştiu! Ce vrei să faci cu noi? Se calmase, înţelesese că nu merge cu vorbă rea.

-Vă duc la judeţ, acolo am să vă predau autorităţilor, să facă ce vor dori cu voi. Veţi ajunge dacă nu îmi faceţi probleme pe drum, încât să fiu nevoit să vă împuşc. Căpitanul rămâne legat cum este, pe tine te dezleg, dar îţi voi lega o mână şi un picior cu sfoară mai lungă să poţi să le foloseşti la condus. În acest moment nu îmi doresc altceva decât să îmi daţi un prilej să vă împuşc, aş simţi o mare plăcere să vă văd cum vă daţi obştescul sfârşit. Ai auzit, rus împuţit?  Ioane ia-l în braţe pe căpitan şi aşează-l pe bancheta din spate. Leagă-i ăstuia mâinile la spate, apoi condu-l la maşină.

Ion executa cu plăcere ordinele lui Băbuică, de mult îşi dorea să vadă ruşi legaţi la picioarele lui, nimic nu ura pe lume mai mult decât pe ruşi, asta din momentul în care îi omorâseră singurul lui prieten. Trăseseră în el, deşi acesta se predase, îl împuşcaseră cu sânge rece. Asta nu putea uita şi nici ierta.

-Irina, să mergi în urma noastră cu şareta, eu şi Ion vom fi în GAZ-ul ruşilor, sper să ajungem fără probleme la judeţ. La postul de jandarmi să laşi şareta şi să urci şi tu împreună cu unul din răcani lângă noi. Să-i dăm bice! Şeful de post  se simţea ca un mareşal pe câmpul de luptă, era falnic cu braţul legat de gât, plin de sânge pe haine, grandios prin purtare.

Au ajuns fără incidente la postul de jandarmi, după ce Irina a lăsat şareta a transmis ordinul lui Băbuică unuia din recruţi care juca „popa –prostu’”cu colegul său. Imediat şi-a luat arma a pus-o în bandulieră şi a urcat alături de Irina şi Ion pe bancheta din spate, pe Oleg l-au aşezat ca pe un sac la picioarele lor. Drumul era plin de gropi, maşina se deplasa cu viteză mică, abia pe seară au sosit la sediul poliţiei din judeţ. Jandarmul s-a dat jos din maşină şi a strigat din poartă ofiţerul de serviciu.

-Ce-i mă, ce se întâmplă aici? Un inspector în vârstă, cu  burtă proeminentă şi ochii înecaţi în osânză, înlemnise când a dat cu ochii de cei doi militari ruşi legaţi fedeleş.

-Don inspector  permiteţi să raportez...

-Bă mie să-mi vorbeşti cu tovarăşe, a murit vremea domnilor, ai înţeles mă?  ar fi făcut orice, doar să-i vadă pe ruşi cât mai departe de sediul lor.

-Înţeles să trăiţi! Raportez că eram în misiune de control spre pădurea din satul Galbenu, unde sunt şef de post, când am trecut prin dreptul locuinţei acestei femei, care este pădurar, am auzit  ţipete, am intrat în curte şi atunci am văzut pe cei doi militari ruşi când încercau să o siluiască, femeia era goală, îi rupseseră hainele de pe ea. I-am somat să se ridice şi să se predea, era clar că intraseră cu forţa peste femeie şi încercau să o violeze, s-au ridicat şi în momentul în care femeia, goală, a fugit spre casă, plutonierul a scos pistolul şi m-a împuşcat, atunci din spate Ion, acesta care este aici de faţă, i-a lovit cu lopata, întâi pe subofiţer, apoi pe ofiţer, i-am legat şi i-am adus aici să-i predăm pentru cercetare.

-Nenorocitule, ce-ai făcut? O să ne împuşte ruşii pe toţi. Fira-i al dracului, te-ai apucat tu să faci ordine. Dezleagă-i! Hai să-i băgăm într-un birou, apoi voi raporta cazul. Inspectorul era galben la faţă, tremura tot, ştia că vor fi repercursiuni pentru acest conflict.

Au dat declaraţii Irina şi şeful de post, când a venit rândul lui Ion acesta nu avea acte şi nici nume, nu ştiau cum să-i ia declaraţia. Şeful de post a raportat că a înaintat către poliţie un dosar despre Ion care, amnezic fiind , nu îşi amintea nimic despre datele lui de stare civilă. Pentru mai multă siguranţă şi pornit fiind împotriva lui Ion că îndrăznise să lovească cu lopata nişte militari ruşi, inspectorul  a ordonat să fie închis la beci. Ion nu s-a opus, se gândise pe drum că asta urma, voia să termine odată cu toată tevatura în care se găsea şi să intre în legalitate.

Două ore mai târziu acelaşi inspector, mai galben la faţă şi mai nesigur pe picioarele lui i-a chemat la anchetă.

-Bă sunteţi morţi, au venit ruşii, hai femeie tu prima.

Irina a intrat sfioasă în cabinetul anchetatorului, era o cameră cu gratii la geam, cu două dulapuri din lemn, în spatele unei mese uriaşe care ţinea loc de birou era aşezat pe un scaun cu rezemătoare înaltă  un  comisar, când a văzut-o pe Irina intrând i-a făcut un semn cu mâna să se aşeze scaunul aflat în faţa mesei . Femeia a luat loc cu teamă, era cu spatele spre uşă, în faţa ei era comisarul şi dincolo de el feresterele cu gratii prin care se vedea un petic de cer înnourat.

-Femeie, am aici, în faţa mea, o reclamaţie scrisă de mânuţa ta, îţi menţii cele scrise în această hârtie? Comisarul vorbea cu voce neutră, privea cu ochii absenţi spre Irina, dar dincolo de aparenţe se simţea că este încordat ca o pisică care pândeşte un şoarece.

-Da, tovarăşe comisar, îmi menţin cele declarate, aşa cum am scris în reclamaţie cei doi au năvălit în curtea mea m-au pus la pământ, în cădere m-am lovit la cap, uitaţi aici! Femeia şi-a scos basmaua şi a încercat să-i arate anchetatorului unde este lovită.

-Basta femeie! Nu sunt medic, am înţeles, comisarul era supărat pe femeie, iar când a auzit că i se adresează cu tovarăşe a simţit că ia foc. Comisarul, poliţist de modă veche prefera apelativul „domnule” încă nu începuse să se obişnuiască cu „tovarăşe”, dar accepta din teama de a nu fi trecut în rezervă. –Au încercat să te violeze?

-Da tovarăşe, eu când am căzut, m-am lovit la cap şi am leşinat, atunci mi-au rupt hainele de pe mine şi m-au lăsat, să mă iertaţi, cum m-a făcut mama. Noroc cu şeful de post că i-a oprit cu preţul vieţii sale, pentru  că jigodiile de ruşi l-au împuşcat pe sărmanul om.

Comisarul a pălit când a auzit cu ce epitet i-a blagoslovit femeia pe ofiţerii ruşi, speriat a privit pe lângă Irina, femeia nu a observat şi a continuat tirada:

-L-ar fi omorât cotarlele, dacă nu-i pălea voiniceşte argatul meu Ion. El, fie binecuvântat!, i-a oprit din pornirile lor  violente. Cu ce am greşit eu domn comisar să mă violeze nişte nenorociţi de ruşi beţi, cel puţin dacă ar fi fost nemţi, ăia miroseau frumos.

-Destul femeie! Vrei să înfunzi puşcăria? Comisarul era furios la culme pe limbariţa femeii.

-Lasă comisare femeia să vorbească!

Irina a îngheţat când a auzit accentul rusesc din vorba bărbatului aflat în spatele ei. Simţea că nu va mai scăpa de nenorociţii de ruşi, deja o obseda, ajunsese să urască tot ce e rusesc din momentul în care Oleg îi împuşcase câinele.

-Femeie, armata tânărului stat sovietic staţionează în România pentru a asigura liniştea internă a ţării, dar şi pentru a vă apăra graniţele de hoardele imperialiste anglo-americane. Voi ca nişte mârşavi ce sunteţi, ne-aţi atacat prin surprindere în iunie 1941. Noi ne-am apărat, apoi v-am izgonit peste graniţă, v-am acceptat să luptaţi alături, dar asta nu înseamnă că sunteţi parteneri egali. Sunteţi o ţară cvasi ocupată de trupele sovietice, noi vă dictăm politica pe care o faceţi, noi vă conducem, noi suntem eroii voştri. Nu ştiu dacă am fost clar, româna mea nu este prea bună, dar este suficientă pentru vasalii noştri. Mulţumiţi tătucului Stalin că nu v-a obligat pe voi să vorbiţi ruseşte. Dacă faptele militarilor noştri se petreceau pe teritoriul sovietic, îi defeream Tribunalului Militar, însă pentru că s-au petrecut în România, nu vor păţi nimic. Militarii sovietici sunt departe de nevaste, iubite, amantele lor. Prin urmare, când poftele îi năpădesc, poate să se culce cu orice femeie din această ţară, fără ca ele să li se poată împotrivi. În cazul în care, aşa cum au păţit cei doi ostaşi, femeia se opune, ei pot să o oblige folosind forţa. Asta este o înţelegere secretă făcută de către români şi sovietici. Cei doi militari vor ieşi din arest, unde au fost depuşi pentru siguranţa lor, fără să li se întâmple ceva rău. Dacă Oleg şi Vladimir vor depune plângere împotriva femeii, o vom pedepsi...

-Tovarăşe comisar, ştiţi, înţelegerile dintre partea română şi cea sovietică stipulează că armata sovietică staţionară vremelnic...

-Comisare, nu scrie nicăieri vremelnic, continuă, ce voiai să spui.

-Spuneam că, a continuat comisarul român expunerea, armata sovietică care se află pe teritoriul României nu trebuie să pună în pericol integritatea fizică şi morală a populaţiei civile. Prin urmare, îi voi pune sub acuzare pe cei doi militari sovietici pentru atacarea şi împuşcarea unui jandarm aflat în exerciţiul misiunii, pătrunderea cu forţa în incinta unei gospodării particulare, agresiunea fizică şi tentativă de viol asupra stăpânei acelei gospodări. Militarii rămân în custodia noastră până la noi ordine. Am onoarea tovarăşe comisar! Ofiţerul de poliţie s-a ridicat de pe scaun, a salutat pe politrucul rus dându-i de înţeles, că întrevederea a luat sfârşit.

Comisarul politic al armatei ruse s-a ridicat furios de pe scaun şi a ieşit din birou trântind cu putere uşa, fărâme de var au căzut în urma impactului.

Rămas singur cu fata, comisarul a lovit cu putere masa cu palma lui mare şi grea:

-Ce mi-ai făcut femeie, m-ai nenorocit, tribunalul militar mă mănâncă!

-De ce nu le-aţi dat drumul ruşilor, ce conta că m-ar fi violat, cui îi pasă de noi săracii, v-aţi pus rău cu ruşii. Poate vă vor condamna din cauza mea...

-Opreşte-te muiere! Nu-ţi permit să mă critici după ce mi-am pus capul şi slujba în joc pentru tine, de fapt oricare altă femeie ar fi avut aceeaşi protecţie, nu v-am apărat pe voi, am apărat un principiu. România este un stat suveran şi independent şi nu permit unui politruc rus să-mi dea ordine la mine în birou, în biroul poliţiei române. Acum pleacă, spune-i jandarmului să intre!

Afară se înserase bine, câteva stele îi zâmbeau, prin fereastră, lui Băbuică care rămăsese cu privirea uitată în neant.

-Don şef, intră în birou!

Şeful de post a bătut în uşă apoi a intrat fără a mai aştepta invitaţia:

-Am onoarea dom comisar!

-Bă lasă chestia cu domn, acum suntem tovarăşi, aşa să-mi vorbeşti, ne leagă dracu „ăştia” dacă ne mai aude cu „domnule”. Ia zi, de ce nu i-ai împuşcat pe scârbelea astea de ruşi, îi îngropai şi nu mai aveam nici eu bătaie de cap. Raportează!

-Domn..., mă scuzaţi, tovarăşul comisar, intenţia mea a fost să o eliberez pe femeie, nicidecum să îi aduc la poliţie pe ruşi, faptul că m-au împuşcat, apoi Ion i-a lovit cu lopata, a schimbat situaţia, am fost nevoit să-i aduc aici, altfel ne arestau ruşii pentru agresiune asupra unor militari sovietici.

-Ai făcut bine, trebuie să sun la poliţia militară  să vină să-i ridice, vom avea zile grele, sper să găsesc înţelegere la colegii militari. Cine este Ion ăsta? De unde este? Ce rădăcini are? Comisarul voia să afle cât mai multe , dintr-o dată a început să transpire, deşi era rece în cabinet, se gârbovise, gândurile şi teama erau pe cale să îl doboare.

-Domn comisar, sunteţi bine? Asudaţi rău, aţi păţit ceva? Băbuică era îngrijorat, îşi pusese speranţa în ofiţer, îl vedea a fi un om cinstit.

-Stai cuminte, nu mai vorbi, să ascultăm ce ne spune liniştea. Ai ascultat vreodată sunetele tainice ale nopţilor când se aude respiraţia florilor? E superb!

Băbuică îl privea contrariat, nu înţelegea nimic din adânca meditaţie a comisarului. Şi-a zis în gândul lui:” săracul ofiţer, e dus rău!” S-a ridicat de pe scaun şi s-a apropiat de fereastră, de aici se vedea poarta de intrare în curtea poliţiei. Era linişte, în depărtare se auzea un birjar care mâna probabil vreo mârţoagă indiferentă la îndemnurile stăpânului. După un timp a tresărit, îl furase somnul în picioare, mâna rănită îl durea rău, pe poartă intrase o volgă neagră, ofiţerul de serviciu înlemnise în poziţia de drepţi.

-Domn comisar, a intrat o volgă în curte, cine dracu o fi?

-Vom vedea băiete, vom vedea. Cred că am moţăit puţin, acum sunt bine.

Uşa s-a deschis cu violenţă, în prag era însuşi şeful poliţiei judeţene, urmat de un civil în costum, cravată şi pălărie, iar lângă civil un colonel al armatei ruse.

Comisarul a luat poziţia de drepţi, lângă el, Băbuică încremenise, îi tremurau genunchii.

-Am onoarea tovarăşe chestor, sunt comisarul Dumitrana şeful poliţiei judiciare. Poliţistul privea cu teamă spre noi veniţi.

-I-a loc comisare, tu, spuse chestorul privindu-l cu dispreţ pe Băbuică, marş afară! Comisare, ai în custodie doi militari ruşi, îţi ordon să-i pui de îndată în libertate. A, să-ţi prezint pe tovarăşul Kirilovici, colonel, instructorul politic al Statului Major al armatei sovietice aflate pe teritoriul României, iar dânsul, a arătat spre civil, este tovarăşul Oblegovici secretar al judeţenei de partid. Executarea comisare, nu ai nici un motiv să nu execuţi ordinul.

-Tovarăşi faptul că sunteţi aici oameni cu funcţii şi pregătire mare îmi dă puterea de a nu executa ordinul. Cei doi militari ruşi vor fi deferiţi procuraturii militare pentru a fi anchetaţi, sunt acuzaţi de tentativă de omor asupra unui jandarm român aflat în exerciţiul misiunii şi de pătrunderea prin violenţă în incita unei proprietăţi private şi de agresiune şi tentativă de viol asupra proprietăresei acelui imobil.

-Cui îi pasă nenorocitule de un jandarm şi o muiere, aici este vorba de prietenia dintre România şi URSS, marele prieten de la răsărit, care ne-a eliberat de sub jugul fascist. Bă, ai înţeles tu ce îţi spun eu? Chestorul spumega, de unde credea că v-a fi floare la ureche eliberarea celor doi ruşi, lucrurile tindeau să se complice.

-Cu respect vă raportez, cei doi militari sovietici au încălcat disciplina militară şi s-au comportat ca nişte ostaşi străini într-o ţară ocupată. Ori noi nu avem acest statut, suntem o ţară liberă. Iar dacă suntem stăpâni în propria ţară, nu permit nimănui să se comporte ca stăpânii cu sclavii lor, fără a da socoteală. Lui Dumitrana îi dispăruse teama, îşi juca ultima carte, toată viaţa a fost supus principiilor, nici acum, ameninţat fiind, nu voia să abdice de la ele.

Civilul a deschis uşa şi a făcut semn jandarmului să intre în birou.

-Măi băiete, s-a adresat secretarul de partid lui Băbuică, vrei tu să se strice prietenia dintre România şi URSS din cauza ta? Vocea politicianului român era caldă, încurajatoare.

-Nu tovarăşe, sub nici o formă. Băbuică era sincer.

-Atunci, de ce nu-ţi retragi raportul?

-Pentru că sunt vinovaţi, nu-i acuz că au vrut să mă omoare, îi acuz pentu că în complicitate au vrut să violeze o femeie fără apărare. Pentru asta nu-i iert, nici dacă îmi puneţi pistolul la tâmplă.

-Voi nu înţelegeţi cretinilor că noi suntem aici ca armată de ocupaţie şi ne comportăm ca atare. Politrucul rus îşi ieşise din pepeni şi nu mai suportase dulcegăriile românilor. Vă ordon, eliberaţi-mi ostaşii! Rusul odată cu ultimul cuvânt trântise pumnul de birou, călimara sărise în sus, apoi după un echilibru precar cerneala s-a vărsat peste hârtiile de pe birou.

-Tovarăşe colonel, vă rog să vă abţineţi, sunteţi în România şi nu în tundra siberiană. Chestorul elegant şi stăpân pe situaţie a pus punct ieşirilor de stăpân atotputernic al ofiţerului rus.

-Nu permit  să mi se vorbească pe acest ton, voi declanşa un conflict diplomatic.

-Declanşezi pe dracu, sunteţi o armată de beţivi! toţi s-au uitat uimiţi la chestorul român, care nu mai suportase mojicia politrucului sovietic.

Treziţi-vă domnule Ion I. C. Brătianu!

   Prin somaţia trimisă de Departamentul de stat al SUA Parlamentului României pentru retragerea unui proiect privind modificările la legile justiţie, România a suferit o gravă ingerinţă a unui stat străin în  treburile sale interne.

  Parlamentul României nu este nici mai bun nici mai rău decât în alte state ale lumii, la fel ca şi în America sau Europa, este ales de electoratul, bun sau rău,al ţării noastre . Sigur că electoratul cel mai „inteligent, cel mai versat nu se prezintă la urne la un loc cu plebea, ei contestă alegerile după ce acestea se încheie. Asta am spus-o în treacăt.

 România conform Constituţiei este :”stat  naţional, SUVERAN şi INDEPENDENT,unitar şi indivizibil”.

  Prin urmare imediat după ce comunicatul departamentului SUA a fost făcut cunoscut în România, reprezentanţii statului au luat poziţie conform cu statul României.

Primul a fost preşedintele Iohannis care, din înaltul funcţiei sale, a condamnat cu mânie amestecul unui departament străin în modul în care se legiferează în România. Am admirat pentru prima dată cum etnicul german, ajuns în fruntea statului român, luptă pentru independenţa statului nostru.  Nu a putut trece peste umilinţa la care a fost supus Parlamentul României, ţara noastră ca stat independent.

Cineva mi-a suflat că Preşedintele încă se gândeşte, că aşa este el mai greoi, ardelean sadea şi sas pe deasupra că încă nu a luat poziţie, dar că până la sfârşitul mandatului va zice ceva, probabil : "Sărut mâna herr Trump!"

  Liderii opoziţie în Parlament s-au dezis de declaraţia făcută de Dragnea şi Tăriceanu care, în numele Parlamentului au condamnat ferm comunicatul departamentului de stat considerându-l ca un amestec în treburile interne ale altui stat, motivul: au fost două: 1) comunicatul(protestul) lui Dragnea şi Tăriceanu nu a fost supus la vot în plenul Parlamentului. Protestul liderilor celor două Camere ale Parlamentului a fost unul justificat şi menit să arate tuturor partenerilor că suntem încă un stat suveran şi independent.  2) Comunicatul departamentului de stat al SUA, conform liderului grupului parlamentar al PNL Raluca Ţurcan din Camera Deputaţilor şi al altor parlamentari din PMP şi USR , este binevenit, iar liberalii îşi doresc cât mai multe ingerinţe străine, dar mai ales americane în treburile interne ale României. Prin aceste adeziuni ale opoziţie se întăreşte ideea de colonie a ţării noastre. „Salutăm poziţia exprimată de departamentul de stat al SUA  adresată Parlamentului României privitor la noua tentativă a majorităţii toxice de a afecta independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie”, a spus Ludovic Orban preşedintele PNL.

  La 11 aprilie 1924 liberalii, prin vocea lui Ion I. C. Brătianu, au cerut scoaterea Partidului Comunist în afara legii, pe motiv că susţinea că Basarabia ar trebui să treacă de URSS. Eu reiterez că Brătianu a avut dreptate atunci. Liderii care conduc PNL cer SUA să vină să ne conducă recunoscând în ei, în americani, pe singurii stăpâni ai României demni să conducă şi să legifereze în Parlamentul nostru.  Prin aceste declaraţii de slugărnicie şi de pupincurism faţă de licuriciul cel mare, liberalii şi opoziţia în general se descalifică de la rolul lor de reprezentanţi ai poporului şi trec în tabăra celor care susţin transformarea României în colonie. Prin urmare  Domnule Brătianu, pentru asemenea poziţie nu ar trebui să vă scoateţi propriul partid în afara legii?

  Congresul American a făcut destule legi proaste, însă ministerul român de externe nu a dat nici un comunicat prin care să-şi exprime îngrijorarea. Statele Unite ale Americii au cea mai mare datorie publică din istoria tuturor ţărilor, iar cel mai mare creditor al ei este China. Nu a fost problema noastră, nu ne-am arătat îngrijorarea. Niciodată noi nu ne-am arătat îngrijorarea pentru agresiunea de care a dat dovadă SUA faţă de unele ţări din Orientul Mijlociu. Vor sări unii cu gura pe mine că acolo sunt terorişti, poate că aşa este, dar populaţia civilă cu ce a greşit? Statul Isis cine naiba l-a înfiinţat, sau în urma cărei agresiuni?

  România este  conform Constituţiei : Stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Cum suntem stat suveran şi independent Orbane când tu aplauzi ingerinţa altui stat în treburile noastre interne? Facem legi proaste? Asta facem de 28 de ani. Nu este bine? Cereţi SUA să îşi asume stăpânirea asupra României, devenim cetăţeni americani şi ajutăm legal la plata datoriei externe a SUA, nu cum a procedat Băsescu şi Boc în 2010 când mai mult de 10 miliarde de lei au fost daţi cu împrumut americanilor, bani pe care în mod sigur România nu îi va mai vedea returnaţi. Acum suntem pistonaţi să cumpărăm rachete Patriot, în fond tot un împrumut.

M-am săturat să tot văd pupincurişti de licurici mai mari şi mai mici, m-am săturat să văd vânzători de ţară, m-am săturat să văd politicieni care îşi denigrează poporul, deşi ei nu au primit decât o treime din votul electoratului. Aici vor sări unii că ei nu au fost la vot şi nu acceptă politica majorităţii, de ce nu aţi mers la vot, aţi fost mai deştepţi, mai intelectuali decât prostimea care a votat? Ştiu, nu aţi avut cu cine vota, foarte bine, aţi fi mers la urne doar pentru a vă anula votul, astfel aţi fi sancţionat penalii de politicieni care au câştigat alegerile. Vă daţi seama cum ar fi sunat atunci când se anunţa rezultatul scrutinului, pe lângă cele câteva milioane de voturi valide ar fi fost încă alte câteva milioane de voturi anulate, atunci aţi fi fost îndrituiţi să luaţi poziţie. Lipsind de la vot v-aţi pierdut acest drept. Trebuia să ieşiţi masiv să împiedicaţi alegerea PSD, de ce nu aţi făcut-o? Asta nu înţeleg.

  PS. O ultimă ştire: europarlamentarul Cristian Preda a cerut în Parlamentul European să i se retragă dreptul de vot României în Consiliul Uniunii Europene. Ruşine Preda!!!!!!!!!!!!!!!. Cred că ăsta este un alt atac la suveranitatea României. Aude cineva?