Dragă
infractorule,
Îţi spun dragă pentru că
tu eşti pâinea mea, dacă tu nu ai exista, nici eu cu întreg sistemul represiv
nu am exista, de aceea personal îţi port un anumit respect, sigur nu las să se
vadă, doar noi doi ştim acest lucru . Ai vazut, că v-am lăsat o mare perioadă
de timp în pace, să vă puteţi face case, vile, să strângeţi ceva bani, că de,
procesele costă, avocaţii sunt avari, pe urmă trebuie să rămână şi familiei
acasă câte ceva, să aibă din ce trăi şi cu ce te căuta la puşcărie. Sunt totuşi
nemulţumit de tine, eu te cocoloşesc, te amân, te chem din doi în doi să mai
dai câte o declaraţie, iar tu nu laşi destule urme, şi mă faci pe mine să alerg
după probe, am dat de înţeles să vorbeşti mai mult la telefon, pentru a te
putea înregistra băieţii şi astfel mă scuteşti şi pe mine să mai alerg după
tine. Nu mai bine vorbeşti la telefon, te înregistrez, te chem , când vii la
mine deja să fi pregătit să faci cât mai multe autodenunţuri, ori denunţuri pur
şi simplu, eu îţi pun înregistrarea în faţă, recunoaşti toate acuzaţiile, îţi fac dosar, te trimit în judecată, am
grijă să spun că ai colaborat cu organu’, că eventual ai mai dat şi pe alţii in
gât, iar judecătorul ţine cont de recomandările mele şi iei şi tu mai puţin, te
eliberezi mai repede şi vorba ceea, eşti gata pentru noi fărădelegi.
După ce ieşi din puşcărie,
când mai faci alte infracţiuni, vezi să fie tot pe specialitatea mea, să
colaborăm pe mai departe. Mai ai şi altă opţiune, te faci măcănitorul meu, nu
ştii ce e asta? Adică
ciripitor, îi torni pe prietenii, colegii, chiar şi neamurile, ce ele de ce să
nu plătească pentru hoţiile lor?
Acum că nu ne aude nimeni,
îţi aminteşti cât a urlat presa că nu iau măsuri împotriva ta, bine, că nu m-am
speriat atât de uşor, i-am lăsat să
fiarbă în suc propriu, abia intr-un târziu te-am chemat. Ai fost tare când ai
ieşit de la mine şi te-a întreat ziaristii despre ce e vorba, ritos le-ai
răspuns : dosar politic şi ai
încheiat orice discuţie. Bravo ţie!
Nu te-ai pierdut cu firea. Nu Gabriela mă, las-o pasta că îi vine ei
rândul.
Mi-ai reproşat căci te-am
reţinut câteva zile, era normal să fac asta, trebuia să te acomodezi cu noul
statut ce urma să îl ai, a durat până te-a condamnat, special nu am grăbit
procesul, nu era gata redecorată şi reparată închisoarea unde urma să
locuieşti.
Ştiu ce rău este când văruiesc în casă şi doar nu o fac eu.
Acum te las, îţi urez
sejur plăcut, hai mă, că aveţi nişte condiţii în puşcărie, că mulţi ar lăsa
casa lor pentru traiul de acolo, probabil ăsta e motivul de se înghesuie aşa de
mulţi să îi bag la zdup. Încă odată dragă infractorule îţi mulţumesc că exişti,
de pe urma ta manânc o pâine bună, ce să faci cu ăia cinstiţii, aduc ei prime,
aduc ei avansări, sunt nişte cifre în
statistici, dar tu, tu eşti viitorul meu.
PS : Va
arestez si eu in functie de cine este la butoane, ce sa-i faci ma: “partidu’
e-n toate, e-n cele ce sunt si-n cele ce maine
vor rade la soare”, tine minte, asta nu dispare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu