luni, 21 august 2017

Chiar ne dorim refugiaţi şi imigranţi?

     Recent, într-o declaraţie de presă, domnul preşedinte, cred că al României, Werner Klaus Iohannis, spunea că Ţara, al cărui funcţionar suprem este, se angajează să primească peste 7000 de refugiaţi şi emigranţi. De curând, domnul Meleşcanu, ministrul de externe probabil tot al României, declara că România este gata să preia din Grecia şi Italia 1942 de refugiaţi, pe lângă cei 700 existenţi deja în România. Tot excelenţa sa , domnul Meleşcanu, spunea că România va trimite 800.000 de euro ajutor Coaliţiei pentru lupta împotriva statului Islamic. 340.000 de euro vom trimite în Siria ca ajutor pentru oamenii care suferă din cauza războiului. Deasemeni mai urmează o contribuţie care nu este încă stabilită pentru Fondul Uniunii Europene pentru ajutorarea refugiaţilor din Siria aflaţi în Turcia la ora actuală.
     Să le luăm pe rând. Până în urmă cu 15-16 ani lucrurile erau în regulă în toată zona orientului mijlociu, inclusiv Siria, Irak, Libia. Odată cu războiul din Irak, s-a destabilizat toată regiunea, mai mult decât atât, s-a deschis o cutie a Pandorei, bine ţinută în frâu de Sadam Hussein, s-a dat frâu luptei făţişe şi deschise între suniţi şi şiiţi şi a dus la autoproclamarea statului Islamic la graniţa dintre Irak şi Siria.
     Din toată povestea asta, noi ca ţară am pierdut aproape 2 miliarde de dolari pe care Irakul ni-i datora şi care nu au mai ajuns la noi din motive cunoscute de toată lumea, dar împotriva economiei României.
     Siria se află în centrul unor lupte de uzură şi de distrugere a ţării bucată cu bucată, bloc cu bloc, casă cu casă, şosea cu şosea. Aici şi-au dat mâna cele două mari puteri, evident aflate în tabere opuse, pentru a distruge o ţară care putea genera stabilitate. S-a spus că Bashar al-Assad, este un terorist care asupreşte propriul popor, probabil, acum dacă războiul va continua în acest ritm nu va mai ava popor, fie emigrează, se refugiază din calea morţii, fie vor fi victimele colaterale ale unui război nenorocit care se duce între vreo trei, patru tabere, fiecare revendicând faptul că dreptatea e de partea lui.
Germania, Franţa, SUA, Rusia, Emiratele Arabe Unite etc., au exportat armament de miliarde de euro în Siria către părţile aflate în conflict.
    Este absolut normal ca acele ţări care au un câştig în urma unor nenorociri să-şi asume şi rezultatul acţiunilor sale. Este clar că armamentul de când a fost fabricat s-a ştiut că folosirea lui aduce moartea, asta înseamnă că marile puteri ar trebui să-şi asume consecinţile faptelor lor, adică a exportului de arme care lor le-a adus profit, iar cumpărătorilor moartea.
Când am intrat în UE toată Europa se îngrozea la gândul că ţiganii din România vor emigra în vest, vai Doamne ce se vor face aceşti simandicoşi când vor veni extratereşti români.
Acum nu se mai îngrozeşte nimeni de milioanele de refugiaţi, mulţi, foarte mulţi, conserve teroriste.
      Departe de mine gândul de a condamna civili, oameni nevinovaţi, victime ale unei politici haotice de arătarea pumnului, de jandarm global al unui stat care va plăti odată şi odată pentru tot sângele nevinovat care s-a vărsat şi continuă să se verse. În mod sigur cetăţenii paşnici, aceşti refugiaţi şi emigranţi nu au cerut ca în ţările lor să fie războaie, şi-ar fi dorit să trăiască conform culturii şi religiei lor pe locul în care au trăit moşii şi strămoşii lor. Nu au fost lăsaţi, moartea care îi pândea la fiecare pas pe care îl făceau, la fiecare colţ de stradă sau în propria casă i-au determinat să ia drumul pribegiei.
     Dacă exista voinţă politică şi înţelegere la nivel înalt între marile puteri toate aceste războaie puteau fi aplanate. Ni se incubă ideea că noi trebuie să privim cu îngăduinţă şi împotriva propriei conştiinţe, ceea ce vedem şi percepem nu este realitatea, adevărul este acela pe care ni-l spun  nişte ziarişti vânduţi gen Radu Tudor şi alţii. Bieţii americani vor să aducă pacea, dar nu au pe unde din cauza ruşilor care le stau în cale. Nenorociţii! Doamne, ce frumos ne explică Gâdea şi ai lui cât de umani sunt copiii Unchiului Sam, cât au pătimit ei din cauza indienilor, din cauza negrilor şi a altor popoare colorate! Acum nimeni nu-i înţelege pe yankei când vor să împartă democraţie la toţi islamicii. Este adevărat că au mers cu tunuri, tancuri şi puşti automate, dar astea doar ca recuzită, pentru a fi cât mai convingători.
    În  Siria câştigă SUA şi Rusia, iar sirienii mor pentru că aşa s-a hotărât la Washington şi Moscova. Statul Islamic este o realitate, dar nu a apărut peste noapte, el a fost năşit de marile puteri care îl alimentează cu armament contra petrol, altfel ar fi dispărut de pe hartă. Migrarea şi refugiul islamicilor fac parte dintr-un plan complex şi secret, noi nu suntem părtaşi la beneficiul planului, ci doar contribuant la întreţinerea lui.
     Concluzia: abia avem ce să mâncăm noi, nu pentru că am fi o ţară săracă, ci pentru că este prost administrată, nu numai acum, ci de 27 de ani. Prin urmare, nu noi am contribuit la desrădăcinarea acestor oameni, nici nu trebuie să ne asumăm întreţinerea lor. Statele care au avut de câştigat din aceste războaie să-şi asume şi întreţinerea refugiaţilor şi a emigranţilor.
     Avem problemele noastre, nu ne trebuie altele. Cetăţenii noştri i-am izgonit peste graniţă, acum repopulăm România cu popoare străine de cultura şi religia noastră?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vremuri de cumpănă

  În urmă cu 35 ani, oamenii, mai ales tineri, cădeau secerați de gloanțele unui regim tiranic. Sătui de frig și înfometare, cetățenii Român...