Tudorel Toader a vorbit şi a vorbit bine. Ieri, 23 aug 2017,într-o
conferinţă de presă domnul ministru al justiţie, Tudorel Toader, a explicat
intenţiile sale cu privire la modificările pe care le vizează la legile privind
statul judecătorilor şi procurorilor. Am să fac referire doar la câteva
modificări care mi se par a fi de o importanţă crucială.
În primul rând preşedintele României, care este un factor politic nu va mai
avea nici o atribuţiune în numirea şefului DNA, DIICOT şi a Procurorului
General, toate aceste numiri trecând în sarcina CSM. Este o modificare foarte
importantă, rămânerea în post a unui şef cu mari carenţe profesionale nu mai
poate fi la latitudinea unui politician, ci va fi la latitudinea CSM care este
formată din specialişti. Asemenea şi numirea şefilor parchetului general şi ale celor două departamente.
Sigur că preşedintele României nu priveşte cu ochi buni faptul că în viitor
nu va mai fi un factor decident şi de ingerinţă în activitatea ministerului
public. Ultimii doi preşedinţi au demonstrat cu vârf şi îndesat cât de
periculos poate fi acest lucru. Băsescu a dirijat justiţia în ansamblul ei după
bunul plac, iar Iohannis i-a călcat cu voinicie pe urme. Dacă şefii celor două
departamente ale procuraturii generale
nu erau numiţi de Iohannis, poate la această oră exista un dosar penal pentru
fals şi uz de fals în dobândirea casei din Sibiu pentru care a fost declarat
cumpărător de rea credinţa şi actul de vânzare-cumpărare anulat.
Răspunderea magistraţilor . Procurorii şi judecătorii vor răspunde material
pentru erorile judiciare, iar statul prin ministerul de finanţe se poate
îndrepta împotriva lor cu somaţii pentru recuperarea unor pagube materiale.
Procurorul general a avut de obiectat asupra acestor prevederi. Mă întreb
şi îl întreb pe don Lazăr care este problema? Procurorii şi judecătorii, mai
mult chiar decât doctorii, se joacă cu viaţa oamenilor. Mi se pare absolut
corect, uman şi de bun simţ ca atât judecătorii cât şi procurorii să fie foarte
atenţi, atunci când formulează acuze şi când hotărăsc sentinţele judecătoreşti,
că de decizia lor depinde viaţa unor oameni. De aceea hotărârea judecătorească
trebuie să fie una în litera şi spiritul legii, bazată pe probe materiale indestructibile.
Dacă lucrurile vor fi astfel făcute nu vor avea de ce să se teamă.
De altfel trebuie ca toată lumea să fie responsabilizată şi să-şi asume
hotărârile pe care le iau.
Dacă un strungar rebutează o piesă o plăteşte, dacă un doctor greşeşte o operaţie
plăteşte. De ce nu ar plăti şi judecătorii, dar şi procurorii care induc în
eroare în mod deliberat şi intenţionat un complet de judecată.
Deasemeni s-a luat în discuţie înfiinţarea unei direcţii în cadrul
Procuraturi Generale care să se ocupe de anchetarea procurorilor care au fost
reclamaţi că ar fi comis acte de corupţie sau de alte încălcări ale legii.
Această direcţie nu va avea nimic în comun cu DNA-ul actual.
Lazăr nu era de acord pe motiv că s-ar induce ideea că ar exista corupţie
în rândul procurorilor. Domnule Lazăr mai uşor cu pianul pe scări că se dezacordează
şi va cânta la fel ca dumneata, adică fals. Oricât de mult aţi ţinut capacul pe
oala cu ciorbă alterată tot au sărit stropi din oală. Nu dau exemple de procurori
corupţi că îmi trebuie mult de scris, dar, slavă Domnului aţi avut destui şi
încă mai aveţi.
În ce priveşte Inspecţia judiciară, ar trebui să fie autonomă. Nu cred că
subordonarea ei faţă de Ministerul justiţie poate rezolva problema, ci doar
inflama şi mai mult pe cei care vor rămâne fără cuţit şi fără pâine în mâinile
lor murdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu